Saturday, September 27, 2008

unde dai si unde crapa


Asa cum era de asteptat, surpriza apare instantaneu ca de asta se si cheama surpriza. Azi am fost la Washington Book Festival. Printre multimea de autori ai alte autoare prezenti si prezente (sper ca am pastrat echilibrul gender), mi-am stabilit din start prioritatile, adica, de fapt prioritatea: trebuia neaparat sa-l vad pe Salman Rushdie.

Am avut aceasta intentie din mai multe motive: una logica ar fi ca imi place cum scrie, cealalta mai putin logica dar de asemenea importanta este ca datorita lui Salman Rushdie, dar mai precis, datorita cartii sale "Midnight's Children", am reusit sa ma prezint onorabil la examenul de absolvire a facultatii. Adica va dati seama ca pe langa legatura strict profesionala exista si un liant mistic.

Normal ca m-am grabit sa ajung la pavilionul "Fiction and Mistery" cel putin cu jumatate de ora in avans ca sa-mi gasesc macar un loc. Dar cum e si normal pentru personalitati de asemenea calibru nu mi-am gasit nici un loc pe scaune. Veti zice: uite la el se alinta, nu destul ca are ocazia sa-l vada pe Rushdie vrea sa mai stea si pe scaun. Veti avea perfecta dreptate pentru ca totusi am reusit sa-mi inving dorinta de confort si sa stau intr-o jumate de picior timp de o ora. Totusi a meritat.

Pana aici totul este ok, dar presupun ca asteptati surpriza promisa la inceput. Nu asteptati degeaba. Ma gandeam unde sa plasez virgula in propozitia anterioara dar pana la urma am decis sa nu murdaresc unitatea compozitiei si sa ma abtin de la virgula. Asa ca surpriza consta in faptul ca Salman Rushdie a scos un nou roman "The Enchantress of Florence", in care printre personaje apare Vlad Tepes sau Vlad the Impaler (cum ii spun americanii).

Fiind intrebat despre rolul acestuia in roman: Rushdie a afirmat ca spre deosebire de romanul lui Stoker in care Tepes apare in calitate de vampir, in volumul sau, Rushdie a preferat sa pastreze personajul istoric. Aici intervine o observatie pe masura geniului lui Rushdie: "Cu toate ca am hotarat sa-l plasez pe Tepes in contextul sau istoric, nu cred ca acest fapt diminueaza din cruzimea sa. Mai mult ca atat, cred ca cineva care a tras in teapa 20 de mii de oameni doar pentru a infricosa inamicul, este mult mai crud decat un vampiras." Asadar nu se stie niciodata unde te pornesti si ce vei invata intr-o zi.

Friday, September 26, 2008

timpuri grele

Chiar si aici in inima capitalismului, raman adept al pasivitatii balcanice sau al fatalismului mioritic. La aceasta contribuie cred si formatia mea de istoric, formatie de care fug mereu dar ma reintorc ca un fiu ratacitor acasa. Ma refer la agitatia pe care o vad in fiecare zi la televizor (asta atunci cand ma incumet sa apas butonul telecomandei si sa-mi reorientez amprentele de la gimnastica digitala la cea televizata). Nu o fac prea des, dar si atunci cand o fac ma apuca o veselie de nu ma mai pot opri.

Cand vad fetile crispate ale "saracilor" de pe Wall Street, care se plang de noutatea si profunzimea crizei economice ce bate la usa economiei globale, imi aduc aminte de ingeniozitatea Presedntelui Roosevelt, care pe timpul Marii Depresii (astia de pe Wall Street spun ca in comparatie cu ce ne asteapta acum, Marea Depresie ne va parea o mica nevroza), le-a dat de lucru americanilor invitandu-i sa faca drumuri, poduri etc. Acum, problema este ca SUA nu prea are probleme cu drumurile, ba chiar are prea multe. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne apucam sa stricam drumurile ca sa avem ce repara. Desi o solutie ar fi sa-l invitam pe ex-Minsitrul Transporturilor din Moldova, care tocmai a ramas fara treaba. Daca tot a reusit sa "rezolve" problema drumurilor in Moldova poate o rezolva si aici.

Saturday, September 20, 2008

obiceiuri mai vechi

Daca tot a trecut o luna de cand nu am mai vazut un film bun, am hotarat sa recuperez si sa vad tocmai doua. Da, intr-adevar spre deosebire de lunile de vara in care vizionam cate doua filme pe zi, acum acest obicei este mai mult o exceptie de lux. Totusi sper sa-mi revin cat de curand. Asadar am vazut doua filme: "Mies vailla menneisyyttä"(2002) si "Central do Brasil" (1998).

Ambele mi-au placut. Nu stiu daca de vina este faptul ca nu am mai vazut filme buna de ceva vreme. Oricum, inca mai am discernamantul sa deosebesc filmele bune de "Sex and the City" si alte "capodopere" de acest gen. Deja cred ca v-ati dat seama ca primul film se traduce "Omul fara trecut" (cine nu stie limba finlandeza ar trebui s-o invete, altfel nu are ce cauta pe acest blog). Finlandeza ca finlandeza dar islandeza sigur.

Datorita faptului ca primele filme din Nordul Europei pe care le-am vazut, au fost din Islanda raman fidel acestei paradigme si compar toate filmele din aceasta regiune cu filmele islandeze. Stiu ca este o abordare cam nestiintifica dar ce sa-i faci macar in domeniul filmografic imi permit sa deviez de la standardele academice.

Pe scurt, filmul islandez, pardon, filmul finlandez e mai concentrat. Pe o istorie destul de batatorita de genul unui tip care isi pierde memoria in rezultatul unei batai zdravene se pliaza o parodie a societatii contemporane, in care paradoxurile curg siroaie, un fost antreprenor prosper este nevoit sa-si jefuiasca propria banca pentru ca in rezultatul unei speculatii financiare toata afacerea sa se duce de rapa, iar banca la care era dator a subestimat averea sa, iar ulterior a vandut-o de trei ori mai scump; personajul principal este scos din puscarie de un avocat care lucreaza la "Armata Salvarii" etc.

Al doilea film este un film brazilian. Cred ca v-a luat o groaza de timp sa va dati seama. Aici este vorba mai mult de un film cu o actiune mai dinamica, subiect interesant, faze lacrimogene, faze de bildungsroman. Cu toate ca are aproape toate ingredientele unui film de calitate, totusi ii lipseste ceva islandez. Un pic de gheata care sa topeasca superficialitatea personajelor.

Thursday, September 18, 2008

cateva perle


Pasajele de mai jos le-am extras din ghidul "How to Survive in the US. A Handbook for Internationals", care ne-a fost distribuit cand am ajuns in SUA. Asadar, enjoy!

How do I make friends of the opposite sex?

What you see on television or in the movies is not normal for American relationships between men and women. Many American students prefer group activities rather than "one-on-one" dating. Don't feel that you have to date to make friends of the opposite sex. You may enjoy activities with a group of male and female friends more than going out with a single person of the opposite sex, especially if dating is not the custom in your country.

What else should I keep in mind as I make friends with Americans?

Americans will often have many acquaintances (people they have met and know by name) but few close friends. While an American may seem friendly when you first meet, he or she may not be interested in a deeper relationship. Try to be sensitive to others' expectations, and don't be discouraged if your friendship don't seem to develop as you would like. In most cases, you will find at least one American interested in a deeper friendship.

Friday, September 12, 2008

european veritabil

A trebuit sa ajung in America ca sa-mi dau seama ca sunt un european suta la suta. Nu neaparat pentru ca civilizatia europeana se deosebeste foarte mult de cea americana, ci mai degraba prin interiorizarea unor atitudini ale persoanelor din jur. Adica inca odata batranul slogan "identitate prin alteritate" s-a dovedit a fi cat se poate de adevarat.

Acestea fiind spuse trebuie neparat sa fac o clasificare a perceptiei colegilor despre Moldova si despre calitatea mea de european. Din start trebuie sa mentionez ca cel putin in cazul meu, adica a studentilor de la Departamentul de Istorie, apar doua tendinte extrem de contradictorii. Pe de o parte, unii studenti, inclusiv si cei non-americani, in majoritatea lor chinezi si indieni, habar nu au de Republica Moldova.

Acestia la randul lor se impart in alte categorii: cei care nu vor sa-si dea arama pe fata si sa spuna ca nu au habar de plaiurile mioritice. Pe buna dreptate aceasta categorie este cea mai enervanta, pentru ca atunci cand ii intrebi unde se afla Republica Moldova, fac o fata absenta si incep sa gesticuleze, dar fara un anumit indiciu despre eruditia lor geografica. Cealalta categorie te bombardeaza cu intrebari si nu se sfieste sa recunoasca ca pana acum nu prea a intalnit pe cineva din Republica Moldova. De fapt acestia sunt majoritari.

Sa trecem la partea mai putin elucidata, a celor initiati in ale politicii, sportului si geografiei si sa mentionam ca pe cat de nesurprinzatoare este absenta cunostintelor geografice, cu atat mai impresionante sunt remarcile pe care le fac unii dintre colegii mei. De exemplu, saptamana trecuta, intr-o pauza, un coleg m-a intrebat ce mai face nationala Moldovei la polo pe apa? Ca cica a aflat ca avem o echipa buna. Pai ce pot sa va spun?

Va dati seama ca am ramas fara replica. Habar nu am macar daca am scris sau am formulat corect denumirea sportului. Am intuitia ca formula "polo pe apa" a fost inventata de comentatorii sportivi de la Moldova 1. Totusi sper ca prin intermediul vostru, al pacientilor care trebuie sa va depasiti Medicul, voi afla si eu formula corecta a sportului respectiv.

P.S. Totusi exista un sentiment extrem de placut atunci cand cineva spune ca "Da. Am auzit de Moldova. Cum sa nu? Se afla in Europa, la frontiera cu Franta". Un alt moment extrem de placut este zambetul sincer pe care il afisaza nemtii, portughezii etc. atunci cand afla ca esti din Moldova. Pentru ei nu mai conteaza ca esti cetatean al celui mai sarac stat din Europa sau ca Moldova nu este membra a UE, ci mai degraba faptul ca esti "european".

Sunday, September 7, 2008

Washington ZOO

Dupa multa publicitate si insistenta cu care sunt afisate celebrele panda pe biletele de metrou din Washington, am hotarat sa beneficiez de vremea favorabila si sa le tin companie fratilor nostri mai mari. La prima vedere, este firesc sa ramai dezamagit. Asta se intampla de fiecare data cand publicitatea creaza asteptari mari, care nicidecum nu se pliaza pe realitatea de la fata locului. Dupa cum vedeti cedez si eu uneori tentatiei de a deveni specialist in orice domeniu. Deja ma fac specialist in marketing.

Desi este o specialitate noua, trebuie sa recunoastem ca doar denumirea ii confera acestei specialitati o oarecare noutate. In rest, chiar si oamenii din comuna primitiva atunci cand schimbau cirese pe visine sau capul de taur pe cel de zebra, cunosteau ca marfa trebuie sa fie cat mai prezentabila pentru ca in caz contrar risti sa ramai fara mancare. Asta in cel mai bun caz. In cel mai rau caz puteai sa ramai si fara marfa dar si fara cap. Asa ca bucurati-va oameni buni. Cine spune ca nu exista progres?

Dar nu despre asta am vrut sa relatez. Presupun ca nu va place cuvantul " a relata". Cel putin mie ii aduce aminte de activitatea de "surveillance", sau de securist. M-am moslipsit si eu de la prezentatorii de la Televiziunea Nationala care isi incep sau finiseaza reportajele cu: "Pentru DVS. a relatat ...". Asadar am fost la Gradina Zoologica. Pe langa toate asteptarile inselate, exista una care nu te dezamaheste ba chiar te compenseaza intr-o oarecare masura: intrarea este libera!

Totusi nu cred ca este o idee buna sa mergi la Zoo in weekend si atunci cand este cald afara, deoarece in loc de animale o sa vezi pui de homo sapiens care alearga in toate partile si se holbeaza la custile goale ale animalelor. Asa ca nu-ti ramane decat sa citesti informatia de pe pereti, care te informeaza ca aici exista vietatea cutare din tara x. Asta in cazul in care nu o sa fii orbit de flash-urile aparatelor de fotografiat.

P.S. Cand observi calmul si ironia cu care "animalele" privesc hoardele de vizitatori, nu poti sa nu te intrebi: cine sunt animalele de fapt?

Monday, September 1, 2008

labor day

Azi la americani e Labor Day. In privinta asta nu se deosebesc cu nimic de celelalte "popoare muncitoare" care sarbatoresc Ziua Muncii facand tocmai contrariul. Mai bine zis micul si berea e si aici la putere. Singura deosebire e ca in Europa, Ziua Muncii e pe 1 mai iar aici e pe 1 septembrie. Am intrebat-o pe o colega de doctorat, de ce americanii tin atat de mult sa sarbatoreasca pe 1 septembrie si nu prea avea vreo explicatie. Cred eu totusi ca exista o dimensiune dubla a acestei sarbatori: Labor Day e pentru clasa muncitoare iar Thanksgiving e pentru fermieri.

Cum nu am obtinut nicio infirmare a acestei pareri tind sa cred ca sunt pe cale sa concep o teorie revolutionara. Ooops, cam prea mult vocabular revolutionar. Nu cumva ma influenteaza cursul de Modernity, Revolution and Totalitarianism pe care l-am ales semestrul curent? Nici nu am reusit sa ajung bine in mediul universitar american ca deja reusesc sa ma tranform in marxist. Ce sa-i faci? Daca acasa nu reusesti sa exprimi o doza de viziuni stangiste pentru ca imediat esti catalogat drept comunist, atunci poate aici in "inima capitalismului" este un loc potrivit?

P.S. Ieri am fost in Washington DC. Contrar unor opinii preconcepute, dezvoltate in perioada premergatoare deplasarii in SUA, Washington este un oras dragut, cu multe muzee, spatii verzi. Nu este un oras unde locuieste multa lume, dar este tocmai bun sa petreci o zi de weekend. Partea buna este ca accesul in majoritatea muzeelor este gratuit. Printre prioritatile imediate se afla: Museum of African Art si Museum of American Indians. Desigur, nu trebuie subestimata nici gradina zoologica mai ales ca prospectul publicitar te indeamna sa admiri "actul ganditor al maimutelor" si prestatia ursilor panda.