Friday, October 26, 2007

notite de drum


Ma aflu in aeroportul din Frankfurt-pe-Main. Este enorm. Nu-mi vine nici un gand in cap. In orice caz, locul asta nu te predispune la poezie. Te simti in mijlocul globalizarii. Aici este centrul financiar al lumii si cel mai mare aeroport din lume. Pot sa spun ca aroportul este un fel de "axis mundis". Ar fi interesant de studiat parcursul si soarta miilor de pasageri ce se perinda pe aici. Personalul vorbeste engleza. Presupun ca vamesii sunt nemti dar personalul de aici este alcatuit din emigranti. Foarte interesant ca ai nostri de la Chisinau iar au facut o gafa. In loc de gate 40 au scris pe bilet gate 14.

Se mai intampla...

Cel putin bine ca nu au gresit litera. M-ar fi trimis la dracu in praznic in alta cladire. Nici nu e de mirare. Dupa indelungi cautari am inteles ca avionul care zboara la Bruxelles isi cauta pasagerii la gate 40. Asta dupa ce am intrebat o tipa destul de draguta de la informatii. Nu m-as fi mirat daca si ea ar fi gresit. Ca de toti suntem supusi pacatului de a gresi. Cel putin i-as intelege. In conditiile in care aeroportul de aici seamana mai mult cu cladirea Pentagonului decat cu un aeroport. Asadar nu m-as fi mirat daca m-au informat gresit. Dar culmea e ca m-au informat corect. Tocmai s-a apropiat o doamna de origine asiatica sa intrebe daca de aici pleaca cursa de la Bruxelles.

Astfel ca se mai intampla si in alte parti sa greseasca. Asa mai dau si eu piept cu faimoasele gafe aeroportuare. Presupun ca informatia despre numarul gate-ului, trebuia sa fie transmisa prin telefon si in loc de 40 s-a inteles 14. Acum incerc sa-mi imaginez fata casierilor de la gate-ul 14 atunci cand ii intreaba cineva de cursa de Bruxelles. Cred ca s-au obisnuit.

In aceste conditii propun ca informatia despre numarul portii de imbarcare sa fie transmisa pe cale scrisa si nicidecum orala. In al doilea rand este imperios necesar ca cei/cele care divulga numarul cursei sa faca faimoasele cursuri de retorica cu pietrele in gura. In fine, ar trebui ca in dreptul portii 14 sa fie afisate informatii care sa prezinte toate rutele programate pentru poarta 40. La fel ar trebui sa se procedeze si cu poarta 13(30), 15(50), 16 (60) etc.

Monday, October 22, 2007

rectificare

Stimati pacienti si vizitatori ai Casei de Nebuni. Percep necesitatea de a interveni in bucataria noastra. Nu de alta dar am observat unele atacuri la persoana. Inteleg libertatea spiritului de delirium eminens si il apreciez cu multa gratitudine. Am doar o singura obiectie: vreau ca pe acest blog sa nu se faca referire la persoane concrete. Adica vreau ca dezbaterile/discutiile/creatiile etc. noastre sa fie depersonalizate.

Intr-un fel asta ar insemna perpetuarea "unui flux de constiinta" permanent. Astfel incat fiecare sa se simta liber in gandurile si actiunile sale iar libertatea inseamna libertatea de a gresi, cu atat mai mult ca greselile gramaticale sau ortografice sunt de multe ori explicate de un instinct inconstient decat de o ignoranta. Pe de alta parte, nimeni nu interzice celor care percep aceste greseli sa le mentioneze si sa le corecteze.

Depersonalizarea blog-ului nu inseamna transformarea sa in bazar, desi chiar si aceasta metamorfoza isi are destinul si menirea proprie. Doar prin discutie se afla adevarul, chiar daca pentru fiecare, acesta are intruchiparea proprie.

Saturday, October 20, 2007

de ce culoare e coada vulpii din capul tau ?

he he!.. ce avem noi aici!.. dati-mi un bisturiu! rapid. nu vedeti ca trebuie sa tai din mine ? nu vedeti ca incepe sa ma distruga/dezintegreze. trebuie taiat. he he!.. lasa ca ii vin eu de hac. mai am pana la 25. sau 26. il tai si mai stau cu voi. dati-mi un bisturiu.. nu ?!.. nici unul ?.. dati-mi atunci o tigara. asta o sa-l ucida.

de cativa ani incoace am o imagine fixa cu o vulpe dintr-o oarecare carte [aia cu ursul pacalit de vulpe] si care imi sare in gand de fiecare data cand nu stiu la ce sa ma gandesc. sau cand sunt
blocat. sunt blocat de o coada de vulpe roscata. si cel mai rau e ca de fiecare data imi vine
eterna intrebare: "De ce vulpea n-are coada ?.." si macar de n-ar avea-o..

trebuie sa-mi cumpar un palton. vine iarna si toamna nu. doar prin frunze cazute. de prin haiku-uri. inspirate de o imagine sau un gand. aruncat departe. catre ea.

astazi, dragi pacienti, ascultam cu totii elbow - fallen angel. versurile pe de rost nu sunt
obligatorii.
tema pe acasa: un eseu cu tema - vulpea din capul meu si problema ontologica a cozii sale.
see you in 5 days.

revenire

Tocmai am revenit dintr-o vizita de studiu. Am studiat regimul de detentie a nebunilor din Bruxelles. Nu cred ca este cu mult mai diferit de al nostru. Poate sunt alimentati mai bine. Beau mai multe bere. Dar in rest sunt tot atat de frustrati ca si noi. Ba chiar as spune ca e prea multa ordine si curatenie. Uneori mai simti nevoia sa faci ceva "nebunesc". Dar cu atatia oameni "normali" imprejur este cam greu.

Cred ca deja ati observat ca in activitatea "Casei de Nebuni" a aparut inca un medic. Preocuparile acestuia nu difera prea mult de ale mele. Tinand cont de faptul ca este la al doilea post tin sa il felicit si sa-i doresc si in continuare o multime de succese pe taramul profesional si cel personal. Dar sa terminam cu felicitarile. Nu de alta dar nu vreau sa transformam azilul nostru intr-un fel de "Melodii pe adresa Dumneavoastra".

P.S. Cred ca odata cu aparitia modificarilor de personal activitatea "Casei de Nebuni" va fi mai eficienta. Tratamentul va fi recomandat de doi medici. Desi medicii trebuie sa fie mai suspecti fata de medicina populara totusi in acest caz sunt de acord cu zicala: Unde-s doi puterea creste.

Thursday, October 18, 2007

haiku frunze

hai cu frunzele
sa mergem de picioare.
anul asta nu va mai fi toamna.

Monday, October 15, 2007

asfaltul

gata. am intrat. inchid incet usa. sunt singur si nu ma vede nimeni. seful a plecat si am ramas eu stapan. da! nu va uitati asa la mine. am avut o zi grea azi asa ca lasati-ma in pace. iar imi e frig la picioare. mda.. sento_picioare_reci. aproape rad. de fapt nu rad. deloc. nu fac nimic. scriu. ascult colibrii. despre o oarecare scrisoare. nu vreau sa spun de care. [cata lume intre noi] demult imi doream sa fiu o bucata de asfalt. imi place cum sta cuminte pe jos, nu are nici o treaba cu nimeni. nu mi-a reusit decat sa fiu o piatra. he!.. oare fiecare piatra vrea sa fie o bucata de asfalt ? cel putin langa asfalt nu cresc flori. doar daca e de la vreo oarecare margine. de strada. [a furat cheile de la casa mea si apoi s-a incuiat] dar.. asfaltul, el, asfaltul, e fericit oare ?
azi m-am abtinut toata ziua sa nu cad in vreo extrema. am cazut acum ?..

Tuesday, October 9, 2007

dialoguri in contradictoriu

Unde nu te uiti toata lumea buna de la Chisinau discuta despre "Monoloagele vaginului". In aceste conditii mi-am propus sa fac cat mai multe dialoguri si aici nu ma refer la dialogurile transnistrene, proiect la care am ocazia sa particip. Am in vedere in primul rand dialogul cu tine insuti, sau cu cei care salasluiesc in mintea oricarui om. Nu este vorba de manifestari schizofrenice, pentru ca la nivel patologic mai avem inca mult de lucru.

Multi nu o sa ma inteleaga, si o sa arunce cu pietre (sau cu oua) in cel care induce in eroare modul obiectiv si echidistant de percepere a realitatii, de catre membrii "societatii de cunoastere", dar in esenta Ideea este ca toti avem in minte proiectia noastra despre noi, Lume, dar si despre ceilalti. La randul lor Ceilalti au proiectia lor asupra noastra, asupra lor, dar si asupra Lumii. Noi avem proiectia asupra lor, iar ei au o proiectie despre noi.

Totul este ok, doar pana la un moment: In aceasta ecuatie, lipseste un element. Elementul lipsa este Lumea. De ce Lumea nu poate sa aiba si ea o perceptie despre noi? Adica noi si ei au o perceptie despre ea dar ea nu prea ne percepe pe noi. Ce-i de facut?

P.S. Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare dar cel putin stiu ca de azi am intrat in lumea internautilor, in deplinatatea facultatilor mele mentale si nesilit de nimeni. Adica mi-am instalat net la domiciliu. Mai bine zis, de astazi incepe o noua epoca pentru Casa de Nebuni si pentru cei care au in vedere perceptia Lumii despre noi.