Casa de nebuni

mock-up

2009-11-23T16:47:00.000-08:00

Finally, the genesis of my project has been achieved. This prematurely born web project can be accessed in its permanent revision and modularity at this address. I am open to all kinds of criticism, since this is going to be a long project.

sunday thoughts on open access

2009-11-22T12:47:00.000-08:00

The Access Principle by John Willinsky argues in favor of a fairer and broader distribution of knowledge across disciplines and social categories. In fact, it is in line with Moretti's book, which among other claims also argues that there are no more genius writers in the world literature. In fact, as I understand Moretti's argument, the concept of "genius" has been constructed by the literary scholars, who based their value assumptions on readings of a small sample of literature. In this sense, a research model which would embrace more texts could be more representative of a literary age. Moreover, due to the fact that there are no geniuses, literature is read in stages. As soon as one stage fades, it is quickly replaced by other stage. On average, one stage endures around three decades.

Willinsky claims that the access principle, will profoundly affect the distribution of knowledge in a world where the scholarly journals have lost their initial dialogue with the whole society, and have instead being isolated according to disciplinary principles and to the wishes of the big journal publishers. Furthermore, he refers to the fact that the access principle is not a continuation of the Wittenberg's revolution. It is something more, which is yet to be discovered in the future. I would certainly agree with him in reference to his opinion on the benefits for poor countries. It is true that there are a lot of underfunded educational systems in the world where access to journal subscription is reduced to a minimum. In this sense, open access can be an amazing opportunity for these countries and people to participate in the global community of knowledge.

With all the benefits, I still see some problems with this model. First of all, like any other change, the transition from the subscription model to the open access is not a smooth process and it will not be so in the near future. One important issue is the attractiveness of the principle "what costs more is more valuable" and the still dominant idea that "there is no free stuff in this world." Secondly, is the issue of the inter-generational debate: as soon as we don't have a generation of scholars, who were raised in the digital environment, there is unlikely to be witnessed a radical change in the distribution of knowledge.

Still, there is a chance that there will be nobody to witness this change, because all of the researchers will be blind due many hours spent in front of the computer. On the other hand, if digital environment is the one which will determine blindness, then maybe the same digital environment with its open access principle will provide a necessary cure for the blindness, in the form of any revolution in eye care. Finally, one problem might be the fact that if there will be found an attribution model for the digital scholarship, then scholars will rush to get everything online, hoping to get the feedback from other scholars, who will be also busy in uploading their own content online. In this situation, my question will be: who would comment on the uploaded content?

P.S. Disclaimer, All the similarities with the motives from Jose Saramago's Blindness is purely accidental.

social incentives

2009-11-22T07:27:00.000-08:00

Beyond any particular differences in the perception of the Web by different social categories, there is a particular feature on which all of them seem to agree. This feature is the social component of the Web 2.0. It has already become a cliche to argue that Web 1.0 was only about passivity and text absorption, while Web 2.0 is a new qualitative phenomenon, which resurfaces the social component of human activity and revive the social instincts of the New Social Man. In other words, if Web 1.0 was somehow similar to the prehistoric age, when isolated human communities scribbled on the walls of the caves different symbols, then Web 2.0 is the age of archeological excavations or reinterpretation, when different communities discover the caves and start to discuss the meaning of the symbols.

In this spirit, I decided to divide my project into two parts, which, if everything will go according to my plans, would entail two stages. To a certain extent, these two stages will evolve chronologically in a consecutive manner. Thus, first part of the project and the first stage will follow the pattern of Web 1.0, while the second part and the second stage will fortunately develop according to the ethos of Web 2.0. Now, let's turn from this esoteric discussion to the more practical issues. What do I mean by these two stages and their particular components?

So, the first stage of my project or my Web 1.0 will be basically constructed from my uploading certain content on the Web: maps, newspapers and official documents. In this sense, it will be like the interpretation of history from above. Since I have some materials in this sense, I can go into this stage very soon.

The second stage or what I am calling my Web 2.0 will follow after or with the first stage. In this sense, I can engage in some activities on the ground, hoping to get some contribution from local communities. By referring to the local communities, I have in mind not only the two different communities from the towns, which I am looking at, but also the innumerable local networks, which have developed according to different lines of interest involving people from both towns.

Firstly, there are local museums or historical enthusiasts, who are somehow neglected not only by the outsiders but also by the people from these communities. In this sense, I hope that the prospect of getting them into the digital formats and being connected to other communities in the world will bring some positive results as to their participation in my project. In this way, I can get at least some materials, which I can then upload to the website.

Secondly, my research into the project will entail several visits to local archives, where I will be able to follow some examples of the families which moved from one town to other town, because of different circumstances, either economic incentives, family purposes or political views. In this sense, an interesting thing will be to follow these families or individuals and to see if there are some of their relatives or friends still residing there. While I am sure that not all of them will be open to getting their family members on the web, I could at least get some stories around these people and compile some official documents into my web collection.

Thirdly, the local history teachers is another category, which would like to be listened to. In addition, my project could at least serve as a teaching instrument or why not a way to involve some of the local students into gathering the materials. One winning strategy will be to find two schools in these two towns and to assign them an analysis of the same sources. Then, I will post these document readings on the website. In this sense, there are several possibilities: to post a video material from their discussions and on the same page to upload photo images of their written thoughts on this document.

models to follow

2009-11-09T07:45:00.000-08:00

For my future digital project, I would consider the following models:

Parallel Archive

A project developed by the Open Society Archives in Budapest, which according to the About section of the site, "is at once a personal scholarly workspace, a collaborative research environment, and a digital repository." The project started in 2008 and is still a beta version. As a matter of fact, the website is designed to be a gathering place of numerous documents hidden in the personal computers of the researchers or other professionals in the preservation and scholarship business. In order to gain access to the full functionality of the site, the visitor should register with the site. The site features two kinds of possibilities for the members to keep their collections: they can either place the documents in the public collection or they can keep them on 50 MB of a private collection for two years, after which if not deleted the private collections automatically turn into public documents. Any non-registered visitor to the site can browse through the narrow public collection. One of the positive aspect of the repository is the possibility to search through different collections of OCR-ed files. Among some weak features of the site, I would mention the limited number of documents available in English and the overwhelming dominance of documents in Hungarian, which as we know is not a easy language to speak or to learn. Another weakness of the website is their copyright policy. The contributors to the website cannot apply any type of Creative Commons licenses on their uploaded content, and instead all the documents are under the copyright laws. This also limits the possibility for contributors to make use of attribution as one of the main gains of the digital media.

The Valley of the Shadow

This is a well-known website, which represents a milestone in the first attempts to explore possibilities offered by the digital media in the research of the past. This web project started with the idea of Edward Ayers, a scholar from the University of Virginia, to write a book on the different experiences of the Civil War by the people of two communities from the US. In turn, this initiative has developed in a different direction, along with the new possibilities which the Web offers for the comparative study of two local communities. As the years passed, the once envisioned analogue, individualistic and static book has been transformed into a digital, collective and dynamic repository of numerous possibilities to research the history of the Civil War from different perspectives. The idea for the book came to Ayers in 1991, and the final version of the site has been released in 2009. So, it has been 18 years of experiments, but the work is not finished yet. Now, the library of the University of Virginia works on the preservation of the whole website in its digital collection. If the Parallel Archive provides some examples of preservation techniques, then the Valley of the Shadow is in line with my intention to shape a repository or, to what Roy Rosenzweig and Michael O'Malley refers to as "an invented archive," of two neighbor communities. Among the positive features are the ease of use and the clarity of the design, as well as the ability to capture a multiple audience for this site. In my view the main weakness of the website is the same concern with the copyright. All the content on the website is under the ordinary copyright law and does not allow for a diversification of the options provided by Creative Commons.

in the process

2009-11-03T08:23:00.000-08:00

The other day, I found this guy, who succeeded in his endeavor to backup the now extinguished geocities.com. I think this might be an interesting case study for tonight's class on digitization and preservation. It is a good example of how some enthusiasts can make a difference in this "professional area."

by the way

2009-11-02T07:58:00.000-08:00

In this class we are talking much about different strategies of coping with "the digital revolution" in humanities. This semester we have a lot of online sources to read. At least for me this has been a revolutionary or revelatory experience: prior to this class, I have never had this much of reading experience online. I have become so used to reading online that I find it difficult now, to return to the traditional format of a printed book. So, maybe we should also talk about the readjustment to the print environment? What do you think?

digitization

2009-11-02T07:25:00.000-08:00

After reading NINCH Guide to Good Practice, I can say that now I fully recognize the workload and responsibility of the people who try to deal with the Scarcity or Abundance of the future histories. In addition to this major achievement, these readings convinced me once more that simplicity is the recipe for any successful digital project.

When I am referring to the term "successful digital project," I have in mind not a one day short-term exercise in PR, but rather a durable project, which, if it will not last 200 years, at least will manage to entertain the life of the contributors to the project. I do not intend to make a distinction between the audience and contributors, because, as we already know, and if you didn't, then you'll know that: "the ideal digital project is the project when the distinction between the audience and the contributors is if not non-existent, then at least it is very blurred."

Referring to the value of digitization for my project, I can say that it plays a crucial role. At the same time, since it is not yet associated with any institutional framework, then I suppose all I need is to do some more or less qualitative job with cheap equipment and with almost zero funds. In this sense, I will proudly sacrifice my Sony Cybershot digital camera in order to transfer the material from analog to digital realm.

Nevertheless, apart from many other objective issues, such as natural or, not less natural, human-generated disasters, that can be solved with a good backup strategy, there is a one objective issue, which is totally independent of my control: since my web project will rely on a collaborative framework with the local communities, then I will have to choose either between a centralized digitization of the materials or to rely on the skills of the each contributor to renounce his bias and to capture his personal history in a professional manner.

copyright issues

2009-10-26T11:43:00.000-07:00

As long as the majority of my sources will be self-generated or provided by different state institutions, then I would guess that my copyright problems will hopefully be minor issues. Although, you never know how the dices will be arranged. As we've seen from the readings the dilemma of "to copyright or not to copyright" is a false dilemma and the researcher with all his non-profit desire is left to the mercy of a couple of greedy corporations.

Aside from these "wild capitalism" rules, there is also another issue of a special concern for me: It is clear that the copyright law applies to one's work even after "the death of the author", then what about the copyright conundrum of a dead state? For example, the documents, which I am going to use were mostly produced by now physically defunct, but still psychologically influential Soviet Union. By the logic of the field, I might say that all the content produced by former or present states is open to the use of the public.

Since in my focus on the first half of the 20th century, I am going to use also some primary sources, which were produced by some individuals there are concerns about their private lives. In this sense, referring to some diaries or letters by current survivors, I will try to reach them and to ask for their permission. Finally, while recognizing the premature nature of my gesture, I will apply a Creative Commons "Attribution Non-Commercial License" to my final product.

project outline

2009-10-19T08:26:00.000-07:00

Abstract

This project will potentially be a part or an annex of my PhD dissertation, which I will hopefully write during my participation in the PhD program of the History and Art History Department, at George Mason University. As my dissertation project will focus on the comparative analysis of two neighbor towns-Ribnita and Rezina-situated in the north-eastern corner of this map, which represent a de jure non-existent, but a de facto entity called Transnistria, my web project will entail a structure of different layers (maps, images, photos, texts), which will illustrate the evolution of these two localities during the first half of the 20th century.

The necessity of the project

In addition to the objective necessity of fulfilling certain academic requirements, the project will focus on the achievement of following goals:

It will serve as a platform for the cooperation involving both the scholars in the field and people in the region
It can be an instrument for the exploration of the online environment in different conflict-resolution strategies
It will serve as a valuable tool for teachers and students who want to explore the journey of "real people" through different political, social and economic contexts.

Main features

First of all, it will be a web based collection of different tagged items pertaining to the history of the region. Secondly, it will be possible for visitors not only to comment on each entity of the collection, but also to tag different elements inside the items. Finally, the web resource will also have a section, which will deal with my dissertation. This section will display an interface similar to a blog, with entries referring to my ideas on the dissertation and readings on this subject.

Audience

I have mentioned some thoughts on this issue, in my previous post. Since at that time, I was thinking about two projects, I might say that at this stage, the audience is a sum of the both projects' audiences. Thus, it is targeted toward scholars and local communities.

Technologies

For this undertaking I consider mainly two technologies such as: Omeka and GIS. First tool is for the management of the collection and second is mainly for the creation of complex environments from the individual items.

Interactive elements

Referring to the existence of certain Web 2.0 applications, I would say that, initially this project will rely mainly on the "Comments" feature enabling each visitor to comment on the items and on any blog post. The next step would be to develop the trust of the community and to involve it into the online mechanisms of documents collection.

some thoughts on a great movie

2009-10-19T06:47:00.000-07:00

For those who enjoyed or who are going to enjoy this article by Errol Morris, I would recommend to dedicate two hours more and to watch the movie "Memento" by Christopher Nolan.

The movie is a multidimensional saga of one guy who is suffering from "this condition" of a short term memory loss. It is multidimensional because the action is not staged according to a classical linear time framework, but it is a series of flashbacks, which starts from a certainty and lead to an illusion. The certainty is represented by a murder, the illusion is represented by the tricks and traps of memory and of interpretation. In a sense, if the story would have been developed according to a typical detective story it would not have the same appeal.

Instead, the director added some layers on the subject of the murder. The murderer is a typical human enraged by a cause, which to him seems to be a "just cause" of revenging his wife's murder. As is so often the case, what to him seem to be a series of certainties, actually are no more than illusions, which are rendered possible by his guilty consciousness. As a matter of fact, it turns out that the murderer and his chaser proved to be the same person. Finally, the murderer decide to surrender to "his condition" and to tell his story in his own way. Instead of coming into terms with his own personality, he is becoming a prisoner of his mental condition.

In addition to this fascinating narration of the story, the movie entails some great historiographical questions, such as: the issue of memory and its mechanisms, the objective/subjective value of historical interpretation, the multifaceted nature of identity.

project audience

2009-10-04T11:53:00.000-07:00

Since I have in mind two projects I will try to convey a general idea about the audiences of both projects. In the case of a website for The Moldovan National Archives, I guess the main audience would be researchers from all around the world, interested in browsing through numerous collections of the Archives and finding their way through them without making a journey to the Archives. Of course, it is impossible to provide all the content in the digital form, but at least, this web site will provide general guidelines, such as: available collections, hours of operation, archival policies in the area of document reproduction, telephone numbers and physical address of The National Archives and of other archives from the area. Since Archives are open not only for researchers but also to the local communities, the web site will also try to reach to the local population in terms of genealogical research or other services, such as, for example, the restoration of property rights after the fall of USSR.

Concerning the second project, the one concerning the analysis of the two localities in the first half of the 20th century, there is a chance that this project will have as its audience the local population. I am referring to "a chance" because as any new media project this one has got a lot of unexpected elements. Taking into consideration the fact that, nowadays, the two localities Ribnita and Rezina, which can be located in the upper right corner of this map, are divided not only by the Nistru river but also by the legacy of the Transnistrian conflict, then the web site can be not only a historical project but also a site of shared memories, where each community could share its moments of pain and hope. This being said, I am waiting for your comments and criticism.

wiki-history

2009-09-29T15:36:00.000-07:00

Recently "Daily Mail" resurrected the debate on the fate of Adolf Hitler, during the last days of the Soviet offensive in Nazi Germany. The article reads that:

Adolf Hitler may not have shot himself dead and perhaps did not even die in his bunker, it emerged yesterday. A skull fragment believed for decades to be the Nazi leader’s has turned out to be that of a woman under 40 after DNA analysis.
Scientists and historians had long thought it to be conclusive proof that Hitler shot himself in the head after taking a cyanide pill on 30 April 1945 rather than face the ignominy of capture.

In short, the story narrates about Nick Bellantoni, University of Connecticut archeologist, who, during his visit to Russian National Archives collected DNA swabs of the skull, and concluded that the skull did not belong to Hitler.

Today, I read another article, published by a Russian website, in which Vladimir Kozlov, the Deputy Director of the Russian State Archive, denied the possibility that Nick Bellantoni visited the State Archive, given the fact that the Archive Registrar has not issued a permit with this name in the last 4 years. In addition, Kozlov mentions that an one hour procedure of drawing DNA samples by cotton swabs, would not be allowed by the archivists. Moreover, he emphasizes the fact that the skull, which was not unanimously accepted as a fragment of Hitler's skull, is not the only proof of Hitler's death. There are another materials such as: the jawbone (which remains away from public view) and the bloodstained sofa segments.

According to The Telegraph's top of the most visited Wikipedia pages for 2008, the page of Adolf Hitler is ranked 17th in the list of 50 pages. The paragraph under the heading Defeat and death contains a very detailed account of these events. Due to the quick reaction of Wikipedia's editors, the entry on the death of Hitler has been completed with the information from "Daily Mail". What about the information from the Russian web site? I guess if Bellantoni did find other ways to approach Hitler's skull, and indeed drew some DNA, then the entry would stay intact, but if Kozlov was right and Bellantoni did not attend Russian State Archive, then it should be deleted.

Until then, my suggestion is to admire the critical thinking of some of the participants in the Discussion section of this Wikipedia page, under the heading The skull proven not to be Hitler's:

No. The link provided says nothing about it not being Hitler's skull. It *is* written in a sensationalist manner though to provoke interest. Clearly a reputable source is needed. srushe (talk) 00:24, 27 September 2009 (UTC)

Should atleast be added as "after DNA testing, doubt was cast..." User:MetallicaAddict-MetalJunkie --MetallicaAddict-MetalJunkie (talk) 05:53, 28 September 2009 (UTC)

compromise

2009-09-28T07:53:00.000-07:00

The Web 2.0 component of the new media is perhaps the most exciting part of the interaction between "old" and " new" media in the process of learning and teaching humanities and other disciplines. If somebody may object to the quality of the content disposed on Wikipedia or other collaborative wiki platforms (although as Rozenweig's piece suggests some problems can be transformed into advantages), then I guess both "experts" and "amateurs" enjoy the possibility to share their views and thoughts on a certain topic, or to engage in an interdisciplinary discussion.

Here the excitement is not merely that the Web 2.0 will replace the traditional conferences, but it is the great opportunity to display your thoughts and your research process to the scrutiny of the diverse audience. Of course, there is a risk that after an extended session of exchanging comments in a virtual realm, one might found out that there are no more subjects to debate at the conference table, but at the same time, there is another opportunity, that the lively debate will transcend the pixelized format and will jump into the implementation stage.

When in comes to the implementation stage, "First Monday" series featuring Schnapp's idea of any public institution as "a glocal enterprise" transcends the concept of the archives, libraries and museums as physical repositories of memory and make the "memory palaces of the 21-st century more permeable." In this sense, new media has to be an additional layer of means which will not only bridge the communication gap between different social groups, but will also generate interest and non-traditional insights into the physical space of the museum.

A new medium needs new tools. In other words, you cannot make modern cars only with hammers. Although they are still used and will be used, you need some special technical skills to operate different techniques. In this sense, Bruce's project can be characterized as an online photo laboratory which train photographs for the possibilities and challenges of the new medium.

web designers of the world unite

2009-09-21T14:14:00.000-07:00

Take a look at this web site and try to read it through the web design principles provided in The Non-Designers Web Book (Robin Williams and John Tollet, 2006). For those who did not read this book, just a hint that there are four basic principles, which according to the book, "will not make you a brilliant designer, and they will not lend you $ 20000 web design contracts, but they will keep you from embarrassing yourself in front of millions of people." So, these principles are: alignment, proximity, repetition, and contrast.

Alignment: Referring to the alignment of the website, the first observation is that the alignment is not uniform. In other words, the headline and the Search panel are aligned at the center, while the basic text is on the left. Also, the navigation bar features some dang borders, which furthermore emphasize the isolation and the lack of the communication between different elements of the page

Proximity: Paragraphs are not related to their titles. Instead of breaks the web designer used Enter button to provide new paragraphs. Nevertheless, due to the colored lines which divide each paragraph it is possible to grasp the connection of these elements.

Repetition: Some innocent clicks can provide an impression of a non-website: pages are not related with each other in some way. They don't share a common logo, graphic or any other multimedia device.

Contrast: At a first glance, there is a focal point in this web site. See for example the head with its capital letters. But, what is the specific of this site besides it being an overall "History Archive." (sic). In addition, the rest of the front page represents a table with confusing geographical and historical facts.

P.S. I have to be honest: it is always easier to criticize others' work than to make something valuable yourself.

fundamental issues

2009-09-21T11:50:00.000-07:00

"Of the subjects in the secular curriculum, it [history] is the best at teaching those virtues once reserved for theology-humility in the face of our limited ability to know, and awe in the face of the expanse of human history.

On his journey from China to India, the Venetian traveler Marco Polo ventured into Basman, believed to be Sumatra, where he chanced upon a species he had never before seen: the rhinoceros. But Polo did not see it that way. As his diary records, he saw instead

unicorns, which are scarcely smaller than elephants. They have the hair of a buffalo...[and] a single large, black horn in the middle of the forehead. They do not attack with their horn, but only with their tongue and their knees; for their tongues are furnished with long, sharp spines... They are very ugly brutes to look at... not at all such as we describe them when... they let themselves be captured by virgins.

Our encounter with history presents us with a choice: to learn about rhinoceroses or to learn about unicorns. We naturally incline toward unicorns-they are prettier and more tame. But it is the rhinoceros that can teach us far more than we could ever imagine."

(Wineburg Samuel, Historical Thinking and Other Unnatural Acts, 2001 24)

aurea mediocritas

2009-09-14T11:01:00.000-07:00

My last week reading of Manovich had a therapeutic effect of not letting me too enthusiastic about the new media technologies. Usually, especially in graduate school, when you are subjected to the prospect of learning something totally new, there is a wave of irrational enthusiasm which is seldom to result into a Mega-project of the same scale. Nevertheless, the soft grounding may result in a series of small but not less important projects. Still, I do not exclude the fact that after a series of other refreshing readings my current mindset will bet on the further minimalism.

So far, the readings for this week have managed to revive a sort of enthusiasm, and at the same, to keep the skepticism alive. Starting with the promise for a lucrative combination of new and analogue media, continuing with a retrospective and some prospects of the digital history and, at last but not least, the survey of certain practical issues which are encountered by historians in their taming of the new media.

The most interesting idea for me is how along with the developments of the new technologies and of infinite possibilities of the computation, historians are confronted with the prospects of creating or reinventing the total master narratives, which in addition to written-based scriptural illusion of the past would also speculate on the "total reproduction of the past as it was lived by those people" making use of new video and other technologies.

Of course, video and audio materials are not new to any type of totalitarian regimes, and they were used extensively either in Nazi Germany or in Soviet Union. Nevertheless, the fact that computer shapes its content according to the will of its user can prove much more dangerous than The Triumph of the Will, because the user-friendly interface will customize its propaganda tools according to the needs of each individual.

projects

2009-09-08T11:16:00.001-07:00

As any new media project is a work in progress, I hope this start will be a "good progress." After reading Manovich and a couple of articles for Learning and Teaching History in a Digital Age, which is another course I am taking this semester, I was inspired to think about the following projects:

a) in line with my dissertation interests with the borderlands of modern Eastern Europe and with Manovich's observation that, with the usage of new media, history is becoming more spatialized, one possible project would be the virtual representation of two border regions or two border towns during the first half of the 20-th century. As a possible model for this type of projects I liked the idea of Hypercities

b) since I spent this summer in the Moldovan archives and I noticed that they don't have any websites or home pages, I decided that a viable project would be to design such a website with the possible extension of creating a database with digitized documents.

In this way, my project proposals are quiet complementary. On the one hand, first project seems to be a bit S(cience)F(iction). On the other hand, the second project looks quiet viable. Although, with the current level of Moldovan bureaucracy, it is not impossible that my evaluation would have the opposite results and the first project will be much more realistic than the second one.

"The Language of New Media" by Lev Manovich

2009-09-05T08:20:00.000-07:00

For those who are interested in the complex marriage of culture and new media this book is a compulsory reading.

Since this is my first experience with a book on the effects of new media, it is obvious that my impressions are somehow overenthusiastic or amateur. First of all, many thanks to Manovich for bringing me back on Earth from the infinite dreaming about the innumerable possibilities of new media. After this reading, I will start to enjoy the smell of the documents and to pity the future historians who would rely mainly on the imperialism of the screen for their future research projects. Obviously, I would not like to be misunderstood: new media provides huge possibilities but it also hides important traps.

One of the positive aspects of “the digital materialism” is the rapid inter-connectivity and intercommunication of different means of information and historical sources. Nevertheless, historians are no longer mass producers of history. What Manovich calls “individual customization” is not limited to the present of post-industrial society. It actually implies customized versions of the past. Each computer user can generate infinite versions of the past.

To a certain extent, this fact generates a phenomenon, which optimists would call “democratization of historical craft” while pessimists would term to be “the end of the professional history.” Does this mean that everyone can become a historian? Still, this question is not limited only to the historian’s craft. It also applies to other “professional spheres.” I know that there is no final answer to this question but I hope that after this semester I would at least be able to carry a debate on this issue

P.S. For other thoughts on this matter you might consider my comments on the following page

metamorphosis

2009-09-02T09:20:00.000-07:00

Today this blog and its author are expecting to expand its audience to the English-speaking audience. As usually happens for an event to happen, one needs the illusion of planning this event out of random circumstances. Actually, I was planning to switch to English some time ago, but due to my objective laziness I was unable to overcome the subjective perception of the missing circumstances. Due to a new course on History and New Media, which I am taken now at George Mason University, I will try to subvert my objective laziness and to take advantage of the random circumstances to develop some of my ideas regarding the peaceful and constructive cohabitation between history writing and electronic devices. Hopefully, it will last more than one semester.

P.S. To those few readers who followed my earlier native language thoughts, I am confident that most of them fluently comprehend English, and this will not be a problem for our further cooperation.

vinegret

2009-08-22T03:51:00.000-07:00

Exista o expresie ruseasca care reprezinta ceva foarte abstract dar in acelasi timp dureros de familiar. Este vorba de "vinegret". De fapt vinegretul in traducere libera ar insemna o salata de legume: sfecla, ceapa, cartofi fierti, mazare verde si castraveti murati. Pe de o parte avem parte de un deliciu estetic. Va dati seama ca un asemenea buchet nu poate sa nu ne trezeasca sensibilitatile noastre fie acestea chiar si doar gastronomice.

Pe de alta parte, acelasi deliciu estetic poate fi in acelasi timp si un manifest al corectitudii politice. Intr-un fel vinegdretul este admirat atat de cei de dreapta cat si de stanga. Stanga admira culorile sale revolutionare si calitatile sale de "mancare a proletariatului". Dreapta apreciaza precizia "dreptunghiurilor" si conservarea formelor. De centristi ce sa mai vorbim: acestia in sine reprezinta un vinegret, adica o salata dintre sfecla proletara si maslina burgheza.

Vinegretul are priza la toate categoriile sociale. Risc sa presupun ca aceasta adoratie universala se datoreaza in special faptului ca fiecare grup social gaseste ceva pe propriul plac. Daca doriti vinegretul reprezinta haosul primordial, piramidele egiptene, epopeea lui Ghilgames, Stonehenge-ul, beciurile de la Cricova, lista puteti sa o duceti Dvs. pana la capat.

Unora o sa le vina in gand ideea ca acest post a fost scris datorita faptului ca subsemnatul nu a mancat destul vinegret in copilarie. Adica am putea spune ca a suferit de anemie vinegretiana sau vinegretoida. Lasam freudienii sa se chinuie cu interpretarile. Apropo de interpretari, si vinegretul cu toate ca nu a intrat in DEX, totusi a generat un sir de regionalisme, unul dintre cele mai recognoscibile fiind "vinogretul".

Percepem in forma anterioara ca glotonimul "vinogret" poate fi deconstruit pana la nivelul de "vin" si "grets". Aici ajungem sa facem legatura cu vinul si cu greturile de dupa. Adica de ce sa nu recunoastem ca in forma sa pura "vinegretul" imbina pe deplin caracteristicile cromatice ale unei puritati initiale dar si alura cadaverica a expectoratiilor de dupa ultimul Big Bang. In cele din urma le dam dreptate clasicilor care spuneau cu mare incredere "In vino veritas" dar de fapt aveau in vedere "In vinogret veritas"!

arhive

2009-07-10T23:13:00.000-07:00

De obicei, in mentalitatea colectiva, notiunea "arhive" este asociata cu un cerc restrans de batranei, care din obisnuinta sau din necesitatea de a-si alina plictiseala se apuca de scotocit printre cutii si dosare pline de praf, in speranta ca vor descoperi acel Graal, care le va permite "sa intre in istorie", de parca cineva isi permite sa iasa din ea.

In acest moment, din considerente pur speculative, imi voi permite sa-i plasez pe acesti batranei in categoria de "grei" ai arhivelor si detinatori ai centurii de "ocrotitori ai tezaurului national". In limbaj mai uzual, acestia pot fi numiti "guru", "corifei", "intaistatatori". Bineinteles, nimeni nu le poate contesta faptul ca, daca le-ai stinge lumina, ei oricum vor gasi dulapul unde si-au lasat propriile dosare. Mai mult ca atat, chiar si angajatii arhivei, apeleaza la acestia in momentul in care un vizitator mai cu pretentii paseste pragul templului memoriei colective.

Pentru a alina indignarea celor care, ajungand la Casa de Nebuni, asteapta de la Medicul-Sef tot felul de retete miraculoase sau cazuri deochiate, si nicidecum "povesti plictisitoare" despre memoria colectiva si birocratie arhivistica, accentuez ca nu exista nicaieri in lume un loc mai bun pentru un nebun decat peretii si dulapurile prafuite ale arhivei. Putem doar sa ne imaginam cate vanitati, ambituri, pasiuni, drame, comedii, destine se ascund in hartoagele mai mult sau mai putin lizibile aranjate in mii de "dosare", sute de "inventare" si "fonduri".

Pentru cei neavizati, ultimele notiuni din propozitia precedenta reprezinta de fapt unitatile sau daca doriti bitzii cu care opereaza pasionatii de arhive. In ciuda aerului ezoteric ce inconjoara orice limbaj profesional, nu este nimic complicat. Documentele din arhiva sunt clasificate in concordanta cu o structura ierarhica dupa modelul: fondul incorporeaza mai mult inventare, care la randul lor sunt constituite din dosare. Primul pas este consultarea ghidului arhivei, care cuprinde toate fondurile din arhiva.

Cu alte cuvinte, la orice arhiva, in mod teoretic ar trebui sa existe o compilatie in care sa fie reprezentate toate fondurile din arhiva. Fondurile sunt grupate sub umbrele tematice, astfel incat dupa ce ti-ai ales un fond, urmatorul pas este sa ceri inventarele acelui fond. Adica vrei sa vezi dosarele ce fac parte din fondul x, inv.y. Daca ati rezistat pana la acest moment, inseamna ca sunteti potential client al arhivelor sau al Casei de Nebuni.

Mai mult sau mai putin, pana acum, lucrurile au fost sau sunt clare. Totul este simplu: esti curios sa-ti afli stramosii mergi la arhiva, consulta fondurile, alege inventarele si solicita dosarele. Doresti sa-ti scrii teza de licenta, master sau doctorat fa acelasi lucru. Oops, am uitat sa mentionez un detaliu minor, dar foarte important. Arhiva nu este un organism mort, iar dosarele au capacitatea de a migra dintr-un fond in altul. Deoarece oamenii care lucreaza la arhiva sunt si ei oameni vii, nimeni nu le-a anulat liberul arbitru, care mai obisnuieste sa faca risipa de cartonase galbene si rosii, astfel incat volens nolens acestia cu voie sau de nevoie contribuie la migratia dosarelor si la formarea memoriei colective.

Dar sa ramanem optimisti. Uneori soarta iti mai surade si aceasta goana oarba in urma timpului pierdut iti poate aduce si unele suprize placute. Astfel, poti sa dai comanda de un fond in care astepti sa gasesti macar ceva si deodata ti se aduce acelasi fond, doar ca dosarele sunt total diferite, si, paradoxal, dar constati ca ai mai mare nevoie de dosarele date decat de cele pe care le-ai comandat. Cineva ar mai spune: exact ca in viata, cauti ceva, fiind convins de faptul ca anume asta este ceea ce cauti, si dai peste altceva, care ajunge sa te convinga, ca anume asta era ceea cea cautai cu adevarat.

P.S. Aviz amatorilor de filme: Daca doriti sa slabiti, priviti filmul "Taxidermia" (2006). Aviz adaugator: desi nu este o colectie de retete dietetice, garantez ca vizionarea constanta si dozata a acestuia induce o silueta de invidiat. Enjoy!

folclor post-sovietic

2009-06-29T01:28:00.000-07:00

Se spune ca Moldova are un potential folcoric imens. Cand spun Moldova, ma refer atat la partea dreapta cat si la partea stanga a Prutului. Se mai aud voci care lauda "bogatia tezaurului folcoric national". Doar cu folclorul autentic vom putea sa atragem turisti in tara. Aceleasi voci citeaza in calitate de reprezentanti ai culturii populare numeroasele "celebritati" care au venit sa satisfaca cererea poporului pentru distractii si ceremonii nuptialo-matrimoniale. Ce sa-i faci? Atunci cand poporul vrea, trebuie sa-i dai. Cu atat mai mult atunci cand acest popor peste noapte, mai precis in circa 20 de ani, a realizat tranzitia necesara din carute in Mertzan; tranzitie pe care alte popoare mai mult sau mai putin "civilizate", vorba batranului Elias, au realizat-o in cateva secole.

La tot pasul se aud experti in ale folcorului si ale traditiilor populare: "Ia baga o muzica din batrani," "Cand eram noi mai tineri atunci era folcor adevarat", "Amu toate traditiile s-o stricat. Nu se mai tin obiceiurile ca altadata" " Tineretul de azi ii tare destrabalat", "In vremurile de demult se pastrau toate traditiile. Totul era ca la carte" (Sesizati ironia culturii scrise si victoria indubitabila a lui Gutenberg in fata intelepciunii populare)

De fapt, ca sa "pun si eu degetul pe rana" si aici nu vreau sa par adept al poporanismului, semanatorismului si altor "-isme", nici intr-un caz nu pledez pentru intoarcerea sau reintoarcerea "taranului la sapa", cu atat mai mult ca el nici nu s-a indepartat prea mult de aceasta "unealta exploatatoare".

Vreau doar sa punctez "iluzia revenirii la traditia inexistenta" care s-a produs in satele post-sovietice sau post-socialiste. Acest fenomen de fapt ar trebui sa dea de gandit celor care trambiteaza "argumentul precum ca "fiinta nationala" a fost salvata de taranul care prin pasivitatea sa de fapt a rezistat in fata statului." Mai mult ca atat, celebra sintagma a lui Blaga precum ca "Vesnicia s-a nascut la sat", pe care o mai auzim din cand in cand, tinde sa se transforme intr-o declaratie daca nu cinica atunci triviala.

maluri de Prut

2009-06-19T01:03:00.000-07:00

In continuarea postarii de data trecuta inca un fragment din ziarul "Plugarul Ros", din acelasi indepartat-apropiat an 1927. De data aceasta fragmentul apare la rubrica "Intrebati si om raspunde". De fapt, aici, cu toata selectia si cenzura de rigoare, se mai intrevad uneori preocuparile locuitorilor din regiunea RASSM. Asadar, atentie la intrebare dar mai ales la raspuns:

obiceiuri vechi si noi

2009-06-17T00:15:00.000-07:00

Un fragment din ziarul "Plugarul Ros" editat in Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, entitate in cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Articolul de fata apare in anul 1927, dar mesajul sau este valabil si in secolul 21. Enjoy!

ortodoxie vs. postmodernisti

2009-06-09T23:46:00.000-07:00

Nu sunt specialist nici in ortodoxie si nici in postmodernism asa ca imi permit sa evit diplomatia caracteristica specialistilor si sa-mi asum un punct de vedere fie si amator in ceea ce priveste o cartulie pe care am avut ocazia s-o citesc zilele acestea. Cartea are si o denumire destul de intriganta: "Ortodoxia pentru postmodernisti", iar autorul este Savatie Bastovoi. Sa incepem cu partile pozitive: Cartea se citeste rapid, lejer si cu nerabdare. Aici tin sa-i dau dreptate autorului, care mentioneaza ca atunci cand te apuci sa scrii o carte trebuie s-o scrii asa de parca ai dori s-o citesti si tu.

Nu exclud ca la lejeritatea lecturii contribuie si fragmentarea continutului in forma de franturi din diverse texte cum ar fi eseuri si articole semnate de autor, in cadrul unor conferinte si publicate in presa. Cartea mai include si o serie de interviuri in care autorul dialogheaza cu Dumitru Crudu, Andrei Kuraev, Nicolae Balota, Mihail Vakulovski, Serban Axinte si Claudiu Tarziu. Despre majoritatea autorilor pe care i-am insirat anterior nu cunosc mai nimic, dar i-am enumerat in cazul in care cineva ii cunoaste sau va avea curiozitatea sa-i cunoasca.

Nu va fi o surpriza pentru nimeni daca voi spune ca cei mai ultilizati atat la propriu cat si la figurat sunt termenii "ortodoxie" si "postmodernism". Desi autorul nu exclude comunicarea dintre ortodoxie si postmodernism din text transpare o atitudine usor persiflanta in adresa postmodernismului si o pozitionare superioara a ortodoxiei in raport cu celelalte religii. Pe langa "desertaciunea postmodernismului", autorul se refera de atlfel la inutilitatea intregii productii culturale, ce nu-si propune sa ajunga la Adevar.

In special, parintele Savatie se refera la tentatiile orientaliste ale poetilor romantici, care in opinia sa sunt mai mult adepti ai noptii si pun un accent prea mare pe religiile orientale. Dupa parerea sa, ortodoxia este superioara religiilor orientale pentru ca acestea concep creatia ca fiind un rezultat al haosului, pe cand ortodoxia se refera la creatia din neant. Mi-a placut comparatia poetilor cu niste copii, care plang dupa o cana sparta si refuza atunci cand li se propune o cana noua. Cu alte cuvinte, poetii deplang viata si tanjesc cu frica dupa moarte, in loc sa se gandeasca la viata vesnica a sufletului.

Totusi dupa titlu ma asteptam sa vad mai multe usi deschise pentru postmodernisti pe cand autorul se refera mai mult la O critica a postmodernistilor din punct de vedere a ortodoxiei si astfel autorul inchide accesul postmodernistilor la usa ortodoxiei. Postmodernistii in conceptia autorului sunt niste feciori rataciti prin lume care in loc sa caute frumosul si lumina se avanta sa redea cat mai precis si mai demonic esenta raului si mizeria lumii in care traim. Sunt de acord ca nu tot ce este postmodernist este si genial. Mai mult ca atat pe cat de sincretic este stilul postmodernistilor, pe atat de dificila este definitia postmodernismului. Insasi Savatie recunoaste ca niciodata nu s-a perceput ca fiind un poet postmodernist, desi criticii literari l-au plasat in categoria celor mai promitatori poeti romani postmodernisti.

Pe langa motivele ortodoxiei si postmodernismului, in text se simte atat prezenta Tatalui ceresc cat si a celui biologic. Astfel, printr-o ironie, motivul freudian al revoltei impotriva tatalui este continuat cu reintoarcerea fiului ratacitor, in sanul bisericii ortodoxe si a Tatalui ceresc. Autorul parca s-ar zbate intre cei doi tati: unul care a fost propagandist al ideilor marxit-leniniste si a dumnezeului cu "d" mic; altul care i s-a revelat in chipul Dumnezeului cu "D" mare. De altfel, poate ar parea prea radical, dar la un moment dat, citind aceasta carte mi-am adus aminte de mostrele de istoriografie sovietica care isi propuneau sa critice "istoriografia burgheza."

La fel si parintele Savatie isi propune sa realizeze o critica a postmodernismului prin intermediul ortodoxiei. Poate este doar impresia unui istoric care este prins in capcana timpului si la fel ca artistii plange dupa o cana sparta in loc sa priveasca dincolo de aparente si sa accepte cana cea noua.

greata

2009-06-06T01:34:00.000-07:00

Dupa o pauza ceva mai prelungita, in care nu s-a intamplat mare lucru, incerc sa mai injgheb niste fraze coerente. Desi recunosc ca in conditiile obiective ale mediului inconjurator, care se caracterizeaza prin temperaturi sporite si aer ecologic, este cam greu sa gandesti coerent, liber sau corect, totusi parca mai simt niste greturi ale gandirii. Greturile prin asta si sunt bune, ca sunt temporare si destul de prescurtate. Nu conteaza ca sunt greturi metafizice, fiziologice sau frazeologice. Esential e sa-ti fie greata.

Poti sa-ti provoci singur acest sentiment cuprinzator si in acest caz esti autosuficient si implinit. Mai rau e cand prin natura imprejurarilor greata apare din senin si dispare in abis. Mai vesel este atunci cand nu esti singur in acest exercitiu gretos. In general, totul ce este colectiv este si vesel. Bineinteles, cu exceptiile de rigoare, care de data asta nu confirma regula ci chiar o infirma.

De fapt greata nu este nici pe departe o manifestare maligna a unei tumori psihologice indusa de varii motive. Din contra, greata este o stare foarte sanatoasa si datatoare de speranta. Cum daca nu prin greata omul scapa de stari gretoase. Cu cat mai mult vrei sa vomiti cu atat esti mai sanatos. Organismul vrea sa se purifice si atunci apare vocea interioara care aduce mai mult a gripa porcina . Prin diverse sunete martiale, voinicul lupta cu raul interior si astfel intr-un act de metempsihoza se elibereaza de griji.

Nu pot sa zic ca starea post-greata este o stare stabila. Totusi, aceasta stare poate fi comparata cu o nirvana, cu o pacificare sufleteasca in care organismul pentru scurt timp poate sa-si caute de ale gurii. Tot asa pana la alta stare de greata. O simetrie perfecta in care viata se reduce la diverse forme de greata. Dupa cum mai apare in cartile de fizica, greata nu dispare, ea se trasforma. O alta forma de greata este greata pro-creatiei sau cea a creatiei. Ambele sunt provocate de greturi: unele vizibile, altele mai putin vizibile.

P.S. Acest scurt comentariu nu a fost nici pe departe indus de o stare similara celei descrise mai sus. Desi recunosc ca pacientii care se vor aventura sa-l citeasca, in prima instanta se vor grabi sa prefigureze o asmenea concluzie. In fine, nu cred si nu incercati sa ma convingeti ca nu ati fost atinsi niciodata de mirifica si oribila stare de greata.

militari sensibili

2009-05-08T09:18:00.000-07:00

Pe parcursul semestrului curent am avut in calitate de colegi si doi militari americani. Pe aici prin SUA exista o practica destul de masiva potrivit careia tinerii se inroleaza in armata, slujesc Patriei un an sau doi, si dupa asta se bucura de niste privilegii, bineinteles daca nu decedeaza eroic in "serviciul democratiei" si a altor idealuri ale lumii moderne. Asadar, dupa Purgatoriul serviciului militar, tinerii se apuca de studiat, mai ales ca Armata plateste taxele de studii.

Pe parcursul unei dezbateri mai "aprinse" am observat ca si militarii sunt persoane sensibile. Adica soldatii americani actuali nu sunt nici pe departe "eroii" neinfricati din perioada celui De-al doilea Razboi Mondial. Cel putin asa mi-a spus unul dintre colegii mei atunci cand l-am intrebat cu ce l-am suparat si ca nu-mi imaginam ca militarii americani sunt asa de sensibili. Cica, noi cei de acum nu suntem ca cei din celebrul "Saving the private Ryan" al lui Steven Spielberg.

Dupa cum s-a exprimat colegul meu: "Prin observatia ta mi-ai infipt cutitul in spate si l-ai intors de vreo cateva ori." De fapt, ce-am facut eu? Nimic altceva decat sa-i spun ca nu a avut dreptate atunci cand isi exprima scepticismul in legatura cu capacitatea autoritatilor sovietice de a evacua o intreprindere in cateva zile. Inca cum au putut! Au demonstrat-o din plin in Basarabia in iunie 1941.

Cand am vazut reactia colegului, mi-am zis sa nu ma mai uit la filme de razboi. Nu de alta dar iti creaza o imagine a militarului superman: eroul neinfricat si invincibil care invinge raul absolut si instaureaza imparatia binelui. Astfel, Hollywood-ul de fapt isi face meseria dar in sens invers: in loc sa prezinte o imagine "umana" a militarului, il dezumanizeaza si il glorifica, stabilind-ul pe un postament al 'soldatului necunoscut'.

Chiar si literatura academica ne creaza imagineaza unui militar erou. De exemplu, se vorbeste foarte mult despre faptul ca "razboiul modern" este un razboi total in care toata societatea este mobilizata pentru victoria finala. Mai mult ca atat, razboiul modern este "ultimul razboi" in rezultatul caruia se va instaura pacea finala si eterna.

Militarii actuali sunt cetateni ai unor state care lupta pentru ideale, spre deosebire de militarii medievali care luptau pentru suveranul lor. Militarul pre-modern percepea razboiul ca un mod de viata. Acesta mergea la razboi ca la parada. Se imbaraca in cele mai frumoase haine, isi facea si freza. Pe cand actualul soldat este separat de societate prin sistemul de cazarme, iar atunci cand trebuie sa se integreze in societate are probleme.

P.S. Totusi exista o speranta ca lucrurile nu stau chiar asa de dramatic. David Bell in cartea sa "The Total War" vorbeste despre fenomenul "militarilor poeti", care combinau arta cu razboiul. Dupa cum o demonstreaza experienta mea se pare ca "soldatul sensibil" sau "militarul poet" inca nu a disparut.

mesaj din buncher

2009-05-03T11:16:00.000-07:00

Nu va temeti. Nu scriu din Afganistan, Somalia, Daghestan, Cecenia, Irak, sau alte zone infierbantate. Nu m-a ajuns deocamdata nici febra gripei porcine si nici gripa ariana, pardon aviara am vrut sa spun. Nu m-am prins nici la amenintarile lui Nikita Sergheevici cu privire la golful porcinelor. Asa ca am hotarat in mod banal sa ma izolez in biblioteca. Ciudat sentiment, mai ales atunci cand trebuie sa scrii un eseu rapid si eficient.

In timpul procesului de compilare a eseului normal ca trebuie sa comunici cu autorii pe care-i citesti. Aici nu conteaza e mort autorul sau e viu, tanar sau batran. Ceea ce conteaza este daca acesta invie in constiinta cititorului. Daca cititorul accepta sa resusciteze ideile autorului si sa le contrapuna propriilor idei. Anume asa se naste un eseu. Partial din discutia cu niste stafii sau cu niste cuvinte mai degraba vii sau mai degraba moarte.

Acum practic m-am izolat intre patru pereti, unde nici lumina naturala nu patrunde pentru ca nu sunt geamuri. Singura mea sursa de comunicare cu lumea sunt cartile, calculatorul si lampa lui Ilici. Stau intr-o cabina unde exista doar o masa si o priza. Pe langa asta cabina are o usa. Este o usa tipica de lemn, cu o mica ferestruica, prin care din cand in cand se mai holbeaza cineva ca sa vada daca mai esti viu sau ai murit. Pot sa presupun ca senzatia este asemanatoare gestului de a privi animalele la gradina zoologica. Doar ca la ZOO e mai bine. Acolo animalului i se mai arunca ceva de mancare. Pe cand aici in afara de privirile elocvente care parca te intreaba: Inca nu te-ai saturat sa-ti usuci mintile? Mai da voie si la altii!

fascinatia mortii

2009-05-01T19:37:00.000-07:00

Anume asta este senzatia dupa ce privesti filmul "Departures", care a luat Marele Premiu la Cannes. Este cert ca nu asta este marele sau merit. Mai mult ca atat cred ca ar merita vreo 10 Cannes-uri, la cate ganduri si senzatii iti apar in timpul filmului. Se pare ca pe lista mea de filme pe langa filmele islandeze apare si un compartiment pentru filmele japoneze.

Nu pot sa ma laud ca am vazut foarte multe filme japoneze dar Dolls si Departures sunt printre favoritele mele. Povestea filmului este destul de vesela daca nu ar fi trista. Vorba e ca un violonist ajunge sa lucreze in calitate de preparator de cadavre. Cred ca mai buna publicitate pentru meseria in cauza nici nu se putea. Presupun ca regizorul a avut experiente de genul acesta sau cineva dintre cunoscutii sai au trecut prin asemenea momente.

Dar intamplarea devine soarta si meseria din greata si voma, devine sau mai zis te devine sau te transforma si te face sa vezi frumusetile mici ale vietii. Sa nu credeti ca am de gand sa-mi schimb meseria. Cum am fost asa si voi ramane Medic-Sef. Nu de alta dar dupa filme de acest gen, sper sa apara tot mai multi pacienti. Si eu promit sa vizitez mai des Casa de Nebuni, dar dupa ce trec un stagiu de "perfectionare" profesionala. Asa ca ne vedem tot aici: mai "perfectionati" si mai "profesionisti".

revolutionary rhetoric

2009-04-22T11:32:00.000-07:00

"What is a bourgeois next to a privileged person? The latter always has his eyes on the noble time past. There he sees all his titles, all his strength, he sees his ancestors. The bourgeois, by contrast, his eyes always fixed on the ignoble present, on the indifferent future, prepares for the second and sustains the first by the resources of his industry, He is, instead of having been; he endures hard work and, even worse, the shame of employing his entire intelligence and all his strength for our present service, and lives from work which is essential for us all. Ah! Why can't the privileged go into the past to enjoy their titles, their grandeur, and leave to a stupid nation the present with all its ignobility?" ( Emmanuel-Joseph Sieyes, Essai sur les privileges in Sewell William Jr. A rhetoric of bourgeois revolution. The Abbe Sieyes and What is the Third Estate?)

future of the past

2009-04-15T09:57:00.000-07:00

"The reality of liberalism, then, was always worse than its appearance. Like the philosophes before them, Liberals hid behind specious maxims, pulling a veil over their true intentions. However much they might protest to the contrary, they were intent on razing the Restoration monarchy to the ground and bringing the church with it. 'It is a fact that today has acquired universal evidence,' warned La France Chretienne in 1821. 'The Liberals are in permanent conspiracy against legitimate governments. They conspire in the assembly, in their pamphlets, in their clubs; they conspire by their principles, their maneuvers, and their emissariess; they conspire every single day, and in every place." (McMahon Darrin, The French Counter-Enlightenment and the Making of Modernity, Oxford University Press, 2001)

descult

2009-04-06T19:37:00.000-07:00

Daca vreti un film bun din toate punctele de vedere atunci nu ratati Barfuss, un film german despre dragoste si nu numai. Un amanunt nu mai putin important este ca filmul are si o muzica buna. Nu prea am ce sa mai adaug. Enjoy!

intalnirea cu Gorbi

2009-03-26T13:47:00.000-07:00

Pentru pacientii care nu stiu, "Gorbi" este diminutivul cu care americanii il alinta pe cel care in opinia lor a contribuit decisiv la destramarea URSS. Titlul sau oficial este "primul si ultimul presedinte al defunctei URSS". Tot el este cel care a introdus in vocabularul global termeni de genul: "perestroika", "glasnosti" si "socialism cu fata umana". Dupa cum v-ati dat seama este vorba de Mihail Sergheevici Gorbachev.

Pe parcursul turneului sau prin SUA a vizitat si umila mea universitate. Vorba e ca personalitatea lui Gorbachev a fost intotdeauna un produs care s-a vandut ca painea calda in SUA, nu degeaba fostul lider ajunsese la un moment dat sa faca publicitate pentru o firma producatoare de pizza. In afara de o pronuntata tenta publicitara si de fundraising, vizita lui Gorbachev are sarcina sa relanseze "perezagruzka" relatiilor ruso-americane din preajma intalnirii G20 de la Londra. In plus, multi analisti americani vorbeau de administratia Obama ca fiind o adevarata "perestroika" a sistemului politic american si international.

Doar ca in ciuda tuturor asteptarilor si a aplauzelor cu care a fost intampinat orice cuvintel al fostului lider sovietic, publicul american a fost supus unui val de critici la adresa politicii externe americane promovate de ex-presedintele George W. Bush, care nu a tinut cont de interesele altor state si a promovat modelul unei lumi unipolare in care SUA ar fi o superputere. Totusi, dupa cum s-a exprimat Gorbachev, Presedintele Obama cu care s-a intalnit in ajun, este un om destoinic, care are sansa sa relanseze relatiile ruso-americane.

Spre surprinderea publicului american, care era convins ca Gorbachev a introdus reformele sale democratice pentru a contribui cu buna stiinta la destramarea pasnica a URSS si la tranzitia catre reformele de piata, Gorbachev a recunoscut ca nu a intentionat sa fie initiatorul "divortului pasnic", iar destramarea URSS a fost o mare greseala. Sa nu-mi spuneti ca ati mai auzit undeva aceste cuvinte? Nu cumva la fostul/actualul presedinte/prim-ministru Vladimir Vladimirovici? Exact. Apropo discursul lui Gorbachev parca a fost copiat de pe site-ul Ministerului de Externe al Federatiei Ruse. Aceeasi ingrijorare fata de actiunile unilaterale ale SUA, si frustrare ca autoritatile americane nu-si mai coordoneaza deciziile cu Kremlin-ul.

Asta e, au trecut 20 de ani, dar Gorbachev parca nici nu s-a schimbat. Nu ma refer la varsta sa biologica. Este evident ca a mai imbatranit. Ma refer la continutul si stilul discursului sau. Daca nu as fi fost prezent la intalnire si daca cineva mi-ar fi prezentat o inregistrare audio a acesteia atunci as fi crezut ca suntem in URSS si asistam la nenumaratele discursuri ale carismaticului Secretar general de pe atunci. Dupa cum s-a exprimat un profesor de la Universitatea din Sankt-Petersburg, " parca m-as fi intors cu 20 de ani in urma, pe vremurile cand eram militar in Armata Sovietica". Desi am avut norocul sa nu trec prin Armata Sovietica, totusi recunosc ca am avut si eu impresia ca m-am reintors in copilarie. Imi imaginam camera de camin de la Ciocana si televizorul alb-negru in care ziua incepea si sfarsea cu Te Deum-ul lui Mihail Sergheevici.

La un moment dat Gorbachev s-a referit la un incident hazliu. Cica atunci cand a candidat la functia de secretar al comsomolului, cineva a vrut sa faca o farsa si i-a retras scaunul, astfel incat viitorul presedinte sovietic s-a prabusit. Dar, tot raul e spre bine, si tot felul de publicitate e binevenita. Astfel, Gorbachev a castigat alegerile si a fost ales secretar al comsomolului. Daca tot Republica Moldova este in campanie electorala sunt curios cine va fi sau vor fi cei care vor trage scaunul si cine va beneficia de pe urma aceasta? Vom afla raspunsul dupa 5 aprilie? Sau poate niciodata!

artistul si sala

2009-03-21T18:02:00.000-07:00

Nu degeaba spunea cineva "O biet actor" si nu se referea doar la starea materiala a oamenilor de creatie, caci instabilitatea financiara a reprezentat in marea majoritate a cazurilor , un truism pentru artisti. "Saracia artistului" se refera si la un anumit raport dintre asteptarile sale si reactia spectatorilor. Asadar cine este spectatorul ideal? Exista un spectator ideal?

Se pare ca o prima etapa a oricarui spectacol este transformarea "salii" in "spectatori". Da, este o experienta de transformare a obiectelor in subiecti. O transformare miraculoasa care daca nu va influenta pe mult timp masa anorganica a spectatorilor cel putin va determina o clipa mai scurta sau mai lunga de metamorfoze. Ulterior urmeaza a doua etapa a comuniunii dintre artist si sala; etapa care este apogeul dialogului dintre actor si sala. Anume acum intervine ceva care stimuleaza acea experienta care se numeste dialog. Chiar daca nu este verbal, dialogul se simte in sala. Nu pot sa spun daca se simte pe scena, pentru ca nu am avut sansa sa joc alt rol decat cel de spectator.

De la actul creator si de la experienta creatoare sa revenim la spectatorul ideal. Cel putin pentru mine este cert ca atunci cand mergi la un spectacol astepti sa vezi un anumit tip de spectator. De fapt sunt sigur ca s-au facut numeroase studii sociologice despre comportamentul spectatorilor iar daca nu s-au facut atunci rusine sociologilor. Sa nu fiu inteles gresit, nu pledez pentru spectatorul snob, care are aere de mare cunoscator in ale artei, si care risca sa fie asociat cu un monument daca nu ar mai da din cand in cand un cot sotului sau sotiei.

Exista acest tip de spectator care tinde sa impuna un anumit model de comportament stereotipizat celorlalti. Acesta da impresia ca daca nu porti ochelari si daca ai venit la concert si nu stai cu ochii concentrat pe miscarile mladioase ale figurantilor de pe scena atunci esti un tip incult care are nevoie de initiere in ale artelor. Astfel aceasta imagine tinde sa se impuna in imaginarul spectatorilor, si acestia cu toate ca in multe cazuri mai au tendinte disidente de genul: mai vor uneori sa caste, sau sa aplaude dar isi inhiba aceste porniri "barbare" de dragul experientei artistice.

La un alt capat al experientei scenice se afla tipul de spectator galagios, care nu tine cont de cei din jur, si insista sa scoata din buzunar telefonul mobil, probabil pentru a-si revela chipul luminat de contactul cu infinitul. Acesta poposeste la spectacole din mai multe motive: vrea sa impresioneze pe cineva, nu are ce face, are alte planuri dupa, dar a hotarat sa treaca peste acest test initiatic cu gandul ca va veni si clipa izbavitoare de la final, atunci cand independent de calitatea spectacolului majoritatea spectatorilor vor sari in picioare sa-i aplaude frenetic pe artisti. Cel mai trist este ca nu-i usor sa distingi entuziasmul cauzat de euforia creatoare sau de bucuria reanimarii membrelor inferioare.

film si realitate

2009-03-19T17:34:00.000-07:00

De multe ori auzim fraze de genul: filmele sunt fictiune, ele nu reflecta adevarul, nu reprezinta decat rodul unei imaginatii mai putin sau mai mult sanatoase. Cu cat sunt mai putin sanatoase din punctul de vedere al spectatorului de rand, cu atat sunt mai elitiste si cu atat sunt mai delicioase din punctul de vedere al criticilor de arta. Asadar, sunt filme "normale" care de obicei se asociaza cu "cultura de masa".

Sunt "filme anormale" care de obicei sunt pentru cunoscatori, sau pentru regizor si un cerc de initiati. Si sunt filme "ninormale", care sunt chiar mai greu de clasificat decat filmele "normale" si cele "anormale". In orice caz, stereotipul sau cliseul de baza este ca filmul artistic este fictiune iar filmul documentar este "realitatea in carne si oase". Sa-mi fie iertata metafora necrofaga.

Am inceput toata introspectia de mai sus cu gandul sa fac o introducere. Normal ca nu o sa bag concluzia la inceput, desi in viata cam asa se intampla: de obicei pui un punct gras sau mai bine zis comiti un punct si dupa asta te incapatinezi sa stergi punctul, sa-l eradiezi cu lama aidoma gestului binecunoscut de a eradia nota proasta din asa-numit-ul "zilnic". Dar tot stergand punctul iti dai seama ca in locul unde trebuie sa desenezi virgula a aparut o gaura si atunci nu prea ai ce face decat sa abordezi o atitudine "hole"-istica si sa rupi pagina.

Problema este ca paginile sunt numerotate si saptamanile de rand cu zilele sunt aranjate in ordine metodica. Atunci incerci sa recapitulezi acelasi traseu pe o alta pagina, dar iti dai seama ca numarul paginii oricum e diferit. Te apuci sa stergi numarul paginii prin aceeasi metoda si de data asta iti iese de minune: ai invatat lectia si ai evitat gaura. Dar exista o dilema: daca schimbi numarul paginii atunci va trebui sa schimbi si numerotarea celorlalte pagini. In concluzie, desenezi constiincios numarul pe care tocmai l-ai sters si te impaci cu gandul ca pagina rupta se va face nevazuta peste cateva saptamani sau pagini.

Sa revenim la film si la caracterul acestuia. Uneori filmul artistic e mai realist decat filmul documentar iar filmul documentar e mai "fantasmatic" decat filmul artistic. Nu pot sa dau exemple concrete nu pentru ca nu se gasesc dar pentru ca sunt foarte multe. Pot doar sa zic ca inainte de a veni in SUA tot auzeam din mai multe surse: Realitatea de acolo nu e ca in filmele americane; Hollywood-ul este doar o fabrica de bani si nu reprezinta "fata adevarata a Americii". Or tocmai de reversul acestui fapt m-am convins atunci cand am pasit pe cernoziom american.

Pentru cei care nu inteleg cuvantul "cernoziom" in traducere libera ar insemna: "organic soil", adica pamant viu sau cu "viermi si alte vietati",in stare post-testamentara. Da, SUA este exact ca in filmele hollywood-iene cu toate plusurile si minusurile lor. Oricat nu le-ar place americanilor sa nege acest fapt, aceasta este in momentul de fata impresia mea. Poate de asta nici socul cultural nu a fost mare pentru mine. Mai mult ca atat, acum cand ma uit la filmele americane am tentatia sa disting minimul element artistic de cel documentar.

war against art?

2009-03-16T17:32:00.000-07:00

Asa suna titlul unei lectii publice la care am asistat. Ca de obicei cand vine vorba de marketing americanii sunt cei mai buni. Nici titlul acestei prelegeri nu face exceptie. Cati dintre voi nu ati fi tentati sa faceti curs invitatiei? Cred ca putini ar rezista tentatiei. Asa am facut si eu. Nu pot spune ca a fost ceva foarte impresionant, dar oricum am ramas cu ceva satisfactii afective si intuitive. Satisfactia de ordin afectiv provine din afinitatea profunda pe care umila mea persoana o are cu una din ideile autoarei si anume ca: societatea americana este o societate in care arta ocupa o pozitie marginala.

Recunosc ca pe langa observatiile empirice, autoarea prelegerii, in calitate de om de arta, a avut si un interes de ordin ideologic si material. Vorba e ca societatea americana este intr-un razboi continuu cu arta, doar ca in momentul de fata, cand suntem in toiul unei recesiuni economice acest razboi s-a acutizat. In momentul in care s-a votat celebrul "stimulus package" unii senatori, in special cei republicani, optau pentru excluderea artelor din categoria beneficiarilor de fonduri federale sub pretextul ca, este mult mai bine sa asiguram poporul american cu painea cea de toate zilele decat sa finantam activitati elitiste. Nu vi se pare cunoscut acest argument? Cu toate rezervele pe care le am fata de pretinsa similitudine dintre Obama si socialisti, de aceasta data nu pot sa ma abtin si sa nu compar argumentul republicanilor cu atacul pe care bolsevicii l-au declansat impotriva "artelor burgheze".

Pe de alta parte, nici artistii nu se sfiesc sa imprumute din arsenalul bolsevic. Astfel, doamna care a prezentat prelegerea, nu a ezitat sa se refere la faptul ca de instrainarea maselor fata de arta sunt vinovati si artistii, care de multe ori se izoleaza de popor. In concluzie, nu intarzie si argumentul ca artistii trebuie uneori sa renunte la limbajul academic pentru a promova arta in mediul popular. Intr-un cuvant artistii trebuie sa decodifice arta elitista pe intelesul maselor. Adica, "arta pentru mase". Doar ca, in opinia mea aceasta distinctie intre "arta elitista" si "arta populara" este trasa de par, mai ales in societatea contemporana unde nu prea mai exista canoane si unde relativismul este dus pana la paroxism.

frati latini

2009-03-08T13:15:00.001-07:00

In una din zilele trecute am continuat sa fiu fidel obiceiului de a mai frecventa niste evenimente culturale. De data asta am mers la un concert de muzica Fado. Recunosc ca nu prea stiam cu ce se mananca genul asta de muzica portugheza, dar ulterior mi-am dat seama ca este destul de gustoasa si pe alocuri chiar seamana cu mamaliga noastra. Interpreta se numeste Mariza, si dupa cum au anuntat organizatorii concertului este "Queen of Fado".

Initial m-am gandit ca este o strategie de marketing, ceea ce de fapt nu exclud nici acum. Dar ulterior dupa concert pot sa confirm ca tipa are o voce extraordinara si nu vreau sa fiu prea darnic in epitete, dar asta e impresia mea. Pentru scepticii adepti ai metodei statistice propun in calitate de exercitiu cantitativ dar mai ales calitativ sa contabilizeze numarul de afisari pe Youtube al unui videoclip.

Recunosc ca nu am vazut nici la Chisinau un asemenea entusiazm pe scena si intre spectatori. Mai ales ca publicul american spre deosebire de cel din Moldova este alintat de o multitudine de artisti. De obicei, dupa primul act sau pe perioada pauzei cam un sfert de spectatori parasesc sala din varii motive: plictiseala, apatie, scepticism, suprasaturare sau planificarea unor activitati culinare ce nu sufera amanare.

De data aceasta, a fost o atmosfera euforica generala si cu doua bisuri. In plus interpreta a reusit sa predea o lectie de protugheza din care am aflat ca in portugheza exista termenul "saudad", care in ciuda tuturor eforturilor protocronistilor de a legitima "dorul" drept termen unic si intraductibil, este tocmai echivalentul cuvantului "dor" in limba portugheza. Asadar "sangele apa nu se face".

exceptii

2009-03-05T08:47:00.000-08:00

Uneori lumea virtuala iti face si surprize placute. In afara atacurilor de phishing-cine stie cum se scrie sa ma anunte si pe mine. Sa fiu sincer as prefera formula de "fishing". Cel putin imi pare mai apropriata de continutul actiunii si rezultatele acesteia. Hackerismul daca exista asa ceva este si acesta o forma de pescuit. Unii pescuiesc pentru a subzista, iar altii se ocupa cu braconajul. Mai exista o specie de "pescari", care pescuiesc de dragul meseriei. Cum sa fie cineva mai tare ca ei? Trebuie sparta o baza de date secrete, iata si eroii.

Nu conteaza ca pretinsele date secrete pot fi gasite si intr-un vagon de tren. Asa cum s-a intamplat cu niste date secrete pirdute de un britanic intr-un compartiment de tren. Pe de alta parte poate aceste date secrete de fapt nu sunt secrete si erau destinate pentru alte servicii secrete. Pe scurt, secretul ajunge sa domine agentii. Acestia isi pierd capacitatea decizionala si se transforma in simpli subiecti ai secretului sau in simpli purtatori de "virusi". In fine scopul postului meu este altul.

Asadar pe langa surpize preponderent neplacute, mai gasesti pe net niste guri de aer. Cu toate ca nu sunt fan al rap-ului sau al hiphop-ului (cine nu crede nu are decat sa viziteze link-urile din categoria Panteonului Nebunilor), am gasit un Cenaclu mai neobisnuit ce nicidecum nu se asociaza cu cenaclele literare clasice ci mai curand isi propun sa decodeze frustrarea cotidiana in versuri ritmate pe muzica rap.

De cele mai dese ori, ne-am obisnuit cu clipuri hiphop in care jumatate dintre piese contin numai injuraturi. Nu-i vorba isi au si injuratuirle savoarea lor, dar si aici trebuie sa dai dovada de imaginatie. Or, in spatiul romanesc si, cel anglofon de altfel, injuraturile se reduc la o serie de termeni-cheie, care pe alocuri iti obosesc auzul dar si implicit capacitatea de a discerne mesajul printre pip-urile de rigoare.

Sa fie clar: baietii mai au mult de lucru. Se simte pe alocuri timiditatea unui nou inceput: vocile tremurande, nesincronizarea miscarilor. Unii le vor reprosa si accentul tipic "basarabean". Din punctul meu de vedere acesta este un atu, prin care pot sa aduca un plus de provincialism in hiphop-ul romanesc, care deja de ani buni este monopolizat de cartierele celebre ale Bucuresti-ului: Pantelimon si Colentina.

dragoste la prima vedere

2009-02-20T11:30:00.001-08:00

Asa se intampla ca in ultimul timp am postat mai multe informatii despre prestatiile cinema(pate)tice pe care le-am vazut si am uitat desavarsit sa ma refer la prima dragoste, adica la maria sa Teatrul. Tocmai mi-am adus aminte de Festivalul Bienala Teatrului Eugen Ionesco de anul trecut si m-am bucurat sa gasesc niste secvenete video de la prestatia Nationalului bucurestean in cadrul acesti Bienale.

Ei au prezentat Privighetoarea si Trandafirul care ramane pentru mine cel mai frumos spectacol la care am asistat vreodata. Asta in pofida faptului ca nu este o epopee de cateva ore ci are doar 50 minute. Dar nu voi accentua prea mult intelepciunea de genul: ce-i mult strica aceasta nu inseamna ca neaparat ce-i putin e bine. Cu alte cuvinte pentru mine aceasta piesa a prezentat o adevarata revelatie. Cei care nu se multumesc doar cu vizionarea secventelor video pot sa mai savureze si o secventa din coloana sonora a spectacolului.

P.S. Pentru cei mai rezistenti o piesa instrumentala adaptata pentru pian.

felicidados a todos locas

2009-02-14T07:37:00.000-08:00

Sper ca am scris corect in titlul postului. Daca nu e corect, am o scuza. De fapt am mai multe scuze. Vorba aia: Cum necum dar scuze se gasesc intotdeauna. Cat mai multe scuze si cat mai putine realizari. Oops, tocmai am divulgat secretul care a propulsat Casa de Nebuni pe aripile vantului, pardon pe panta succesului, sau hartopul sperantei. Adica sa trecem la scuze: In primul rand ca Medic Sef la Casa de Nebuni nu am voie la nicio scuza, pentru ca in general medicii sunt cei mai sanatosi pacienti din toate timpurile.

Pe de alta parte, cine daca nu medicii au ingurgitat si absorb in continuare toate nebuniile pacientilor. Intr-un fel, cine daca nu medicii sunt cei mai nebuni dintre nebuni: o performanta demna de Cartea Recordurilor Guiness. Cand spun Guiness ma refer in special la amestecul curativ de malt si hamei, care cu exceptia balonarilor, mai provoaca uneori si ameteli, diaree si alte manifestari exorcizante ale placerii.

Asadar in sfarsit am ajuns tocmai la prima scuza: reiesind din premisa ca medicii sunt cei mai dornici pacienti, rezulta ca in calitate de Medic Sef am dreptul la un bilet de tratament gratuit. Totusi as prefera niste cursuri de spaniola. De preferat spaniola sa fie predata in colaborare cu limba chineza. In general, cel mai bine ar fi sa fie doar o limba de stat in toata lumea. Problema care apare este ce ne facem cu sumedenia de state care ne inconjoara. Dar asta este o problema pentru alti pacienti.

Trecem la a doua scuza, uneori este bine sa cunosti mai putin. Nu de alta dar batranii nu spuneau degeaba: cine stie multe nu doarme linistit. Probabil este si asta o scuza pentru ei ca sa nu coreleze insomnia cu pacatele din tinerete dar cu multitudinea de cunostinte care le-a innegurat privirile si le-a obosit podoaba capilara. Sa trecem la subiectul de pe ordinea de zi: Stimati nebuni si nebune! In aceasta zi senina de 14 faurar, tin sa va felicit cordial cu sarbatoarea amorului. Stati oleaca, tovarasi nu va grabiti sa treceti la actiune!

Mai intai ascultati povara bunatatii noastre. Vorba aia: in URSS sex nu a existat! Adica putem uzita de arma sexului pentru a ne cuceri independenta. Prin logica deductiei sau prin deductie logica rezulta ca ziua de astazi este cea mai independenta zi din an. Unde sunt patriotii si statalistii, iata ziua care trebuie sarbatorita din plin. Dar mai exista o zicatoare, proverb, verba, intelepciune, propun mai multe variante pentru ca nebunilor le place o "diversitate cat mai diversa": Dupa razboi multi eroi...

for metal fans

2009-02-08T11:16:00.000-08:00

Tocmai am descoperit o noua formatie Lamb of God, ce propaga un stil numai bun pentru un trash de calitate. Baietii sunt din Virginia, si stau la Richmond. Adica stau la 3 ore de mine. Trei ore pentru cei care au masina, iar pentru ecologisti ca mine 3 ore se transforma intr-o vesnicie. Eu care credeam ca in Virginia stau numai pensionari sau familisti, m-am bucurat foarte tare ca mai exista si voci subterane, care in afara de drumul obisnuit de la job la shopping isi mai fac timp pentru niste exercitii muzicale. Cu atat mai mult ca nu sunt de ieri de azi ci tocmai din anul 1990. In orice caz, merita sa fie plasati in Panteonul de pe blogul meu. Asa ca va rog sa-i onorati macar cu o vizita pe site, daca nu veti rezista tentatiei sa nu ascultati muzica lor, care ce-i drept nu-i pentru urechi puritane.

stiinta aplicata

2009-02-07T07:55:00.000-08:00

In sfarsit dupa o pauza destul de mare generata mai mult de lene decat de alte ocupatii captivante, am reusit sa ma uit la doua filme: primul este Revolutionary Road, cu Leonardo di Caprio si Kate Winslet, care a luat mai multe Globuri de Aur anul acesta si care candideaza si la Oscar, iar cel de-al doilea este Stileaghi, un film rusesc ce-si propune sa genereze niste nostalgii dupa un fenomen cultural din anii 50 ai URSS. S-ar parea ca cele doua productii ar fi total diferite. Or, ambele provin din niste medii culturale ce numai apropiate nu sunt.

In plus, ambele productii abordeaza genuri cinematografice diferite. Filmul american povesteste drama unei familii americane ancorate in mediul opac al mediului suburban din visul american. Pe de alta parte, productia ruseasca tine mai mult de un musicle, care povesteste despre un mod de viata alternativ pe car il adopta niste tineri sovietici dornici sa scape de monotonia vietii cotidiene. Totusi in pofida tuturor distinctiilor aceste doua filme impartasesc o idee comuna: schimbarea nu depinde de factorii geografici sau de locul in care te afli, ci de dorinta de a incepe metamorfoza de la propria persoana.

In special mi-a placut, in Stileaghi, faza in care un fost stileagha devenit intre timp diplomat sovietic in SUA, se reintoarce acasa si ii spune unui prieten de-al sau ca in SUA nu exista stileaghi, iar daca acestia ar aparea pe adevaratul Broadway atunci ar fi dusi imediat intr-un azil psihiatric. In momentul acesta, mi-am adus aminte de termentul "Imaginary West" (dupa cum v-ati dat seama se traduce Vestul Imaginar) utilizat de Alexei Yurchak pentru a descrie un fenomen prin care cetatenii sovietici, care nu prea scoteau nasul din tara, isi creau o imagine proprie a Occidentului derivata din filmele si muzica occidentala.

Astfel, atunci cand au obtinut dreptul sa calatoreasca peste hotare, fostii cetateni sovietici si-au dat seama ca Vestul lor, cel imaginat, in care exista doar jazz, rock sau blue jeans, nu este Vestul adevarat. Celor care doresc sa afle mai multe despre acest fenomen precum si despre modul in care sistemul sovietic a generat un interes sporit pentru imbi straine si muzica rock le recomand cartea lui Yurchak, Everything Was Forever, Until It Was No More. The Last Soviet Generation, Princeton University Press, 2006.

fabula rasa

2009-01-27T06:10:00.000-08:00

Citeam recent intr-un articol indraznet
Ca omenirea stelelor se datoreaza
Big-Bangul cand a stat sa izbucneasca
Din piese de carbon un omulet a aparut

Ca orice teorie revolutionara
Valoarea ei din start e contestata
De alti revolutionari care constata
Ca au calcat si ei pe aceeasi treapta

Lasand deoparte polemicile citadine
Ce este important sa constatam
Atei sau credinciosi deopotriva
Nu au avut nicicand un creditor mai generos

In plus de ce sa nu ne placa
Un plus de nonsalanta ancestrala
In caz ca toata omenirea e din stele coborata
In jur avem numai Luceferi si Elene Cosanzene

filme de suflet

2009-01-23T14:13:00.000-08:00

Exista filme pe care poti sa le vezi 24 de ore din 24 si sa nu te saturi de ele. Asta in conditiile societatii post-industriale in care totul se desfasoara intr-un iures nemaipomenit si o sumedenie de productii culturale iti fura ochii. Nu stiu ce calitate trebuie sa aiba un film ca sa ma determine sa-l mai vad inca de "n" ori. Probabil tine de fiecare cinefil in parte. De intuitia cinefilistica. Oops, de unde am mai scos si cuvantul asta. Nu de alta dar rezoneaza cu alte intuitii mai putin placute.

Asadar iata unul dintre filmele care daca ar fi dupa mine i-as da toate Oscarurile, Globurile de Aur, Leii de Aur etc. Este vorba de: La Leggenda del pianista sull'oceano (1998). Film exemplar realizat de un regizor nu mai putin stralucit si anume Giuseppe Tornatore. Pentru cine vrea sa guste din plin intuitia si umorul tragico-comic al maiestrului recomand Nuovo cinema Paradiso (1988)- un film genial despre geneza cinematografiei si influenta acesteia asupra unei comunitati mici din Italia.

multiverse vs. God

2009-01-19T19:07:00.000-08:00

Am urmarit prelegerea lui Ian Morison , un profesor de astronomie din Marea Britanie, care vorbeste despre relatia dintre Dumnezeu si Univers. Asadar are si post-modernitatea ceva bun. Nu se rezuma totul doar la relativitate si la inexistenta unei autoritati, dar si la posibilitatea de a discuta chestiuni care cu ceva timp in urma erau inimaginabile. Ca, de exemplu, faptul ca un om de stiinta si anume un astronom va afirma ca stiinta nu este capabila sa demonstreze ca Dumnezeu nu exista, iar in final va afirma chiar ca omenirea trebuie sa-si revina din mediocritate si sa-si constientizeze rolul special pe care il are in Calea Lactee ca fiind singura forma de viata inteligenta existenta in aceasta galaxie.

In cele ce urmeaza, Morison remarca modelul fizicii cuanticii care necesita existenta unor fenomene observabile si a unui observator pentru a fi viabil. In opinia sa, Dumnezeu in calitate de artist a creat Universul iar omenirea are rolul de a admira perfectiunea si frumusetea acestei creatii. Adica pe langa relatia stiintei cu religia se mai aduce in discutie si conditia artistului si a creatiei sale. Nu stiu pe cat de cuprinzator si convingator este argumentul sau, mai ales ca nu se refera la modelul alternativ de "multiverse", care presupune existenta mai multor dimensiuni si a Universe, dar totusi trebuie apreciata eruditia oratorului. In special, mi-a placut felul in care a stiut sa puna punct prezentarii sale exact in momentul de apogeu al discursului sau fara a lasa linia argumentativa sa treaca pe o curba descendenta.

british humor

2009-01-16T17:26:00.000-08:00

Intotdeauna am avut o relatie aparte cu Marea Britanie. Probabil pentru ca nu am vazut-o niciodata. Poate cu exceptia unor fotografii si a unor incercari de a prinde niste vederi de la inaltimea unui zbor transatlantic. Suspansul relatiei se bazeaza si pe o constanta presiune exercitata asupra constientului si mai ales a subconstientului meu de catre orele de limba si literatura engleza din liceu dar si pe parcursul facultatii. Orele de engleza se reduceau la nesfarsitele exercitii gramaticale, dar mai ales la o toceala a textelor despre "London is the capital of Great Britain" sau despre eternul Shakespeare si John Milton.

Intr-un fel imaginarul meu a fost colonizat de celebrele imagini ale Londrei incepand cu The Tower of London si terminand cu Westminster Abbey, ce imi apar si astazi in minte atunci cand cineva pomeneste despre Albion. Pe de o parte constiinta mea este acut perturbata de asumarea unei imagini idealizate a Londrei, dar pe de alta parte ceva imi spune ca trebuie sa ma confrunt cu dura realitate a orasului de pe Tamisa. Asa cum in perspectiva imediat urmatoare nu risc sa-mi distrug iluziile am decis sa ma pregatesc de marea intalnire printr-o cochetare cu cinematograful englez. Din prima am constatat ca asa-zisul "umor englez" nu este o stigma aplicata englezilor ci este o realitate cat se poate de prezenta in cinematografia britanica.

Astfel, deocamdata am vazut Three and out, un film [o alta trasatura a filmului britanic este ca nu poti sa-l clasifici in diverse genuri de felul comediei, thriller-ului etc.] care incepe ca o comedie dar sfarseste ca o tragedie. Totusi nu poti sa spui ca este ceva clar definit, mai degraba este o parodie a societatii engleze. Un tip londonez care munceste in metroul londonez se trezeste deodata ca pe parcursul catorva zile sub trenul sau se arunca doi oameni. Prietenii sai de servici ii spun ca exista un regulament conform caruia daca cineva loveste trei pietoni pe parcursul unei luni atunci acesta este trimis la pensie si primeste echivalentul salariului pe 10 ani. Un subiect ce promite foarte multe ca intr-un final sa fie cam dezamagitor. In orice caz, filmul merita privit doar pentru ca nu in fiecare zi cineva se apuca sa caute sinucigasi pentru propriul proiect de imbogatire.

cinemateca

2009-01-13T18:08:00.000-08:00

Zilele trecute s-a desfasurat ceremonia decernarii premiilor Globul de Aur. Daca tot in postarea anterioara ma refeream la relatia dintre cultura populara si cultura elitista sau elitara, am decis sa gust un pic din deliciile culturii de masa. Asadar, azi am vazut doua filme, tocmai proaspat gustate de publicul american in cinematografe. Primul a fost "Changeling" cu Angelina Jolie in rolul principal, film care, in pofida asteptarilor nu a luat niciun premiu la Globuri. Vedem cum o sa fie la Oscar-uri. Al doilea film a fost "Yes Man" cu nimeni altul decat Jim Carrey.

Ambele filme ca de altfel si prestatia mega-starurilor au avut parte de critici dure din partea presei de specialitate. In cazul Angelinei, i se reproseaza ca nu-i sta bine deloc in noul sau look de mamica plangacioasa din America interbelica. Mai degraba, aceasta luptatoare este sortita sa apara mereu in ipostaze de femeie fatala. In cazul lui Carrey acesta este criticat pentru faptul ca si-a ticluit un rol prea moralizant si moralizator, iar publicul nu este chiar atat de obisnuit cu predicile sale despre bine si rau, ci mai degraba asteapta mimici de genul celor din "Masca".

In pofida acestor critici, totusi am gasit si niste faze haioase. In primul rand, eroul lui Carrey, care, dupa cum v-ati dat seama este somat sau programat sa se transforme dintr-un morocanos "No Man" intr-un perpetuu "Yes Man", dupa o calatorie intr-un obscur orasel din Nebraska, este oprit de politie la aeroport. Nu e nimic neobisnuit in faptul ca cineva este retinut de politie la aeroport. Mai ales in SUA de dupa septembrie 2001. Savoarea vine dupa ce lui Yes Man i se explica precum ca este suspectat de pregatirea unui act terorist.

Iata aici incepe satira ce vizeaza suspiciunea excesiva a serviciilor secrete americane. Vorba e ca pe parcursul aventurilor sale, invatat sa nu refuze nicio oferta, personajul principal reuseste sa invete limba coreeana, se insoara cu o iraniana prin intermediul unui site matrimonial, se inscrie la niste curse de pilotaj, si alege ca destinatie de vacanta un orasel din Nebraska unde singura atractie este un muzeu de telefonie. Cireasa de pe tort survine atunci cand printre punctele de acuzatie politistii se refera si la numele lui Yes Man, afirmand ca: "We knew another Karl, whose name we were crazy about! His name was Marx" (Am mai cunoscut un Karl, pe care il cunosteam foarte bine. Numele sau era Marx).

In Changeling mi-a placut scena in care personajul Angelinei discuta cu o fosta prostituata in timp ce ambele au fost internate intr-un spital de psihiatrie. Pe scurt, ambele au fost obligate cu forta sa se interneze de politia din Los Angeles, care nu dorea sa-si pateze reputatia din cauza unor femei care doreau sa li se faca dreptate. De fapt scena cu pricina este mai putin un dialog ci un monolog demn de Michel Foucault in care prostituata ii explica Angelinei de ce aceasta nu trebuie sa se agite si sa pastreze aparenta unui comportament "normal". "Daca protestezi prea activ vei fi declarata femeie isterica, iar daca esti prea calma vei fi suspectata de criza de personalitate" Astfel, trebuie sa te impaci cu situatia in care te afli deoarece orice nu ai face, oricum gestinarii spitalului si politia vor avea dreptate.

elita culturala vs. cultura de masa

2009-01-08T13:24:00.000-08:00

Iata cateva idei pe care le-am captat din discutia lui John Carrol autorul cartii "Ego and Soul" cu Clive Hamilton, in indepartata Australie.

In opinia lui John Carrol, pe parcursul ultimilor 150 de ani, elita culturala a incetat sa-si mai indeplineasca functia de a oferi raspunsuri la intrebarile metafizice. In schimb aceasta a devenit nihilista. Pe de alta parte, cultura populara a preluat functia elitei culturale. Prin faptul ca valorifica activitatile cotidiene, cultura populara inlocuieste experienta religioasa din perioada anterioara cu unele experiente semi-religioase de genul shopping-ului sau a sportului..

Shopping-ul ca Agora. Experienta shopping-ului se refera mai putin la consumerism decat la nevoia de socializare. Este mai mult un spatiu de comunicare. Sportul este o experienta semi-religioasa. Simtim placere daca aratam bine. Avem nevoie de noutati. Unica problema este atunci cand necesitatea devine excesiva.

Clive Hamilton: "Nu este criza economica un produs al acestui exces? Faptul ca cheltuim mai mult decat castigam".

John Carrol: Constiinta individului este autoritate suprema. Suntem mai putini vulnerabili la manipulare. Etica protestanta percepe munca ca ceva mai mult decat o activitate, o experienta ce reda sens vietii.

Prin cultura populara am in vedere lower middle class culture- cultura clasei muncitoare. Valori ca modestia, si autocontrolul. Valorificarea cotidianului si ignorarea elitelor.

Clive Hamilton: Se pare ca in opinia Dvs. cultura lower middle class a ramas imuna fata de tendintele decadente ale elitei culturale. Nu credeti ca aceasta opinie prezinta o viziune romantica a culturii populare?

John Carrol: Elita culturala are o pozitie privelegiata de custode cultural. Ea trebuie sa ofere sens. Ea are aceasta responsabilitate care s-a pierdut in ultima 150 de ani cand a predominat nihilismul. Relativismul : daca il ucizi pe Dumnezeu atunci totul este permis. Cultura populara: sport, soap opera promoveaza valorile morale traditionale, problemele cotidiene.

C.H: Ce inseamna pentru Dvs. conceptul de "high culture"? Poate deconsiderati doar o parte din high culture si anume partea care este nihilista? Mai mult ca atat, astazi se pare ca "high culture" tinde sa fie tot mai mult comercializata de tipi ca Elton John sau Berezovsky. Conceptul de "high culture" a fost vulgarizat iar intrebarea este daca aceasta vulgarizare este un fenomen temporar?

J.C: Problema rezida in elita si nu in bani. Noii imbogatiti vor cumpara ceea ce le vor recomanda elitele culturale.

C.H: Este oare cultura populara neafectata de tendintele pietii? Se pare ca ignorati in totalitate comercializarea culturii?

J.C.: Criza economica a aparut deoarece guvernul nu gestioneaza corect piata. Suntem intr-o batalie permanenta cu legile pietii deja de 200 de ani.

C.H: Ce parere aveti despre publicitate? Organizatiile comerciale influenteaza modul de gandire. Modul in care organizatiile comerciale creaza imagini si moduri de comportament. Notiunea de “cool” de exemplu. Tinerii au preluat diverse modele de comportament din publicitate devin “cool”. Daca un star face publicitate unui produs atunci acesta se vinde independent de valoarea acestuia.

J.C: Avem publicitate din 1920. Nu este ceva nou. Campaniile de publicitate au dat gres. In sport, exista opinia ca TV-ul influenteaza publicul. Dar in acelasi timp exista rezistenta fata de acest fenomen, exista spotrivi care renunta la salarii majorate pentru atasamentul fata de club sau alte valori decat bani. Vedem un razboi intre comercializare si valori morale.

C.H: Cartea abunda in idei Jungiene, notiuea de arhetip. De ce nu-l mentionati de loc pe Jung?

J.C: Explicatia este simpla. Pentru ca nu are nicio influenta asupra mea.

C.H.: Poate are mai multa influenta decat va dati seama. [Dupa mine cea mai buna gluma pe care am auzit-o in ultimul timp].

J.C: Jung nu este sistematic. Dar exista anumite parti in care ma regasesc ca de exemplu tematica Ego-ului care pierde sensul existentei. Fiecare om are ceva supranatural nu este numai o combinatie de gene.

Cineva din sala: Universitatile la fel si-au pierdut prestigiul pentru ca au fost influentate de piata. Putem sa reparam aceasta situatie?

J.C.: Vorbim despre disciplinile umaniste pentru ca se afla la baza sistemului universitar. Se refera la elitele culturale. Universitatile moderne sunt concepute pe baza idealurilor umaniste de civilizare. Aceste idealuri au fost subminate. Intrebarile lui Shakespeare nu mai sunt actuale. Ar trebui sa restabilim principiul: "cunoastere pentru cunoastere" si nu numai "cunostinte pentru scopuri practice" In universitati de fapt nu se discuta acest lucru.

Craciun moldo-american

2009-01-07T14:50:00.000-08:00

Cam asa arata masa mea de "Craciunul pe stil vechi". Curios este ca daca in Moldova aveam o oarecare reticenta fata de celebrarea Craciunului pe stil vechi, aici in SUA, "Craciunul pe stil vechi" capata o nuanta de rezistenta fata de Christmas-ul consumerist de pe 25 decembrie. Asa ca ma conving inca o data de faptul ca "totul depinde de contextul" unei actiuni.

viata bate filmul

2009-01-05T19:17:00.000-08:00

Uite asa se intampla ca, de cele mai multe ori, viata bate filmul, atat la capitolul tragedie cat si la capitolul comedie. Si de aceasta data, regizorul "Gomorei" care a facut senzatie la festivalul de la Cannes din 2008, a nimerit intr-o situatie destul de nastrusnica. Pe de o parte criticii de film l-au ridicat in slavi deoarece a stiut sa faca un film "profesionist" cu actori "neprofesionisti". Pe de alta parte, ulterior s-a dovedit ca actorii nu erau tocmai neprofesionisti ci se jucau pe sine. Adica cine daca nu mafiotii adevarati ar putea sa interpreteze mai bine partitura mafiei napolitane. Aceasta axioma nu a avut nevoie de demonstratie nici in fata juriului de la Cannes, care a recunoscut "talentul actoricesc" al mafiotilor. Mai multe cititi aici.

P.S. Cine stie poate mafiotii actori sau actorii mafioti au crezut ca joaca intr-un thriller atunci cand au fost retinuti de politia napolitana. In orice caz, inca unul dintre multiplele paradoxuri care reusesc sa ne convinga inca odata ca soarta este nu numai ironica dar si inzestrata cu un simt al umorului inconfundabil.

arta de a trai

2008-12-28T18:37:00.000-08:00

Aflandu-ne iarasi la sfarsitul unui an si la inceputul unui alt an, traditional trebuie sa tragem niste linii, sa asamblam niste topuri, sa fim vizionari si sa incercam marea cu degetul. Pe langa aceste activitati triviale dar necesare mai apar ca din senin niste oameni extrem de interesanti care, in ciuda unor probleme destul de grave cu care se confrunta, reusesc prin vointa si optimismul de care dau dovada sa ne rupa pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de pesimismul cvasigeneral si de relativismul care domina in lumea contemporana. Despre unul dintre acesti oameni am citit aici

Este evident ca si subsemnatul in majoritatea postarilor sale se refera in special la partea mai putin luminoasa a realitatii din jur, dar totusi uneori consider ca este benefica o incursiune in iluziile binelui si a lumii fara cusur. Nu exclud ca acest fir al gandirii mi-a fost indus de vizita pe care am avut-o astazi la National Art Museum, din Washington DC. In special dupa orele petrecute in sectiunea Impresionistilor Francezi. In plus, odata cu stirile tot mai alarmante despre criza economica globala, toata lumea devine tot mai deprimata si mai pesimista. Daca pana nu demult teribismul era asociat cu atitudinea negativista si nihilista acum aceasta tinde sa devina norma, iar optimismul se refugiaza in underground. Asadar nebuni din toate casele ZAMBITI! La Multi Ani!

birocrati din toate statele uniti-va

2008-12-16T13:14:00.000-08:00

Avea dreptate Max Weber cand spunea ca birocratia este un element de baza al statului modern. M-am convins ca ea nu este specifica numai statelor ex-sovietice. Este destul sa faci o vizita la o policlina din SUA ca sa vezi ca peste tot medicina implica principiul: mai intai hartiile, iar dupa acea daca mai avem timp examinam si pacientul. Un exemplu de dialog din cadrul unei policlinici care demonstreaza inca odata ca mana dreapta nu stie ce face stanga sau poate mana dreapta spala mana stanga.

Pacientul (adica eu): Buna ziua! Am venit pentru testul de radiografie.

Doamna de la registratura: Aveti programare? Nu sunteti in lista.

Pacientul: Sigur ca da. M-a sunat asistenta medicala si m-am programat la ora 3.

Doamna: Imi pare rau dar azi nu se fac radiografii. Tehnicianul ("the technician" asa se numeste in SUA tipul care apasa pe buton la radiograf) este plecat la o conferinta. Va programam pentru alta zi.

Pacientul: Sunteti sigura ca in alta zi nu va fi nicio conferinta si tehnicianul va veni?

Doamna: Sigur ca da. Azi a intervenit o situatie de urgenta ...

Intre timp pe coridor apare nimeni altul decat tehnicianul cu pricina imbracat in obisnuitul sau costum de lucru care nicidecum nu se potrivea cu agenda conferintei sale.

Pacientul bucuros: Uitati-va ca a venit si tehnicianul.

Tehnicinaul: Cine a venit? Eu nu sunt!

Doamna foarte mirata: Este el dar nu este el...

Pana la urma tehnicianul a acceptat sa-mi faca radiografia in forma de exceptie dupa ce a aflat ca am fost programat de o asistenta medicala si nu sunt pe lista. Adica e exact ca la noi. E mai bine sa nu fii pe nicio lista si sa fii programat de cine trebuie.

newseum

2008-12-15T10:05:00.000-08:00

Fost la Newseum. Intrarea e cam scumpa-20 USD. Pretul piparat iese in evidenta mai ales daca se tine cont de faptul ca majoritatea muzeelor din DC sunt gratuite, deoarece fac parte din Smithsonian Institute, fundatie care patroneaza muzeele si gestioneaza fonduri destul de serioase ce provin din donatii. In DC mai exista cateva muzee care percep o taxa de intrare. Printre ele- National Museum of Crime and Punishment si International Spy Museum (dedicatie speciala SIS-ului).

Totusi faptul ca sunt student si ca suntem un grup de studenti i-a induiosat pe cei de la Washington Post, care ne-au sponsorizat vizita. Totusi am platit 5 USD pentru rezervare fara nicio chitanta, ceea ce pentru americani e destul de rar. Peste tot ti se ofera in dar factura. Un fel de bacsis neoficial. Se practica la orice pas.

Apropo, cei care inca nu au vazut americani in orasele europene, in special in Paris, Roma etc. pot sa confirm ca americanilor le plac muzeele. Totusi nu orice tip de muzee. In pofida faptului ca adapostesc diverse exponate statice, muzeele din SUA reusesc sa creeze o atmosfera participativa, utilizand ultimele evolutii tehnologice. Astfel, majoritatea muzeelor sunt o combinatie interesanta intre super-tehnologii si exponate de mii de ani.

Principalele atractii ale Newseum-ului sunt: un film de 10 minute in format 4 D, care povesteste trei cazuri din istoria jurnalismului american, in care jurnalistii demonstreaza curaj si perseverenta intru adevar; in muzeu se afla si o bucata destul de solida din Zidul Berlinez, pe care scrie Don't touch (au trecut 20 de ani de atunci dar tentatia e inca foarte mare); colectia de fotografii care au obtinut Pulitzer Prize din 1940 pana in 2000 si ceva.

Sa le luam pe rand: filmul 4 D Intr-adevar merita osteneala sa fixezi o pereche de ochelari peste alta. Meritul nu este in mesajul pe care il propaga. Sunt sigur ca o minoritate infima asculta ce vorbeste individul din film. Majoritatea absoluta asteapta cu nerabdare urmatoarea ghiulea ce va aparea de dupa colt, sau adierea vantului de mare ce se simte in sala. In plus, profunzimea mesajului iti scapa pentru ca trebuie sa te tii de scaun care nicidecum nu vrea sa stea locului.

Totusi organizatorii au prevazut ca s-ar putea sa apara doritori si adepti ai naturii statice asa ca inainte de rularea filmului informeaza audienta ca in orice moment pot sa ridice mana daca vor sa-si schimbe mobilitatea aventuroasa pe o stabilitate mai mult decat macroeconomica. Pe langa faptul ca trebuie sa atragi atentia la scaun trebuie sa te feresti si de diverse obiecte virtuale ce apar in campul vizual: scaune, umbrele, personaje, cartuse, sobolani.

Despre Zidul Berlinez s-a scris destul. Nu pot decat sa spun ca am tinut un minut de reculegere pentru cei care l-au vazut ultima data in viata. Din aceeasi serie viata bate filmul fac parte si fotografiile de categoria Pulitzer Prize. De fapt, dupa ce vezi aceste fotografii nu mai ai chef de nimic. crimele rasiale din SUA, violentele din Vietnam, Tailanda, China, parca extrase din romanul lui Rebreanu. Asa ca sfatul meu este sa le vedeti la finalul excursiei. Cu toate ca va fi greu sa le evitati pentru ca fotografiile se afla la parter.

Apropo, mai exista la muzeu si un monitor cu clasificarea statelor in functie de libertatea presei. Vreau sa va bucur. In sfarsit Moldova e vizibila si destul de prezenta. In Europa, doar Belarus si Moldova au fost onorate cu distinctia de "stat cu presa nelibera" iar ca dovada este si culoarea rosie a celor doua state pe fundalul unei Europe imaculate.

In fine, un sfat pentru cei care organizeaza vizitele jurnalistilor moldoveni in SUA. Nu irositi banii pe diverse schimburi de experiente electorale, pe care nici jurnalistii americani nu le inteleg pana la capat! Primul loc ce merita vizitat este Newseum. Face cat toti anii de facultate si de agentie Infotag la pachet.

Bineinteles, si aici ca si prin alte parti, este necesara pastrarea unei distante pentru a analiza la rece bogatia muzeului. Nu de alta dar prea imaculata este imaginea jurnalistului propagata de expozitiile muzeului. Numai acte de curaj si abnegatie. Nici vorba de celebrii paparazzi sau de alte cazuri de scandal. Pe de alta parte, nici imaginea clasica a jurnalistului ca vanator de scandaluri si senzatii nu corespunde realitatii. Tocmai prin aceasta prisma este instructiv muzeul in cauza.

cherche la femme

2008-12-11T18:47:00.000-08:00

Daca tot am ajuns la capatul semestrului, am hotarat sa ma reintorc la niste tabieturi mai vechi. Unul dintre ele ar fi sa ma indop cu filme, unele mai proaste, altele mai putin proaste, unele care s-ar parea ca sunt predestinate sa fie catastrofale, dar care reusesc sa-ti fie placute, ba chiar intr-un moment dat iti dai seama ca le savurezi. Unul dintre aceste filme este o recenta productie americana: The Women, aparut chiar anul curent.

Pe langa faptul ca este o satira destul de reusita a glamour-ului din SUA, dar si din alte parti, pelicula prezinta o imagine originala a unei lumi a femeilor in care fizic nu-si face aparitia niciun barbat, desi acestia sunt prezenti permanent in dialogurile personajelor. Totusi pe langa prezenta virtuala a barbatilor, acestia par sa fie reprezentati si de o lesbiana de culoare, care reprezinta de fapt toate cele trei minoritati laolalta: femeie lesbiana de culoare. Pariez ca asa va arata viitorul presedinte al SUA.

paradise lost

2008-12-07T08:15:00.000-08:00

"Welcome to Halfpriceland. Are you here for the nature or the exchange rate?" Washington Post, December, 7, 2008.

Iata ca s-a spulberat si visul meu islandez. Nu mai exista pamantul fagaduintei unde natura si peisajele magnifice erau protejate de preturile destul de piparate. Acum hoardele de turisti navalesc in magazine si hoteluri distrugand si acest mit.

caleidoscop: intre tragic si comic

2008-12-02T05:08:00.000-08:00

"Pe data de 2 decembrie se împlinesc 91 de ani de la proclamarea primei republici moldoveneşti. Deşi oficial nu s-au organizat nici un fel de manifestaţii cu această ocazie, vicepremierul Victor Stepaniuc a publicat un amplu material la tema respectivă în fostul oficios guvernamental "Moldova Suverană".

"Aceasta a fost prima republică moldovenească în istoria Moldovei contemporane. Astfel, profitînd de condiţiile apărute în urma revoluţiilor ruse, mobilizîndu-şi eforturile şi manifestîndu-şi voinţa suprema prin acţiuni de masă, poporul moldovenesc şi-a restabilit statalitatea sa în noi împrejurări social-politice şi cu o noua formă de guvernămînt - Republică Democratică", afirmă Victor Stepaniuc."

"În acelaşi timp, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST) din România, institut autonom aflat sub egida Academiei Române, a anunţat despre decizia de a-i suspenda lui Nicolae Dabija calitatea de membru al Consiliului Director al său.

"Am luat această decizie ca urmare a recentelor dezvăluiri privind trecutul sovietic întunecat al lui Nicolae Dabija. Considerăm deplorabil că Nicolae Dabija, absolvent al Institutului "Maxim Gorki" din Moscova, a socotit de cuviinţă să-şi ascundă activitatea de comsomolist şi propagandist comunist-leninist, membru şi secretar al unor organisme bolşevice de tristă amintire", susţine Institutul."

VÎNĂTORII DIN MOLDOVA ÎNDEAMNĂ GUVERNUL SĂ PERMITĂ DESCHIDEREA VÎNĂTOAREI LA IEPURI

Pentru membrii Societăţii vînătoarea la iepuri este gratis

AUTOMOBILE PENTRU DEŢINUŢI - Ministrul Justiţiei al R.Moldova, Vitalie Pîrlog, a înmînat conducătorilor subdiviziunilor sistemului penitenciar, cheile de la 9 automobilele (8 autospeciale GAZ 3309 şi o ambulanţă), destinate transportării deţinuţilor.

GRENADE - În cadrul lucrărilor de construcţie de la Cahul au fost descoperite 188 de grenade din al doilea Război Mondial. Geniştii brigăzii de infanterie motorizată "Dacia" au neutralizat grenadele la faţa locului. Alte două grenade, de asemenea neutralizate, au fost descoperite de o locuitoare din Soroca în timpul lucrărilor agricole. Departamentul Situaţii Excepţionale al MAI atenţionează locuitorii din republică să fie prudenţi în caz de depistare a obiectelor explozibile şi să informeze imediat organele competente.

cosmarul american

2008-11-30T06:29:00.001-08:00

Daca joi e Thanksgiving day, cand toata lumea infuleca si bea in toata veselia puritanismului american, atunci vineri de dupa fiesta, care se cheama "Black Friday" puritanismul se manifesta in toata frumusetea prin cozile imense la magazine. Bineinteles ca anticipez deja unele comentarii: uite la asta a ajuns sa atinga "visul american" si sa se bucure din plin de produsele capitalismului post-industrial, de la prima sursa, si nu este multumit. Intr-adevar la capitolul reduceri si calitatea produselor nu am de ce sa ma plang: cu toate ca produsele de aici sunt Made in China ca peste tot in lumea capitalista, nu stiu de ce dar parca calitatea este un pic mai buna. Sau poate China lor nu e China noastra?

Totusi iti trece tot dorul de cumparaturi cand auzi ca un angajat al Walmart a fost strivit de hoarda de cumparatori care au tabarat in magazin. In rezultatul numeroaselor rani, angajatul magazinului a decedat. Intrebarea mea este: Cum poti sa mai crezi in visul american dupa ce auzi asemenea stire? La granita dintre tragic si comic se afla aceasta noua culme a consumerismului si marketingului: sa mori pentru consum. Poate asta este esenta societatii post-industriale: daca in secolul 20, oamenii isi dadeau viata pe campul de lupta, pentru ideea de patrie impregnata de constiinta superioritatii rasiale si de clasa, atunci in secolul 21: violenta de pe campul de lupta trece in spatii care de obicei sunt catalogate spatii ale abundentei.

Unde a disparut constiinta morala? Cum se simt sau daca simt ceva cumparatorii acelui Walmart? O alta intrebare si mai interesanta este: Cum s-ar comporta cei care au omorat un om pentru o reducere la plasma TV, in cazul in care ar fi nevoiti sa sufere de foame? Toata lumea vorbeste despre cazurile de canibalism din Ucraina in timpul holodomorului si din RSSM in anii 1946-1947. Cand vezi ca oamenii sunt capabili sa ucida pe cineva pentru "un super deal" atunci nu mai ai niciun dubiu ca numarul cazurilor de canibalism a fost si mai mare.Pur si simplu cei care au suferit de pe urma acestora nu mai pot sa fie audiati in calitate de martori!

eroii neamului

2008-11-27T07:50:00.000-08:00

Kotkin Stephen, Armageddon Averted. The Soviet Collapse (1970-2000), Oxford University Press, 2001.

Then Leonid Ilich [Brejnev] appeared... We lived fabulously, quietly stealing, quietly drinking. [A voice interjects: not quietly.] So be it. (Ion Druta, Moldavian writer)

Mai jos puteti vedea o traducere aproximativa. Sunt sigur ca nu este perfecta dar cred ca oricum reuseste sa capteze ideea de baza.

Apoi a aparut Leonid Ilich [Brejnev]... Am dus un trai fabulos, furam si beam cate putin . [ O voce intervine: nu chiar atat de putin.] Asa a fost. (Ion Druta, scriitor din Moldova)

O alta perla care cred ca curpinde toata istoria noastra de dupa 1989 si caracterul clasei noastre politice:

The Union's demise was 'national in form, opportunist in content'

Asta e si mai greu de tradus dar in mare parte este o parodie la celebrul slogan, care trebuia sa prezinte URSS ca un stat deosebit care putea sa fie un imperiu progresist: "national in form, socialist in content" (forma nationala si continut socialist):

Destramarea Uniunii [URSS] a avut "o forma nationala dar un continut oportunist"

Happy Thanksgiving! Nu va faceti griji aceeasi "Revolutie" ne asteapta si dupa 2009. (fraza de mai sus apartine exclusiv Medicului-Sef si nu se refera la concluziile cartii lui Kotkin)

extrapolari

2008-11-22T16:04:00.000-08:00

N-am mai scris demult. Se pare ca lipsa apetitului caligrafic se datoreaza atat invaziei de literatura academica care mi-a absorbit toata bruma de povestitor, incadrand toata gandirea in fraze cliseu si rationamente, cat si mediului inconjurator in care ma aflu ultimele luni. Parca mi s-a transmis si mie anxietatea si notiunea timpului in ambalaj american. Adica, fiecare clipa conteaza. Nimic nu trebuie sa fie intamplator, totul trebuie sa fie planificat. "Timpul oficial" si "timpul personal" trebuie sa coincida suta la suta. Tocmai ii spuneam unei profe de academic writing, care a fost de acord ca in SUA nu s-a nascut si nu o sa se nasca un nou Dostoievski.

O alta cauza de lene caligrafica isi are originea in specificul literaturii pe care am citit-o in ultima vreme. Numai literatura despre atrocitatile secolului 20: Holocaust; cele doua razboaie mondiale; foamete; ura interetnica; eutanasie; eugenics (spre rusinea mea nu stiu cum se traduce in limba de stat, poate ma ajuta stepaniuc, ca e mare specialist in ale eugenics-ului); Cica Teodor Adorno a spus: Nu exista poezie dupa Holocaust, iar un alt scriitor evreu care a furat propriul volum de poezii din biblioteca doar pentru ca sa-l arda, demonstreaza faptul ca nici pana la Holocaust nu prea a fost poezie.

Altceva este ca totusi printre multiplele teorii ale ascensiunii lui Adolf Hitler, in ultimul timp, se pune un mare accent pe unul dintre factori ca: memoria primului razboi mondial si solidaritatea fostilor combatanti care au constituit nucleul unei Kampfgemeinshaft (comunitate de razboi) si transformarea acesteia in Volksgemeinshaft (in engleza se spune community of people, ceea ce presupune existenta unei identitati nationale).

Cu toate ca nu-mi place extrapolarea evenimentelor istorice si aplicarea lor in contextul contemporan cred ca factorul de fata este unul puternic mai ales daca judec dupa realitatile din SUA. Aici cu toate discutiile despre "melting pot" fiecare etnie se descurca pe cont propriu. Exista cartiere celebre China Town, Little Italy etc. Iar cu tot entusiasmul trezit de alagerea lui Barack Obama in functia de Presedinte al SUA, fiecare cetatean american de culoare diferita de cea a Presedintelui american stie care sunt cartierele rau famate in care de obicei majoritatea locuitorilor sunt de culoarea Presedintelui. Asa ca si aici exista un fel de Kampfgemeinshaft.

introspectii

2008-11-15T06:46:00.000-08:00

Datorita faptului ca am posibilitatea sa beneficiez de intrarea gratuita la anumite evenimente culturale, in ultimele saptamani, am mers la niste prestatii scenice pe care le-as fi ignorat in alt context. Totusi nu-mi pare rau! Am reusit sa ma conving inca odata ca nu poti sa stii niciodata de unde sare iepurele. Unele temeri s-au confirmat, altele s-au infirmat. Asadar o sinteza a senzatiilor si gusturilor artistice si poate mai putin artistice, care totusi tintesc sa defineasca o parte mai mare sau mai mica dintr-un reprezentant mai mult sau mai putin reprezentativ al celor 6,5 miliarde de reprezentanti.

spuneam ca ti-ar fi placut flamenco

dansau aia

foarte sexy

dar si frumos

ritmat
ochii sclipeau;
ai nostri sunt buni, ma refer la dansurile populare, ca si flameno e un fel de dans popular spaniol, asadar ai nostri de la "joc" sunt buni dar parca prea sunt automatizati, si fara suflu, pun prea mult accentul pe perfectiunea miscarilor si uita ca mai conteaza si privirea, capacitatea de a exprima emotiile nu doar prin miscarile rapide a picioarelor dar si prin expresia fetei.

am mai fost la o trupa de dansuri si cantece africane

si aia draguti cu tot felul de sunete si instrumente mai pitoresti, cel putin asa sunau, nu garantez ca sunt autentice, vorba aia imaginea autentica conteaza ca in rest de unde sa stie publicul ce este autentic daca a vazut autenticul doar la televizor.

Chopin
liric
melancolic
pasional
eruptiv
fluctuant
halucinant

Apocalyptica: mirific, oniric, angelic, transcedental, vulcanic, sardonic, malefic, extatic,

mass culture

2008-10-31T19:56:00.000-07:00

Ieri am hotarat sa ma destind putin si am stat sa vad un film la cinematograful universitatii. M-am dus sa vad "The Mummy" partea a treia, sau mai bine zis partea care a aparut recent ca deja le-am pierdut numarul. Cineva o sa-mi reproseze: de cand te-ai dat in marasmele Hollywoodiene? Raspunsul meu nu intarzie: este cert ca cinematografele sunt facute pentru aceste filme. O sumedenie de bubuituri si efecte speciale. pentru asta se si duce lumea la film. Pe deasupra se ma serveste si popcorn gratuit. Iar un student flamand numai asta si viseaza.

Filmul nu reprezinta nimic deosebit din punct de vedere artistic, dar din alte puncte de vedere ar putea sa prezinte interes. Mai ales in lumina ultimelor evenimente de pe arena internationala cu ascensiunea Chinei si demoralizarea suporterilor democratiei liberale. Vorba e ca de data aceasta realizatorii filmului au ales in calitate de mumie un imparat chinez, nu mai stiu ce numar.

In orice caz povestea veche, mumia sta cuminte in culcus, pana nu vine cineva s-o trezeasca. Normal ca la mijloc este nici mai mult nici mai putin soarta intregului Univers. In fine, povestea se termina cum ne-am obisnuit, eroul principal invinge fortele raului si cu mare greu infinge pumnalul fatal in inima proeminenta a monstrului. Pana aici nimic suspect. Totul este in conformitate cu clasicul gen mumificat.

Apare insa subtextul politic, care schimba datele problemei. Actiunea are loc in China din perioada razboiului civil, atunci cand comunistii chinezi luptau pentru putere. Nu cred ca o sa fie greu sa ghiciti cine este suporterul si sluga de baza a Imparatului sau mumiei reinviate. Corect: generalul care conduce brava armata chinezo-comunista isi ofera serviciile mumiei. In rezultat, generalul impreuna cu invincibila sa armata impartasesc soarta mumiei. Pacat ca in realitate, mumia si armata conduc China deja de cateva decenii.

Asadar, un exemplu de "wishful thinking american". Un moment si mai comic il reprezinta oastea libertatii, care lupta impotriva Raului. Ea este constituita din schelete ale fostilor ostasi decedati pe parcursul razboaielor anterioare. Adica, morala este urmatoarea: cat de schilodita nu ar fi libertatea ea oricum va invinge.

Am I addicted?

2008-10-23T14:24:00.000-07:00

Answer "yes" or "no" to the following questions regarding your recreational computer use during the past 6 months. This test was developed by Dr. Kimberly S. Young. If you answer "yes" to 5 or more questions, addiction is present.

1. Do you feel preoccupied with Internet-thinking about past activity and anticipating future online sessions?

2. Do you feel the need to use the Internet with increasing amounts of time to achieve satisfaction?

3. Have you repeatedly made unsuccessful efforts to control, cut back, or stop Internet use?

4. Do you feel restless, moody, depressed, or irritable when attempting to cut down or stop Internet use?

5. Do you stay online longer than originally intended?

6. Have you jeopardized or risked the loss of a significant relationship, job, education, or career opportunity because of the Internet?

7. Have you lied to family, therapists, or others to conceal the extent of involvement with the Internet?

8. Do you use the Internet as a way of escaping from problems or of relieving a dysphoric mood: feelings of helplessness, guilt, anxiety, or depression?

nimic

2008-10-17T20:50:00.000-07:00

De la o bucata de vreme am inceput sa ma gandesc la nimic, mai bine zis nu ma gandesc la nimic. Pe scurt, m-am transformat in robot. Masina de scris plus alte accesorii biologice: mancare, somn, plimbare si vegetare. A nu se confunda cu vegetarian. Cum necum dar mananc carne. Asta ma mai deosebeste de o leguma. Nu vreau sa spun ca e o stare rea. Multi viseaza sa ajunga in aceasta stare. unii ar spune poate chiar ca sunt unul dintre putinii care au cunoscut nirvana sau catharsis. Desi din punct de vedere muzical cele doua formatii nici nu se compara.

Chiar imi pare bine sa gust, sa savurez, sa ma complac si sa ma dedau acestei stari. Mergi pe strada, iar in cap nimic. Sufla vantul, sau poate cuiva ii place mai mult suiera. Ajungi acasa iar in cap acelasi prieten devotat. Numai atunci cand ajungi la veceu in sfarsit iti dai seama ca nimicul mai da si roade. Adica pana la urma se materizalizea in ceva. Dar sa ne abatem putin de la cele lumesti si sa ne orientam spre cele inalte, inaltate, sau inaltatoare.

Este ora 24. A mai trecut o zi plina de nimicuri. Doar ca nimicul a mai fost dilatat putin cu arta. Vorba e ca incerc in fiecare vineri sa prind vreun eveniment artistic. Azi am fost la opera. Spre surprinderea mea mi-a placut. Ba chiar am fost captivat si nici nu am observat cum au trecut cele trei ore. S-a jucat "Il Trovatore" de Verdi. Subiectul e cam de telenovela, dar muzica e teapana, adica vreau sa zic intepata.

Un fapt interesant, inainte de inceputul spectacolului pe langa obisnuitul Deconectati telefoanele mobile si nu faceti poze, ceea ce bineinteles atat aici cat si pe toate scenele lumii nu se respecta mai mult sau mai putin, se intoneaza imnul de stat. Interesant, daca aici in SUA imnul de stat se intoneaza la orice eveniment unde exista orchestra. In orice caz de apreciat ca majoritatea stiu cuvintele imnului. Pai normal, in atatea ani au reusit sa-l invete.

Cred ca ajunge atata logoree, trebuie sa mai pastrez si pentru alte postari. Nu de alta dar o sa ajung sa nu pretuiesc nimicul. Dupa o clipa de chin, iar astept cu nerabdare clipa cand "gandirea la nimic" va fi o stare permanenta. Asa ca celor care nu au gasit nimic le zic bine azi venit in clubul nimicologilor. Iar celor care au gasit ceva le zic sa mai caute nimicul.

the world capital

2008-10-16T06:55:00.000-07:00

Duminica trecuta am vizitat New-York-ul. Cineva poate sa spuna ca denumirea de "capitala a lumii" este depasita deoarece se asteapta o criza economica globala si SUA isi va pierde relevanta si pozitia de putere mondiala. In orice caz, chiar daca SUA va fi depasita de China oricum orice putere mondiala pastreaza niste urme ale trecurului imperial. De exemplu, Viena, Istanbul, Moscova.

Asa ca in acest sir putem include si New-York-ul. Doar ca spre deosebire de aceste capitale care privesc spre trecutul lor imperial, imi este greu sa cred ca New-York-ul va avea aceleasi abilitati. Este un oras mult prea ancorat in viitor. Si asta place. Cel putin mie mi-a placut privelistea de pe Empire State Building. Cand privesti de la etajul 86 la cladirile de pe Manhattan parca nici nu ai impresia ca este un peisaj terestru. Peisajul parca este extras dintr-un fim SF. Doar dupa o zi de plimbari prin New-York, mi-am dat seama ca sintagma "The New Yorker" vizeaza o categorie aparte de oameni, si nu reprezinta doar un brand in jurnalism.

Ii distingi de la o posta. Intr-un fel, parca involuntar se disting si ei din multime. Intr-un articol despre modernism, Flaubert face referire la o categorie de oameni ce tin de modernitate. El ii denumeste "les flaneurs". Dupa ce am citit descrierea lui Flaubert aveam o reprezentare vaga a acestora dar acum pot spune cu certitudine ca new-yorkezii se incadreaza perfect in aceasta categorie.

pofta buna!

2008-10-07T10:35:00.000-07:00

Am remarcat o imbunatatire considerabila a abilitatilor mele culinare. De bine de rau pot sa gatesc aproape orice. Daca pana nu demut o simpla ciorba era pentru mine maiestrie suprema acum pot sa zic ca le prepar in serie. Asa ca am zis: Nu stiu ce-o sa fie de capul doctoratului pe care il fac acum in SUA, dar de una sunt sigur, la sfarsitul programului o sa fiu un bucatar-sef. Asadar s-ar putea sa sufar o transformare radicala de la Medic-Sef la Bucatar-Sef.

Ar mai fi ceva: in conditiile in care sistemul de educatie din Moldova este la pamant, s-ar putea ca diploma de bucatar sa-mi prinda mult mai bine decat cea de doctor in istorie. In ceea ce priveste cromatica si calitatea estetica a bucatelor va las sa admirati ultima mea capodopera inainte de "a ucide arta cu cutitul" atat la propriu cat si la figurat.

sate virtuale

2008-10-03T08:22:00.000-07:00

Se pare ca satele din Republica Moldova devin virtuale nu numai din cauza exodului masiv al populatiei dar si datorita invaziei noilor tehnologii si a Internetului. Mitul satului global nu este departe de adevar. Mai ales dupa ce citesti acest articol. Astfel, barfele au sansa sa paseasca dincolo de limita satului, iar notiunea de "dor" si "doina" se transforma in "chat" si "messenger".

unde dai si unde crapa

2008-09-27T17:07:00.000-07:00

Asa cum era de asteptat, surpriza apare instantaneu ca de asta se si cheama surpriza. Azi am fost la Washington Book Festival. Printre multimea de autori ai alte autoare prezenti si prezente (sper ca am pastrat echilibrul gender), mi-am stabilit din start prioritatile, adica, de fapt prioritatea: trebuia neaparat sa-l vad pe Salman Rushdie.

Am avut aceasta intentie din mai multe motive: una logica ar fi ca imi place cum scrie, cealalta mai putin logica dar de asemenea importanta este ca datorita lui Salman Rushdie, dar mai precis, datorita cartii sale "Midnight's Children", am reusit sa ma prezint onorabil la examenul de absolvire a facultatii. Adica va dati seama ca pe langa legatura strict profesionala exista si un liant mistic.

Normal ca m-am grabit sa ajung la pavilionul "Fiction and Mistery" cel putin cu jumatate de ora in avans ca sa-mi gasesc macar un loc. Dar cum e si normal pentru personalitati de asemenea calibru nu mi-am gasit nici un loc pe scaune. Veti zice: uite la el se alinta, nu destul ca are ocazia sa-l vada pe Rushdie vrea sa mai stea si pe scaun. Veti avea perfecta dreptate pentru ca totusi am reusit sa-mi inving dorinta de confort si sa stau intr-o jumate de picior timp de o ora. Totusi a meritat.

Pana aici totul este ok, dar presupun ca asteptati surpriza promisa la inceput. Nu asteptati degeaba. Ma gandeam unde sa plasez virgula in propozitia anterioara dar pana la urma am decis sa nu murdaresc unitatea compozitiei si sa ma abtin de la virgula. Asa ca surpriza consta in faptul ca Salman Rushdie a scos un nou roman "The Enchantress of Florence", in care printre personaje apare Vlad Tepes sau Vlad the Impaler (cum ii spun americanii).

Fiind intrebat despre rolul acestuia in roman: Rushdie a afirmat ca spre deosebire de romanul lui Stoker in care Tepes apare in calitate de vampir, in volumul sau, Rushdie a preferat sa pastreze personajul istoric. Aici intervine o observatie pe masura geniului lui Rushdie: "Cu toate ca am hotarat sa-l plasez pe Tepes in contextul sau istoric, nu cred ca acest fapt diminueaza din cruzimea sa. Mai mult ca atat, cred ca cineva care a tras in teapa 20 de mii de oameni doar pentru a infricosa inamicul, este mult mai crud decat un vampiras." Asadar nu se stie niciodata unde te pornesti si ce vei invata intr-o zi.

timpuri grele

2008-09-26T10:28:00.000-07:00

Chiar si aici in inima capitalismului, raman adept al pasivitatii balcanice sau al fatalismului mioritic. La aceasta contribuie cred si formatia mea de istoric, formatie de care fug mereu dar ma reintorc ca un fiu ratacitor acasa. Ma refer la agitatia pe care o vad in fiecare zi la televizor (asta atunci cand ma incumet sa apas butonul telecomandei si sa-mi reorientez amprentele de la gimnastica digitala la cea televizata). Nu o fac prea des, dar si atunci cand o fac ma apuca o veselie de nu ma mai pot opri.

Cand vad fetile crispate ale "saracilor" de pe Wall Street, care se plang de noutatea si profunzimea crizei economice ce bate la usa economiei globale, imi aduc aminte de ingeniozitatea Presedntelui Roosevelt, care pe timpul Marii Depresii (astia de pe Wall Street spun ca in comparatie cu ce ne asteapta acum, Marea Depresie ne va parea o mica nevroza), le-a dat de lucru americanilor invitandu-i sa faca drumuri, poduri etc. Acum, problema este ca SUA nu prea are probleme cu drumurile, ba chiar are prea multe. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne apucam sa stricam drumurile ca sa avem ce repara. Desi o solutie ar fi sa-l invitam pe ex-Minsitrul Transporturilor din Moldova, care tocmai a ramas fara treaba. Daca tot a reusit sa "rezolve" problema drumurilor in Moldova poate o rezolva si aici.

obiceiuri mai vechi

2008-09-20T18:35:00.000-07:00

Daca tot a trecut o luna de cand nu am mai vazut un film bun, am hotarat sa recuperez si sa vad tocmai doua. Da, intr-adevar spre deosebire de lunile de vara in care vizionam cate doua filme pe zi, acum acest obicei este mai mult o exceptie de lux. Totusi sper sa-mi revin cat de curand. Asadar am vazut doua filme: "Mies vailla menneisyyttä"(2002) si "Central do Brasil" (1998).

Ambele mi-au placut. Nu stiu daca de vina este faptul ca nu am mai vazut filme buna de ceva vreme. Oricum, inca mai am discernamantul sa deosebesc filmele bune de "Sex and the City" si alte "capodopere" de acest gen. Deja cred ca v-ati dat seama ca primul film se traduce "Omul fara trecut" (cine nu stie limba finlandeza ar trebui s-o invete, altfel nu are ce cauta pe acest blog). Finlandeza ca finlandeza dar islandeza sigur.

Datorita faptului ca primele filme din Nordul Europei pe care le-am vazut, au fost din Islanda raman fidel acestei paradigme si compar toate filmele din aceasta regiune cu filmele islandeze. Stiu ca este o abordare cam nestiintifica dar ce sa-i faci macar in domeniul filmografic imi permit sa deviez de la standardele academice.

Pe scurt, filmul islandez, pardon, filmul finlandez e mai concentrat. Pe o istorie destul de batatorita de genul unui tip care isi pierde memoria in rezultatul unei batai zdravene se pliaza o parodie a societatii contemporane, in care paradoxurile curg siroaie, un fost antreprenor prosper este nevoit sa-si jefuiasca propria banca pentru ca in rezultatul unei speculatii financiare toata afacerea sa se duce de rapa, iar banca la care era dator a subestimat averea sa, iar ulterior a vandut-o de trei ori mai scump; personajul principal este scos din puscarie de un avocat care lucreaza la "Armata Salvarii" etc.

Al doilea film este un film brazilian. Cred ca v-a luat o groaza de timp sa va dati seama. Aici este vorba mai mult de un film cu o actiune mai dinamica, subiect interesant, faze lacrimogene, faze de bildungsroman. Cu toate ca are aproape toate ingredientele unui film de calitate, totusi ii lipseste ceva islandez. Un pic de gheata care sa topeasca superficialitatea personajelor.

cateva perle

2008-09-18T07:34:00.000-07:00

Pasajele de mai jos le-am extras din ghidul "How to Survive in the US. A Handbook for Internationals", care ne-a fost distribuit cand am ajuns in SUA. Asadar, enjoy!

How do I make friends of the opposite sex?

What you see on television or in the movies is not normal for American relationships between men and women. Many American students prefer group activities rather than "one-on-one" dating. Don't feel that you have to date to make friends of the opposite sex. You may enjoy activities with a group of male and female friends more than going out with a single person of the opposite sex, especially if dating is not the custom in your country.

What else should I keep in mind as I make friends with Americans?

Americans will often have many acquaintances (people they have met and know by name) but few close friends. While an American may seem friendly when you first meet, he or she may not be interested in a deeper relationship. Try to be sensitive to others' expectations, and don't be discouraged if your friendship don't seem to develop as you would like. In most cases, you will find at least one American interested in a deeper friendship.

european veritabil

2008-09-12T07:08:00.000-07:00

A trebuit sa ajung in America ca sa-mi dau seama ca sunt un european suta la suta. Nu neaparat pentru ca civilizatia europeana se deosebeste foarte mult de cea americana, ci mai degraba prin interiorizarea unor atitudini ale persoanelor din jur. Adica inca odata batranul slogan "identitate prin alteritate" s-a dovedit a fi cat se poate de adevarat.

Acestea fiind spuse trebuie neparat sa fac o clasificare a perceptiei colegilor despre Moldova si despre calitatea mea de european. Din start trebuie sa mentionez ca cel putin in cazul meu, adica a studentilor de la Departamentul de Istorie, apar doua tendinte extrem de contradictorii. Pe de o parte, unii studenti, inclusiv si cei non-americani, in majoritatea lor chinezi si indieni, habar nu au de Republica Moldova.

Acestia la randul lor se impart in alte categorii: cei care nu vor sa-si dea arama pe fata si sa spuna ca nu au habar de plaiurile mioritice. Pe buna dreptate aceasta categorie este cea mai enervanta, pentru ca atunci cand ii intrebi unde se afla Republica Moldova, fac o fata absenta si incep sa gesticuleze, dar fara un anumit indiciu despre eruditia lor geografica. Cealalta categorie te bombardeaza cu intrebari si nu se sfieste sa recunoasca ca pana acum nu prea a intalnit pe cineva din Republica Moldova. De fapt acestia sunt majoritari.

Sa trecem la partea mai putin elucidata, a celor initiati in ale politicii, sportului si geografiei si sa mentionam ca pe cat de nesurprinzatoare este absenta cunostintelor geografice, cu atat mai impresionante sunt remarcile pe care le fac unii dintre colegii mei. De exemplu, saptamana trecuta, intr-o pauza, un coleg m-a intrebat ce mai face nationala Moldovei la polo pe apa? Ca cica a aflat ca avem o echipa buna. Pai ce pot sa va spun?

Va dati seama ca am ramas fara replica. Habar nu am macar daca am scris sau am formulat corect denumirea sportului. Am intuitia ca formula "polo pe apa" a fost inventata de comentatorii sportivi de la Moldova 1. Totusi sper ca prin intermediul vostru, al pacientilor care trebuie sa va depasiti Medicul, voi afla si eu formula corecta a sportului respectiv.

P.S. Totusi exista un sentiment extrem de placut atunci cand cineva spune ca "Da. Am auzit de Moldova. Cum sa nu? Se afla in Europa, la frontiera cu Franta". Un alt moment extrem de placut este zambetul sincer pe care il afisaza nemtii, portughezii etc. atunci cand afla ca esti din Moldova. Pentru ei nu mai conteaza ca esti cetatean al celui mai sarac stat din Europa sau ca Moldova nu este membra a UE, ci mai degraba faptul ca esti "european".

Washington ZOO

2008-09-07T14:10:00.000-07:00

Dupa multa publicitate si insistenta cu care sunt afisate celebrele panda pe biletele de metrou din Washington, am hotarat sa beneficiez de vremea favorabila si sa le tin companie fratilor nostri mai mari. La prima vedere, este firesc sa ramai dezamagit. Asta se intampla de fiecare data cand publicitatea creaza asteptari mari, care nicidecum nu se pliaza pe realitatea de la fata locului. Dupa cum vedeti cedez si eu uneori tentatiei de a deveni specialist in orice domeniu. Deja ma fac specialist in marketing.

Desi este o specialitate noua, trebuie sa recunoastem ca doar denumirea ii confera acestei specialitati o oarecare noutate. In rest, chiar si oamenii din comuna primitiva atunci cand schimbau cirese pe visine sau capul de taur pe cel de zebra, cunosteau ca marfa trebuie sa fie cat mai prezentabila pentru ca in caz contrar risti sa ramai fara mancare. Asta in cel mai bun caz. In cel mai rau caz puteai sa ramai si fara marfa dar si fara cap. Asa ca bucurati-va oameni buni. Cine spune ca nu exista progres?

Dar nu despre asta am vrut sa relatez. Presupun ca nu va place cuvantul " a relata". Cel putin mie ii aduce aminte de activitatea de "surveillance", sau de securist. M-am moslipsit si eu de la prezentatorii de la Televiziunea Nationala care isi incep sau finiseaza reportajele cu: "Pentru DVS. a relatat ...". Asadar am fost la Gradina Zoologica. Pe langa toate asteptarile inselate, exista una care nu te dezamaheste ba chiar te compenseaza intr-o oarecare masura: intrarea este libera!

Totusi nu cred ca este o idee buna sa mergi la Zoo in weekend si atunci cand este cald afara, deoarece in loc de animale o sa vezi pui de homo sapiens care alearga in toate partile si se holbeaza la custile goale ale animalelor. Asa ca nu-ti ramane decat sa citesti informatia de pe pereti, care te informeaza ca aici exista vietatea cutare din tara x. Asta in cazul in care nu o sa fii orbit de flash-urile aparatelor de fotografiat.

P.S. Cand observi calmul si ironia cu care "animalele" privesc hoardele de vizitatori, nu poti sa nu te intrebi: cine sunt animalele de fapt?

labor day

2008-09-01T05:41:00.000-07:00

Azi la americani e Labor Day. In privinta asta nu se deosebesc cu nimic de celelalte "popoare muncitoare" care sarbatoresc Ziua Muncii facand tocmai contrariul. Mai bine zis micul si berea e si aici la putere. Singura deosebire e ca in Europa, Ziua Muncii e pe 1 mai iar aici e pe 1 septembrie. Am intrebat-o pe o colega de doctorat, de ce americanii tin atat de mult sa sarbatoreasca pe 1 septembrie si nu prea avea vreo explicatie. Cred eu totusi ca exista o dimensiune dubla a acestei sarbatori: Labor Day e pentru clasa muncitoare iar Thanksgiving e pentru fermieri.

Cum nu am obtinut nicio infirmare a acestei pareri tind sa cred ca sunt pe cale sa concep o teorie revolutionara. Ooops, cam prea mult vocabular revolutionar. Nu cumva ma influenteaza cursul de Modernity, Revolution and Totalitarianism pe care l-am ales semestrul curent? Nici nu am reusit sa ajung bine in mediul universitar american ca deja reusesc sa ma tranform in marxist. Ce sa-i faci? Daca acasa nu reusesti sa exprimi o doza de viziuni stangiste pentru ca imediat esti catalogat drept comunist, atunci poate aici in "inima capitalismului" este un loc potrivit?

P.S. Ieri am fost in Washington DC. Contrar unor opinii preconcepute, dezvoltate in perioada premergatoare deplasarii in SUA, Washington este un oras dragut, cu multe muzee, spatii verzi. Nu este un oras unde locuieste multa lume, dar este tocmai bun sa petreci o zi de weekend. Partea buna este ca accesul in majoritatea muzeelor este gratuit. Printre prioritatile imediate se afla: Museum of African Art si Museum of American Indians. Desigur, nu trebuie subestimata nici gradina zoologica mai ales ca prospectul publicitar te indeamna sa admiri "actul ganditor al maimutelor" si prestatia ursilor panda.

India & Pakistan

2008-08-29T14:26:00.000-07:00

Nu va faceti griji nu o sa ma avant in discutii despre schimbatoarea ordine internationala si despre rolul indiei si chinei in noua arhitectura mondiala. Pur si simplu mi-a atras atentia un articol din presa chisinauiana, care uneori mai reuseste sa iasa din mocirla vietii politice din capitala si se arunca in cautarea subiectelor mai neobisnuite pentru mass-media "serioasa de la noi". Totusi exista unele cauze obiective, printre care si vacanta, sezonul estival, Chisinaul este si el cam letargic asa ca toti jurnalistii pleaca in provincie sau cauta subiecte de ordin social, economic, artistic etc. Astfel ajung si eu sa savurez sezonul estival. Poate ar fi bine sa-i trimitem pe politicieni mai des in vacante si sa ne cautam de treaba noastra. Sunt atatea subiecte interesante in jur!

shopping in stil american

2008-08-26T17:08:00.000-07:00

Ca sa intelegi ce inseamna shopping in cel mai capitalist mod posibil trebuie macar odata sa ajungi in magazinele americane. Aici poti vedea teoriile lui Adam Smith, Keynes, Friedman in action. Nu trebuie sa faci cursuri de economie politica sau management, marketing si alte "stiinte" trebuie doar odata sa participi la actul de vanzare/cumparare in SUA. Sistemul este foarte bine pus la punct. Diviziunea muncii se reflecta perfect in tipurile de marfuri pe care pori sa le cumperi in diverse magazine. Astfel daca la noi exista doua tipuri de comert: Piata Centrala sau magazinele, atunci aici exista o sumedenie de oportunitati. Chiar si magazinele din acelasi lant comercial difera atat in functie de preturi cat si de ofertele care sunt prezente. Este o intreaga nebunie cu comertul online. Pe Internet poti sa-ti cumperi orice.

Daca ai o istorie buna atunci poti sa nu iesi din casa cu zilele si sa primesti toate bunurile prin posta. O sa ma intrebati ce inseamna istorie? Nu este vorba de disciplina care, deocamdata ma hraneste aici in SUA, ci am in vedere istorie creditara, adica daca ai o balanta pozitiva si ai reusit intr-atat de mult sa-ti vinzi sufletul incat reusesti sa platesti rata lunara, dar trebuie sa te asiguri ca o sa traiesti cel putin 30 de ani ca sa fii scutit de datorii. In cazul in care esti adeptul religiei "carpe diem" atunci n-ai nicio sansa in labirintul capitalismului american. Interesant este ca lumea are incredere in comertul on-line. Cica, reglementarile legale sunt asa de dure ca distribuitorul este ultimul care are interesul sa-ti piarda marfa pe drum.

Asadar, specificul comertului american mi-a atras atentia inca din prima seara, atunci cand m-am trezit la un hotel, iar in preajma nu prea erau magazine alimentare. Aici am inteles eu farmecul alimentarei moldovene. Cu toate ca vanzatoarele nu-ti zambesc si nu te intreaba "How are you, sir?", iar in preajma miroase a orice numai nu a paine proaspata, oricum esti convins ca vei gasi in the walking distance, adica mai pe inteles la o aruncare de bat, o metoda sa-ti potolesti foamea. In orice caz am gasit eu cu mare greutate o farmacie in care nu prea erau medicamente in schimb erau o multime de "produse folositoare pentru sanatate": chipsuri, snack-uri, soft drinks, etc. Ulterior am aflat ca in SUA si farmaciile se supun legilor pietii. Exista oferte speciale de Craciun, iar medicamentele nici pe departe nu reprezinta marfa de baza.

In schimb, duminica, am savurat placerea comertului, la maxim. Am cutreierat vreo sase magazine. Pentru cunscatori o sa le enumar: Costco, Walmart, Trader Joe's, Target, Super HMart, Safeway. In schimb, pot spune ca mi-am facut rezerve alimentare pe o perioada de cel putin doua saptamani, iar la unele capitole chiar pentru toata viata. Teama mi-e ca o sa ajung ca si fermierii americani care in timpul "Marii Depresii" aruncau laptele doar ca acestia primeau subventii de la statul american, iar eu o sa fiu nevoit iarasi sa calc pe aceeasi grebla pentru ca "the more you buy the less it costs".

primele impresii

2008-08-20T17:44:00.000-07:00

Cateva stereotipuri care s-au dovedit a fi adevarate despre americani (cel putin pentru mine, cel putin in localitatea in care ma regasesc, cel putin la cateva zile de la plecarea din Chisinau): totul este extrem de mare (masinile, produsele, oamenii), fiecare familie are cel putin o masina, iar imaginea casei proiectata in numeroasele productii hollywoodiene este cat se poate de exacta; masina este stapana peste tot, iar trotuarele sunt practic inexistente.

Dupa doua zile de informatii despre studentii internationali in SUA, am retinut ceva destul de interesant. Pe parcursul unei interventii, unul dintre instructori a declarat cu fermitate ca absolut toti studentii straini, fara exceptie, sunt predestinati sa treaca prin cateva etape de adaptare in SUA. Prima etapa este "luna de miere" atunci cand esti fericit de experienta noua. A doua etapa este cea mai grea si se numeste "depresie".

A treia etapa presupune "terapia prin umor", atunci cand apare imunitatea fata de toate problemele iar pacientul este capabil sa faca glume pe seama acestora. In sfarsit, ultima etapa este etapa de adaptare in care studentul devine un agent bicultural, adica studentul se simte bine in ambele culturi. Teoretic ar trebui sa fiu in toiul "lunii de miere". In orice caz, pana la etapa a patra, conform aceleasi teorii, mai am de facut cale lunga. Sa vedem poate totusi reusesc sa sar peste cea de-a doua etapa?

welcome to US

2008-08-16T15:39:00.000-07:00

Tocmai am ajuns in Fairfax, Virginia. Un orasel cam ca Vadul-lui-Voda. Oricum tocmai asemenea locuri sunt potrivite pentru o Casa de Nebuni adevarata. Cu toate ca am fost speriat din toate partile, vama americana am trecut-o foarte usor. Nu acelasi lucru se poate spune si despre vamesii de la Frankfurt, pe unde am trecut in tranzit. Mi-au confiscat crema de ras si samponul pentru ca nu e voie sa porti in bagajul de mana mai mult de 100 ml de lichid. Asa ca invatati voi pe greselile altora.

La aeroport dupa vreo doua saluturi de genul How are you doing? din partea autoritatilor vamale americane, am luat un Super Shuttle Bus, (un fel de microbuz), care te aduce pana la usa dar care costa mai putin. De la Washington Dulles International la Fairfax, Virginia m-a costat 28$. Ce-i drept soferul mi-a adus aminte de un alt sofer de la Bruxelles care fara GPS nu face niciun pas. Asta fiind spuse, ma duc sa ma culc. Nu de alta dar casa de nebuni are sediu doar pentru o saptamana. Dupa asta trebuie sa gasesc un sediu permanent. De maine ma apuc sa caut.

ultima suta

2008-08-14T01:21:00.000-07:00

Cand spun ultima suta pot sa pariez ca majoritatea, ba chiar absoluta majoritate din pacientii pruto-nistreni se gandesc la lichidul de 40 grade. Intotdeauna am admirat tenacitatea cu care unii eroi incearca si persevereaza sa egaleze temperatura de afara cu cea din interior. Cand spun ultima suta ma refer la ultima suta de metri a pregatirilor de plecare peste Ocean. Sambata voi repeta actiunea pentru care acum mai putin de o suta de ani, pilotii apareau in ziare iar fiecare zbor transatlantic era celebrat ca un adevarat salt al umanitatii. Acum un zbor transatlantic dureaza circa opt ore. Adica cam tot atat cat dureaza o cursa de tren Chisinau-Ocnita, cu trenul "Vantulet". Sugestiva denumire, nu-i asa? Daca era "Vant" trebuia sa fie mai rapid.

O alta chestiune este pregatirea de plecare. Poti sa te pregatesti saptamani intregi, oricum atunci cand va sosi clipa plecarii, iti vei da seama ca ai uitat ceva. Adica nu poti niciodata sa spui ca te-ai pregatit suta la suta. Valiza devine un fel de Triunghi al Bermudelor in care dispar lucruri inutile si apar ca din senin tot felul de banalitati. Cea mai dificila este totusi redislocarea Casei de Nebuni. Am nevoie de tot felul de adeverinte, imunizari, echivalari. Nu este atat de simplu! Daca aici sunt Medic-Sef, atunci in Lumea Noua voi fi si eu un specialist tanar, care trebuie sa le ia pe toate de la capat. In orice caz, sper sa va impartasesc si voua din viitoarea experienta.

zi de nastere

2008-08-11T04:02:00.000-07:00

Azi e ziua in care m-am nascut. Intotdeauna mi-am pus intrebarea: De ce oamenii tin atat de mult la ziua aceasta? Parca exista o sumedenie de calendare, stiluri, ore, cosmogonii. Parca Einstein a spus-o foarte clar: nu inseamna ca daca te pornesti dintr-un anumit punct A cu viteza x o sa ajungi in punctul B dupa y minute.

Adica problema nu este daca o sa ajungi. Intre noi fie vorba: in majoritatea cazurilor ajungi. Chiar ajungi sa te perfectionezi in arta ajunsului. Intelegi ca poti sa ajungi la aceeasi destinatie si prin alte metode sau pe alte trasee. In plus, ajungi cu mult mai repede. De multe ori ne e dat sa auzim: Cunosc atat de bine orasul incat pot ajunge la orice destinatie cu ochii inchisi. Ba chiar cunoastem atat de bine imprejurarile incat atunci cand cineva ne intreaba care este adresa noastra ne e rusine sa spunem ca nu o cunoastem.

Problema este ca nimic nu este sigur. V-a placut? Ori ati mai auzit-o in alta parte? Daca te mai gandesti si la faptul ca omul nu este singur pe Terra, desi se comporta ca si cum ar fi, atunci iti pui intrebarea: de ce am monopolizat numaratoarea anilor? Cum poti sa aplici calendarul uman la o viata de fluture. Si ne mai miram: corbul traieste sute de ani, iar broasca testoasa nu ramane nici ea in urma.

American Dream

2008-08-07T02:03:00.000-07:00

Am revenit de la Istanbul dar ma pregatesc pentru o alta calatorie. De azi este oficial: Casa de Nebuni isi schimba sediul, iar Medicul-Sef pleaca la o stagiere de lunga durata in SUA. Stagierea ia forma unei burse de doctorat la George Mason University, in statul Virginia. Cred ca nimanui nu-i place sa umple golul temporal dintre ziua de azi si data ce are in engleza un nume mai oficial "departure date". Ai impresia ca te afli tot timpul aburcat pe o valiza. In plus, toti cei din preajma te sufoca cu intrebari de genul: cand pleci? pe cati ani? In afara de intrebarile standard mai exista si o serie de atitudini individualizate.

Unii sunt mai optimisti, altii iti ureaza succes si rabdare. De ceva vreme imi tot adresez intrebarea: Unde merg? Oare de ce am parcurs perioada de selectie? Nu ar trebui sa ma bucur macar vreo cateva zile? Ne-am transformat toti in niste paranoici? Avem si noi un motiv de bucurie, si atunci trebuie sa ne gandim: sa nu-mi uit cumva periuta de dinti, cusma, aparatul de ras, pantalonii si Pasaportul-Biletul. De fapt, unde sunt eu? Pe mine nu ma iau? M-am transformat in Pasaport-Bilet?

Totusi, mai exista unele mici-mari placeri ce iti fac aceasta perioada mai frumoasa. De exemplu, discutiile pe care le ai cu prietenii la un pahar de vorba. De fapt, anume aceasta este perioada in care incerci sa te intalnesti cu totii. Sa nu cumva sa uiti pe cineva. Mai am putin si ma transform intr-o agenda ambulanta sau specialist in "despartiri de prieteni". Dar sa lasam gluma la o parte, si sa vorbim de chestii serioase. Una foarte serioasa pe care am auzit-o ieri la un pahar de vorba, a fost povestea despre un pelerinaj al concetatenilor nostri la Marea Neagra, care tinand cont de penuria de alimente din Ucraina, si-au luat de acasa vreo trei butoaie de vin si ... o rata. Ultima trebuia sa serveasca in calitate de mascota. Dar nu a rezistat decat trei zile, pentru ca, ulterior, a fost ... (pentru a nu rani sentimentele celor care apara drepturile animalelor am omis verbul ce denota activitatea specifica ce transforma o fiinta in nefiinta).

P.S. In final, pentru a va mai descreti fruntile, trebuie sa reamintesc ca in falnicele noastre universitati este in toi procesul de admitere. Mii de minti luminate se indreapta naprasnic catre izvorul de cunostinte. Printre acestia se afla si iluministi care la intrebarea unuia dintre membrii comisiei de admitere: Bologna? [cu referire la Procesul omonim care la noi ia o forma kafkiana], a raspuns nedumerit, cum adica membrul comisiei de admitere nu stie ca abiturientul este din Chisinau? Intr-adevar ce sa caute un bolognez la Chisinau? Pardon, mi-am adus aminte ca exista o specie de caini ce poarta acest falnic nume. Da, din acest punct de vedere, aici la Chisinau nu ducem lipsa de "bolognezi". Doar ca amatorii lor ar trebui sa se grabeasca nu de alta dar Primaria a spus ca nu le da nicio sansa!

angoase culinare

2008-08-03T00:34:00.000-07:00

endnote

2008-07-31T07:45:00.000-07:00

Astazi este penultima mea zi in İstanbul. De fapt a fost singura zi libera in care am hotarat sa mai vad ceva prin oras. Nu stiu de ce dar nu mai am entuzıasmul de altadata atunci cand este vorba de o plimbare prin orasele pe care le vizitez. Probabil ca este de vina caldura si sentimentul ca la orice pas poti fi tras pe sfoara. Cu cat mai rar iesi in oras cu atat mai sigur esti ca nu vei mai fi nevoit sa-ti pipai buzunarele la fiecare loc mai aglomerat, nu va trebui sa te scuzi in fata vanzatorului care are impresia ca-ti vinde ceva fara de care nu vei putea supravietui cu toate ca acest ceva uneori ia forma unor margele, praf de menta, etc. nu va trebui sa te uiti pe harta si sa ghicesti unde este un cartier mai deocheat sau unde au avut loc ultimele atacuri teroriste.

Nu in ultimul rand, faptul ca stai in casa, intotdeauna te pazeste de pericolul dezamagirilor in privinta unor locuri de maxima imprtanta istorica. De exemplu, deja de cateva zile incerc sa vizitez cateva locuri destul de importante pentru istoria si cultura romaneasca dar de fiecare data dau cu nasul de portile falnice ale vestigiilor culturale pe care scrie ca orele de lucru s-au consumat. Asa ca trebuie sa ma multumesc cu consumarea nesatioasa a unor imagini prelucrate pe retina aparatului de fotografiat.

Sa nu uit, vobesc sau mai bine spus scriu despre: sediul Patriarhiei Constantinopolului; cartierul Fanar, de unde veneau fanariotii si de unde vine si un amalgam intreg de caracteristici psihologice numite "fanariotism", care nu se invechesc niciodata in acest spatiu; si actualul muzeu Yedikule, care la inceputul secolului 18 a fost loc de detentie si loc de executie pentru Constantin Brancoveanu si feciorii acestuia. Curios este ca atat Patriarhia cat si puscaria sunt pazite foarte bine de politia turca. Cu alte cuvinte tocmai cei care au cucerit Constantinopolul si si-au propus sa stearga orice amintire despre acesta, acum sunt nevoiti sa pazeasca ultimele vestigii ale acestuia.

27/07/2008

2008-07-29T02:13:00.000-07:00

Cei care cauta niste ganduri super inteligente sau niste consideratii pline de har si profunzime pot sa nu mai lectureze urmatoarele randuri. Pur si simplu vreau sa marchez data de 27 iulie 2008. Nu este vorba de evenimente de importanta globala sau de o anumita semnificatie astrologico-astronomica a acestei zile. Este vorba despre realizarea unui vis mai vechi care isi are radacinile in 1999. Atunci eram la liceu, mai exact eram in ultimul an de liceu si trebuia sa sustin examenele de bacalaureat. In sfarsit dupa noua ani ... mi-am sustinut bacalaureatul. Glumesc!

De fapt este vorba despre un alt eveniment. Exact in ziua in care imi sustineam examenul la geografie, se intampla ca la Bucuresti avea loc un alt eveniment la care imi doream extrem de mult sa asist. Asa a fost sa fie ca la Bucuresti a venit legendara formatie "Metallica". Mi-a parut foarte rau dar a trebuie sa aleg in favoarea examenului. Credeam ca nu voi mai avea sansa sa asist la vreun concert de-al lor. Uite ca mi s-a oferit o a doua sansa. Tocmai cand ma sufocam de caldura din Istanbul am vazut un poster cu Metallica si am decis neaparat sa merg.

Mai ales ca in mintea mea nu se asociaza nicidecum Istanbul-ul cu muzica rock. Desi pe aici au trecut foarte multe formatii rock, totusi tind mai mult sa asociez Turcia cu muzica orientala iar rockul este pentru Nordul Europei si Germania. Cu toate ca unii le reproseaza varsta si lenevia "batranii metallisti" au avut o prestatie foarte buna. Concertul a durat doua ore dar nici nu am simiti cum s-au scurs. Decizia inspirata a membrilor formatiei a fost sa cante piese de pe albumele mai vechi si nu au intepretat nimic de pe albumele recente. Parca m-am reintors in adolescenta, atunci cand nu erau cd-uri, dvd-uri, laptop-uri, i-pod-uri etc. Aveam un simplu casetofon cu banda magnetica. Cand te gandesti ca nu a trecut prea multa vreme de atunci. Dar totusi...

profesionistii

2008-07-25T00:30:00.000-07:00

Daca tot am ocazia sa experimentez identitatea si alteritatea in contextul orasului de pe malul Bosforului, exista inca un aspect util al calatoriilor: ma refer la posibilitatea de a participa la un schimb profesional fara a fi implicat in diverse targuri profesionale sau cum li se spune intr-un limbaj mai posh: job fairs.

Pur si simplu trebuie sa mergi pe strazi si sa tragi cu ochiul. De altfel aceasta este si cea mai buna modailitate de a cunoaste un oras. Trebuie sa observi oamenii si mai putin cladirile. Sau mai bıne zis trebuie sa te uiti la oameni in contextul cladirilor. Despre oamenii de aici pot spune ca au un talent nemaipomenit de a-ti da impresia ca nu fac nimic dar in acelasi timp Istanbulul este un oras destul de scump. Adica acesti oameni trebuie sa traiasca cumva.

Printre cei care joaca table si fumeaza narghilea se observa niste personaje care parca vin din alte timpuri si nu se asociaza nicidecum cu strazile moderne si cu zgaraie-norii lumii contemporane. Ma refer la un anumit numar de persoane care practica diverse activitati marunte, care nu se inscriu in scenariile robotizate ale unei societati de consum. Printre acestia regasim vanzatorii ambulanti.

İn cazul de fata vanzatorii din Istanbul sunt ambulanti la propriu. Adica nu folosesc in calitate de mijloace de tractiune decat propriile picioare. İn plus, acestia nu au un sortiment prea bogat. De obicei se limiteaza la un tip de marfa. Printre cele mai raspandite marfuri se afla: ceaiul, porumbul, sucul de portocale, colacii etc. De altfel exista un anumit numar de produse care au acelasi pret pe tot teritoriul orasului, un fel de produse sociale: un exemplu tipic este porumbul fiert.

Un alt gen de meserii (caci nu sunt nicidecum profesii) vin in prima instanta sa ne produca un sentiment de nostalgie, pentru ca ne reamintesc de celebrele meserii de nisa din secolele trecute. Una dintre acestea este prototipul actualelor echipamente de curatat pantofii care se regasesc la intrarea in diverse edificii, in special hoteluri. Presupun ca ati inteles: ma refer la tipii care curata pantofii. Pe langa vechimea meseriei acestia mai pastreaza si vechile smecherii.

Una dintre ele te face sa crezi ca din neatentie isi scapa una din ustensile, pentru ca ulterior sa-ti dai seama ca gestul de a scapa peria este un ritual ce face parte din strategia de marketing a meseriei. Ulterior, cand unul dintre trecatori ii atrage atentia meseriasului ca si-a scapat peria acesta in semn de recunostinta se ofera sa-i curete pantofii. Trecatorul nu poate sa-l supere pe omul-meserie si accepta recunostinta, pentru ca ulterior sa afle ca recunostinta se refera doar la domeniul moral iar pentru cateva gesturi periate trebuie sa achite o suma echivalenta cu 4 dolari SUA.

P.S. İn ciuda tuturor progreselor tehnologice numarul persoanelor naive ramane constant. Acelasi lucru se poate spune si despre cei care doresc sa profite de pe urma naivilor.

Back to USSR

2008-07-18T10:44:00.000-07:00

Daca nu ati uitat ma aflu inca in Turcia. Mai bine zis cred ca propozitia de mai devreme este mai mult pentru a-mi aduce aminte mie ca ma aflu in Istanbul. Ca sa fiu mai explicit: initial cand am aflat ca plec la Istanbul si voi participa la o scoala de vara am spus: OK! Super! Voi avea ocazia sa mai practic limba engleza si sa cunosc mai bine Orientul. Daca tot pana acum am stat numai in Moldova si am avut cateva escapade in Occident. In plus, vroiam si eu sa vad orasul in care de cateva sute de ani mergeau domnitorii Tarilor Romane sa plateasca haraci.

La splendorile geografice ar fi trebuit sa se adauge si bucuria regasirii unor culturi milenare din Orient. In aceasta privinta, cred ca totusi m-am inselat amarnic. Ma refer la mostenirea statelor din Asia Centrala si din Caucaz. In loc sa fac cunostinta cu un amalgam cultural diversificat am fost nevoit sa-mi aduc aminte de celebra "prietenie a popoarelor". Cu toate ca in programul nostru nu participa niciun rus, cred ca limba rusa este de fapt prima llimba de comunicare. Chiar azi a avut loc un caz destul de ciudat: un tajik o intreaba pe o reprezentanta a Indoneziei de ce nu se apuca sa invete limba rusa?

Cel mai interesant este ca unul dintre scopurile programului la care particip este schimbarea si comunicarea interculturala. Am plecat din Moldova ca sa mai scap de aerul sovietic si am dat de un "Troinoi" odekolon veritabil. Maine mergem la plaja si sper sa nu reconstituim o Odesa sau Yalta.

strategii de supravietuire

2008-07-11T13:01:00.000-07:00

Interesanta chestie mai este si viata asta. De multe ori, nici nu-ti dai seama de unele actiuni, care intr-o anumita ordine de idei ar putea sa comporte niste consecinte mai putin placute pentru integritatea psihica si fizica a unui om: in cazul de fata indraznesc sa-mi atribui mie acest calificativ. Nu stiu de ce dar incep sa inteleg tot mai bine sintagma: "fructul oprit este mai atractiv". Presupun ca inca nu ati uitat ca ma aflu in Istanbul: oras, care conform descrierilor ar trebui sa fie un oras cosmopolit care se afla intr-o republica pe care Ataturk a numit-o laica.

Ba uite ca iarasi are dreptate cel ce crede mai mult ochilor decat urechilor. Istanbul-ul este practic invadat de moschei. Nu am nimic impotriva acestor lacase ba chiar unele sunt destul de frumoase. Problema este ca prezenta moscheilor implica un anumit comportament. In cazul meu, atat timp cat in campul vizual al unui turist din Istanbul se afla o moschee nu este voie sa bei bere. Chiar daca practici "acest ritual placut dar interzis" intr-un parc din apropierea moscheii, risti sa fii atentionat de unii trecatori. Pana aici nicio problema! Si in cazul bisericilor crestine exista un anumit tip de comportament. Cu toate acestea nu prea am vazut in Chisinau biserici care de cateva ori pe zi sa difuzeze slujba religioasa utilizand difuzoare pe care le-ar invidia si cei mai mari DJ.

Problema rezida in densitatea mare a moscheilor si respectiv in imposibilitatea de a-ti potoli setea cu "lichidul magic" care la Chisinau poarta banalul nume de "bere". Tocmai aici ajungi sa intelegi placerea unei simple beri, care in anumite circumstante se transforma intr-un semn distinctiv al rezistentei culturale.

P.S. Apropo daca printr-o oarecare coincidenta va aflati in Istanbul cu o bere in mana si sunteti acostat de un grup de tipi pretinsi urmasi ai lui Mohamed nu ezitati sa dati dovada de ignoranta, ba chiar de nestiinta atunci cand sunteti intrebat ce limba vorbiti si de unde proveniti. Sa nu uit, in acest context, eruditia Dvs. fotbalistica va poate fi de mare ajutor. Doar ca exista si aici nuante: nu stiu de ce dar Hamit Altintop, fotbalistul care a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti de la EURO 2008 nu starneste acelasi entusiasm si in tara sa de origine. In plus, ca sa va asigurati, ar fi bine sa nu confundati fotbalistii lui Fenerbache cu cei de la Galatasaray.

paradox

2008-07-09T05:30:00.000-07:00

De multe ori se spune ca asistam la transformari spectaculoase in domeniul comunicatiilor si tehnologiilor avansate. Astfel, putem afla diverse noutati in regim de timp real, practic de pe toate meridianele lumii. Totusi, azi am trait o experienta care ma face sa cred ca exista si o alta parte a monedei.

Anume faptul ca de multe ori putem afla verzi si uscate despre orice si oricine dar mai putin stiri din imediata vecinatate. Tocmai am citit pe Internet ca prin apropiere s-a produs un atac terorist asupra Consulatului american de la Istanbul. Interesant ca fiind obisnuit sa contactez cu lumea din jur prin intermediul Internet-ului, percep toate stirile ca fiind plasate intr-o "realitate paralela", care nu prea ma priveste.

Pe de alta parte, ma intreb daca acest atac s-ar fi produs la Chisinau ce efect ar fi produs? Probabil aceeasi apatie. Dar asta e! Evolutia nu accepta compromisuri iar homo sapiens trebuie sa se adapteze cat mai usor la realitate!

Vivat academia! Vivant professores!?

2008-07-08T09:11:00.000-07:00

De multe ori, se afirmă că actuala guvernare comunistă nu împărtăşeşte „valorile lui Marx şi Engels”. Printre multiplele argumente se invocă şi interesele de afaceri pe care le au guvernanţii comunişti. De parcă fosta nomenclatură sovietică ar fi stat la coadă pentru a-şi procura produsele de bază sau alte bunuri deficitare. Nu este niciun secret faptul că birocraţia sovietică beneficia de numeroase privilegii, de altfel - ca şi guvernanţii actuali.

Pe lângă privilegiile materiale de care se bucurau funcţionarii sovietici, aceştia au adoptat un anumit comportament faţă de intelectuali. Există multiple discuţii în legătură cu condiţia intelectualului şi rolul mesianic pe care acesta îl are în cadrul societăţilor est-europene. Pe scurt, pot spune că mă refer la intelectuali ca la oameni ce sunt capabili să reziste tentaţiilor ideologice sau materiale pentru a-şi susţine propriul punct de vedere. În mare parte, puterea sovietică a distrus definiţia intelectualului, prezentată în propoziţia precedentă, şi a introdus o nouă specie de intelectuali.

Această nouă specie robotizată, trebuia să realizeze visul oricărui sistem utopic: eradicarea trecutului şi idealizarea viitorului. Din această cauză, numărul facultăţilor umaniste era strict reglementat, iar studenţii erau selectaţi în funcţie de diverse criterii, mai puţin cele vocaţionale. În plus, societatea stimula îmbrăţişarea unor specialităţi tehnice şi prin perpetuarea unor clişee de tipul „cetăţeanului sovietic multilateral dezvoltat”, care era cel mai mare inventator de pe planetă şi cunoştea să repare tot ce se defectează. Un tip care nu ştia să repare o priză sau un frigider era ridiculizat în multiple producţii cinematografice sovietice.

În cele ce urmează vă propun o serie de acţiuni, prin care actualii guvernanţi au demonstrat că merită cu prisosinţă să fie incluşi în galeria „vedetelor comuniste”. Au limitat numărul de studenţi care studiază la facultăţi socio-umane: limbi străine, drept, relaţii internaţionale, ştiinţe politice şi au majorat numărul de locuri pentru specialităţile tehnice. Într-adevăr, astăzi sunt mult mai solicitate specialităţile aplicate. Există însă o singură condiţie: nu poţi să realizezi performanţe în sfera tehnologiilor avansate, majorând numărul de locuri în şcolile profesionale. În acest fel, se realizează doar o singură performanţă: R. Moldova devine tot mai mult o uzină de producţie a „forţei de muncă necalificate”, iar mitul cu „forţa de muncă calificată şi ieftină” a dispărut odată cu un alt mit, care se referă la nivelul destul de bun al sistemului educaţional din Moldova.

Acest mit iese la suprafaţă mai ales pe parcursul verii, atunci când se numără bobocii şi recolta examenelor de absolvire. În acest caz, legile economiei de piaţă funcţionează perfect în R. Moldova. Acolo unde este cerere, indubitabil, apare şi oferta. Bursa ilegală a examenelor de bacalaureat din acest an a stabilit tariful de 200 de lei pentru un examen. Realizând un simplu calcul, ajungem la concluzia că cele patru examene din cadrul bacalaureatului costă opt sute de lei. Destul de rezonabil, nu-i aşa? Mai ales că pe parcursul celor patru ani de liceu, elevul a ros câteva perechi de pantofi, pantaloni etc.

Zilele acestea, trebuie să se decidă soarta celor zece deţinători ai Premiului de Stat, fiecare dintre aceştia fiind remunerat cu „modesta sumă de un milion de lei”. Pe lângă faptul că sistemul de la bacalaureat pare să fi fost preluat şi la selectarea candidaţilor pentru Premiul de Stat, există un criteriu major, care trebuie să-i determine pe câştigători să renunţe la acest premiu. Acest criteriu este condiţia intelectualului.

"Timpul", 8 iulie 2008

pelerinaj

2008-07-05T13:07:00.000-07:00

Pana la 1 august, Casa de Nebuni si Medicul-Sef si-au schimbat sediul. S-au amplasat intr-o zona destul de pitoreasca, la confluenta unor mari civilizatii, in singurul oras ce se afla pe doua continente (ma rog, asa scrie in ghidul turistic al orasului). In orice caz daca cineva cunoaste un alt oras nu trebuie sa ezite.

Nu de alta dar cunoastem toate smecheriile astea turistice: in fiecare oras din Europa Centrala si de Est, sunt cele mai frumoase femei, cele mai bune restaurante, cele mai multe vestigii arheologice, cele mai delicioase alimente etc. Ca la noi la nimenea. Cred ca deja v-ati dat seama ca ma refer la vechiul Constantinopol, a doua Roma si actualul Istanbul. In orice caz nu va voi plictisi cu multe detalii, mai ales ca datorita unor factori obiectivi ce tin de specificul tastaturii turcesti, va trebui sa scriu ore in sir ca sa construiesc ceva inteligibil. Poate atunci cand voi invata cate ceva din graiul si alfabetul turcesc voi reveni cu noi amanunte despre psihoterapia narghileatico-airanico-bahlavatica.

the piano

2008-06-26T07:19:00.000-07:00

Exista mult filme in titulatura carora este prezent acest instrument muzical si virtuozul, care stie sa-l readuca la viata. Daca imi aduc bine aminte, in biografia mea de cinefil, au incaput trei filme de acest gen: "The Piano", "The Pianist" si "Leggenda del pianista sull'oceano, La". Pot spune cu toata certitudinea ca niciunul dintre acestea nu m-a dezamagit. Ba, mai mult ca atat, sunt in topul preferintelor mele. Am inceput sa cred ca orice film care are vreo legatura cu acest instrument muzical nu poate fi mediocru. Desi sunt constient de orizontul limitat al judecatii precedente, totusi v-as ruga sa vizionati aceste filme si sa vedeti daca n-o sa va cuprinda si pe voi acelasi sentiment.

dor de conversatie

2008-06-25T02:36:00.000-07:00

Un argument viabil pentru cei care apreciaza beneficiile Internet-uli, in ciuda tuturor implicatiilor consumeriste ale acestuia, il reprezinta posibilitatea de a comunica cu diverse personaje interesante. Tocmai am ascultat o conversatie cu celebrul scriitor Salman Rushdie, care tocmai isi va lansa urmatorul roman: "The Enchantress of Florence"- o povestire despre similitudinea neasteptata dintre Europa Rensaterii si Imperiul Mogulilor din India.

Mi-a placut opinia sa despre preceptia eroului in istorie. Aici se refera la Machiavelli, si la opinia negativa pe care urmasii o au despre acesta, pornind de la "Printul", unde, de fapt, autorul analizeaza exercitiul puterii. Cu toate acestea, toata lumea ii atribuie o oarecare simpatie pentru opinile eprimate in lucrare. Facand referire la Machiavelli, Rushdie contureaza o asemanare cu propriul destin.

Atunci cand a scris "Versurile Satanice", toata lumea islamica i-a atribuit ideile pe care le-a exprimat in aceasta lucrare de fictiune. Urmeaza o referire comica la Biserica Catolica, care si-a recunoscut greseala in privinta teoriilor lui Galilei, doar dupa ce au trecut 400 de ani. In continuare, Rushdie isi exprima speranta ca va fi iertat si el dupa 400 de ani.

Inca o afirmatie curioasa:" Inainte de a muri, fiecare om doreste sa-si spuna povestea, iar aceasta sa fie ascultata de cineva". Intr-o anumita masura, omul traieste toat viata doar pentru ca, pe patul de moarte, sa spuna o poveste. Noroc de scriitori care toata viata se antreneaza in aceasta arta.

match point

2008-06-22T05:56:00.000-07:00

Woody Allen nu se dezminte. O alta productie cinematografica cu certe implicatii literare. "Match Point" (2005). Filmul incepe destul de dragut, cu o scurta prelegere despre sansa si rolul acesteia in viata omului. Se pune accent pe faptul ca foarte rar ba chiar aproape imposibil sa reusesti sa faci ceva in viata fara sa dispui de un pic de sansa. Aici apare si un exemplu din tenis, atunci cand victoria sau lovitura decisiva de multe ori depinde de sansa jucatorului, iar mingea poate sa aleaga o parte sau alta a terenului.

Pe langa exemplul din sportul alb, la inceputul filmului, eroul lectureaza "Crima si pedeapsa", de Dostoievski. Initial aceasta preocupare livresca pare sa induca un fel de disonanta, sau un accident. Dar, ulterior, atunci cand eroul principal devine regizorul unei crime, care pare sa fie organizata in mod perfect, iti dai seama ca de fapt Raskolnikov si cartea lui Dostoievski au fost iarasi utilizate de Woody Allen ca o pista de lansare, pentru a demonstra inca odata absurditatea existentei umane, si lipsa Justitiei.

Pe langa asta, in film mai apar si niste situatii-tip, atunci cand detectivii se dau cu parerea in privinta autorului crimei, si isi demonstreaza "profesionalismul". De fapt, totul se intampla exact invers de ceea ce vedem in filmele cu celebrul Colombo. Criminalul ramane la libertate, ba chiar isi realizeaza toate proiectele. Pe de alta parte, exista doua tipuri de victime: cele doua femei asasinate si celelalte "fiinte vii" din preajma personajului principal.

lume nebuna

2008-06-16T06:57:00.000-07:00

Inca un film bun pe care l-am gasit intamplator. De fapt, cred ca mi-a fost lene sa citesc cartea lui William Golding "Lord of the Flies" si am hotarat sa privesc filmul cu acelasi nume dar si cu acelasi subiect. O antiutopie despre nist copii, care au ajuns pe o insula pustie. La inceput totul este frumos. Copiii se joaca, alearga fac focul. Doar ca totul incepe cu un element simbolic: aprind niste vreascuri, dar, accidental arde si copacul din preajma focului.

Dupa asta, unii "copilasi" se transforma in niste vanatori, iar altii stau pe malul marii si se multumesc cu ce le-a dat Dumnezeu. Treptat, vanatorii incep sa-si dea seama de forta pe care o detin si incep sa-i persecute pe ceilalti. Astfel, dupa o serie de omoruri, prin care vanatorii reusesc sa-i puna la respect pe ceilalti, in tabara nevanatorilor ramane doar un baiat. Aici intervine finalul, care, de altfel, este foarte brusc dar, in acelasi timp, revelator. Nu voi spune cu ce s-a terminat pentru a-i determina pe "vanatorii de filme" sa purceada in cautarea filmului.

Zilele astea am mai citit o carte destul de apetisanta, desi denumirea sa sugereaza contrariul. Ma refer la romanul "Sunt o baba comunista" de Dan Lungu, publicat in 2007 la editura "Polirom". Mi-a placut pentru ca se citeste usor, are ceva elemente de umor. Totusi, elementul de baza este faptul ca te face sa reflectezi la lumea in care traiesti. Daca, scriitura lui Ernu "Nascut in URSS" este destinata mai mult lumii din afara fostului-actualului bloc comunist, atunci "Baba comunista" este exact ceea de ce are nevoie o societate post-comunista pentru a privi in oglinda si pentru a raspunde la o serie de intrebari, care sunt prezente in lucrare: Poti fi fericit daca ceilalti sunt nefericiti? Sunt oare vinovat daca am locuit in acea perioada? Trebuie sa am mustrari de constiinta daca nu am turnat si daca nu am bagat in puscarie pe nimeni?

P.S. Azi am fost la un eveniment, caruia nu prea i s-a atras atentia necesara in mass-media, mai ales ca este vorba de o reinventare a traditiei sovietice prin care guvernarea actuala incerca sa remunereze artistii loiali regimului, cu niste premii destul de substantiale, in valoare totala de 10 milioane lei.

Printre cei 15 candidati la Premiul de Stat se afla doi scriitori: Circova Zinaida cu "Maria Cantemir. Procleatie vizirea" (trad. Maria Cantemir. Blestemul vizirului) si Ion Vicol cu "Noaptea Sfntului Andrei" (interesant ca aceasta din urma a fost propusa de catre Mitropolia Moldovei, care accidental sau poate intentionat a fost numita Patriarhia Moldovei, de Gheorghe Mustea, Presedintele Juriului, si dirijorul care a refuzat sa concerteze la Bucuresti alaturi de Eugen Doga).

Daca de Ion Vicol a auzit macar Mitropolia Moldovei, atunci Zinaida Circova este o misterioasa scriitoare, de care presupun ca au uitat si editorii care i-au editat creatura. Cu toate acestea pariez ca scriitoarea va castiga Premiul de Stat. De ce? E simplu. A avut inspiratia sa scrie despre Maria Cantemir exact atunci cand birocratii din Moldova, au declarat Anul lui Dimitrie Cantemir.

P.P.S Spre final, parca ar trebui sa fac o conexiune intre cartea, filmul si premiantii de stat. Nu-mi ramane decat sa le recomand sa citeasca cartea lui Dan Lungu. Poate macar asa vor prinde la minte. Le recomand aceasta carte desi stiu ca nu-mi citesc blog-ul. Daca intalneste cineva un detinator al Premiului de Stat, va rog sa-i recomandati cartea data. Cine stie? Poate isi vor da seama ca nu intotdeuana trebuie sa scrii o carte cu "un titlu serios", pentru a fi un scriitor pe masura.

dileme existentiale

2008-06-11T04:25:00.000-07:00

Ieri, am urmarit un film, dupa vizionarea caruia iti spui ca mesajul sau este foarte concentrat, iar pentru a intelege mesajul trebuie sa-l mai vezi macar odata. Recunosc ca m-am apucat sa scriu despre film fara a-mi face inca o impresie amanuntita despre mesajul si stilul sau. Aici am in vedere nu conceptia despre mesajul obiectiv al filmului in sensul intrebarii clasice: "Despre ce este filmul?" ci mai curand perceptia mea subiectiva. Ce am inteles din acest film? Ce n-am inteles?

In fine, filmul este "The Awakenings", regizat de Penny Marshall. Nu stiu pe cat de cunoscut este acest regizor, cel putin stiu ca mi-am facut datoria si l-am mentionat. De fapt nu vreau sa spun ca regizorul este cel care m-a determint sa scriu despre acest film, ci mai curand doi actori pe care i-am reevaluat dupa acst film. Este vorba de Robert de Niro si Robin Wiliams. De multe ori la noi exista stereotipul ca scoala americana de la Hollywood nu produce actori veritabili, ci doar produse comerciale care trebuie vandute cat mai scump. Sincer sa fiu, am mentionat sintagma "actor veritabil" dar habar nu am ce inseamna sa fii un actor veritabil. In sensul in care nu am o definitie de acest gen. Totusi ceva imi spune ca prestatia lui Robert de Niro din acest film poate fi plasata la categoria "actor de valoare".

In mare parte, filmul povesteste despre un medic, care initial era simplu savant si facea experimente pe insecte, iar ulterior ajunge medic practician, intr-o clinica psihiatrica. Reuseste prin aplicarea unei terapii medicamentoase sa reintoarca la viata niste pacienti, care sufereau de encefalopatie. Acesti pacienti, care initial reprezentau o masa de oameni cu aceeasi fata, reusesc, pentru cateva zile, sa iasa dn starea de letargie si sa savureze micile bucurii ale vietii.

De la uniformitate la diversitate. Pentru cateva zile, spitalul se transforma intr-o mini-societate cu toate metehnele si calitatile sale. Membrii acestei societati, unii dintre care s-au trezit din letargie dupa 20 sau 30 de ani, sunt confruntati cu necesitatea de a face fata unei lumi in schimbare. Nu se pot adapta intr-o societate de care nu-i leaga nicio amintire. Adica intr-un fel , memoria nu este numai ceva foarte fragil si amagitor dar si o veriga de legatura cu lumea si oamenii care ne inconjoara.

P.S. Aviz spectatorilor, in film sunt cateva secvente care iti umezesc cristalinul. In calitate de "barbat al neamului" nu mi-e rusine sa recunosc ca am plans la cateva faze.

realități paralele

2008-06-07T05:37:00.000-07:00

Există clipe în care nu-ți arde de nimic. Parcă ai avea mult de lucru. Normal, astăzi toată lumea este ocupată. Mă întreb oare ce înseamnă azi să fii ocupat? Oare nu cumva este la modă să te afli în treabă? Cum să rămân pe dinafară? Cum adică, toți au agende iar eu nu am. Își programează totul cu iluzia că pot să-și ordoneze viața de parcă nu ar ști că totul depinde de o clipă de neatenție sau de inspirație.

Vecinul de alături bate cu ciocanul. Apropo, am impresia că nu mai are loc unde să bată cuie. Altfel, nu-mi închipui cum ar putea să bată același om cu acleași ciocan [de fapt s-ar putea să fie un ciocan diferit] ani în șir. nu cumva bate același cui. Îl scoate și după asta iar îl bate. Continuă tot așa ani în șir. Pe de altă parte, poate aceste bătăi au devenit atât de uzuale și cotidiene încât am început să mă obișnuiesc cu ele. Poate nu există niciun vecin, nici un ciocan și niciun cui. Poate totul este o mare iluzie generată de o minte antrenată în căutarea unor factori perturbatori. Poate fiecare dintre noi are nevoie de un ciocan și de un cui, dar și mai mut de un vecin imaginar.

Alt vecin savurează farmecul existențial prin prisma unei sticle de jumate de litru. Analizează conținutul acestei sticle în fiecare zi și nici nu-și dă seama cum se scufundă în sticlă asemănător unei creaturi mitice. Ulterior, alt vecin găsește această sticlă și începe să o frece închipuindu-și că din ea va ieși cineva care îi va îndeplini toate dorințele. Paradoxal, dar printr-o minune, creatura din sticlă reușește să ghicească gândul temerarurului cercetaș, și astfel ambii ajung să analizeze conținutul sticlei. Dar, după cum se știe, unde există doi întotdeauna există competiție și este nevoie de cineva care să-i despartă. Atunci apare al treilea... Și tot așa!

de dragul scrisului

2008-06-01T00:20:00.000-07:00

Am intrat azi pe blog şi mi-am spus: ce fel de blogger eşti subsemnatule dacă nu ai publicat nimic timp de 10 zile. Nu-i stă bine unui blogger adevărat să nu arunce în spaţiul public-privat o idee revoluţionară sau măcar un sâmbure de înţelepciune. Din păcate nu prea am capacitatea de a scoate idei geniale, mai ales că şi factorii climaterici stimulează această acută criză de precipitaţii ideatice. Astfel incât mă voi limita la a vă relata nişte experienţe culturale prin care mi-a fost dat să trec zilele trecute.

Aşadar pe pacursul celor 10 zile, am reuşit să acumulez în palmaresul meu cultural următoarele realizări: trei spectacole de teatru, trei filme, trei concerte şi o carte jumate. Dintre spectacolele de teatru, ţin să remarc în special spectacolul "Privighetoarea şi trandafirul" de Oscar Wilde, montat la Naţionalul din Bucuresti. Spectacolul a lăsat o impresie foarte bună dar în acleaşi timp amară pentru că ajungi să-ţi dai seama cât de mult contează în teatrul actual efectele scenice şi elementele tehnice inovatoare, pe care teatrele de la noi nu le au.

Ţinând cont de faptul că, ediţia din anul curent a Festivalului "Bienala Teatrului Eugene Ionesco", în cadrul căruia a şi fost prezentat spectacolul respectiv, se desfăşoară sub patronajul Guvernului Republicii Moldova, am fost plăcut surprins de numărul relativ mare de spectacole prezentate de teatrele din România.

Nu de alta dar se cunoaşte predispozitia Ministrului Cozma şi a viceprim-ministrului Stepaniuc pentru consolidarea statalităţii moldoveneşti, iar după cum se ştie statalitate fără limbă nu există. Acum înţeleg de ce pe afişele spectacolelor nu se preciza limba în care se va desfăşura acţiunea. Păcat, pentru că ulterior aveam să fiu şi eu printre victimele acestui război lingvistic.

Mă refer la spectacolul "Alb pe alb" după "Eseul despre orbire" al lui Jose Saramago, montat de un teatru polonez. Fiind intrigat de posibilitatea de a comunica cu marea cultură poloneză nu mi-am dat seama că o sa am nevoie de un instument indispensabil cum ar fi limba poloneză sau polonă. O fi fiind noi urmaşii lui Ştefan cel Mare dar, de la lupta din Codrii Cozminului nu prea am mai comunicat cu concetăţenii lui Cazimir. Astfel, mi-am dat seama că de acum încolo nu trebuie să te interesezi doar dacă se va mai juca spectacolul dar şi în ce limbă se va juca. Ce sa-i faci, dacă nu poţi invăţa din greşelile proprii învaţă din greşelile altora.

Un alt spectacol căruia de fapt îmi este şi ruşine să-i atribui această calitate este "Dictatorul" de Andrei Strâmbeanu. După câteva experienţe mai neplăcute, am spus că nu voi merge niciodată la Teatrul "Saticricus", dar uite că mi-a dat cineva o invitaţie, şi m-am dus. Nu pot să spun decât că este cel mai prost spectacol pe care l-am văzut vreodata: motive expirate, pretenţii de misionarism istoric în combinaţie cu un primitivism la propriu şi la figurat, discurs cam prăfuit. Cred că lumea a rămas mai mult pentru recepţia de după decât pentru spectacol. Cu atât mai mult că în sală era autorul, iar majoritatea celor prezenţi erau prieteni sau sponsori. La sfârşitul spectacolului, aplauze furtunoase şi strigăte de extaz.

Nu contează ce spectacol se joacă, publicul din Republica Moldova acceptă tot. Aceleaşi reacţii euforice la toate spectacolele. De voie de nevoie începi să-ţi pui întrebarea: oare merită să depui efort, să încerci să faci ceva într-adevăr "original" dacă oricum ştii că vei culege aplauzele de rigoare. Cu atat mai mult că la majoritatea premierelor merg aceeaşi oameni, un fel de cerc de iniţiaţi, care aplaudă pentru că la rândul lor, işi dau seama că va veni şi rândul lor, când vor scrie şi ei piesa vieţii lor.

P.S. Văd că m-am cam întins cu scrisul, nu de alta dar o să-mi expun toate ideile şi atunci cine ştie când o să mai scriu. Un amănunt interesant: atât la spectacolul polonez din cadrul "Bienalei" cât şi la concertele simfonice, telefoanele mobile şi aparatele foto au ocupat în totalitate linia melodică şi tematică a acţiunii scenice. Asta în ciuda faptului că la Bienală majoritatea publicului era reprezentat de actori şi participanţi ai Festivalului. Ce mai vrem de la muritorii de rând dacă comportamentul de mahala este caracteristic aşa-numitului public elevat şi cultivat?

restul e tăcere

2008-05-20T05:05:00.000-07:00

După o epopee de filme documentare, vizionate la Festivalul "Cronograf", azi, m-am scufundat în tăcerea filmului lui Nae Caranfil. Filmul surprinde plăcut prin eleganţa decorului, caractersitic Bucureşti-ului de la începutul secolului trecut. La această eleganţă se adaugă şi fineţea subiectului, care nu ţine de prostituate, hoţi, politicieni, baroni ai tranziţiei, mârlănie, manelişti, înjurături, ci mai mult de un subiect destul de clasic, şi totuşi atât de exotic în cinematografia universală, dar, în special, în cea românească din ultimii ani: magia filmului şi prejudecăţile societăţii de atunci, în legătură cu "esenţa diabolică" a acestuia pentru supravieţuirea unei arte teatrale "nobile şi neîntinate".

Nu-mi pasă dacă o să par cam demodat, dar este cert că mi-a fost dor de un film elegant cu actori eleganţi, care utilizează un limbaj comprehensibil şi uman chiar şi atunci când sunt în culmea disperării sau a nervozităţii. Nu de alta dar cinematografia nu este doar o modalitate de a şoca publicul prin realitatea dură din afara sălii de cinema, dar în acelaşi timp un tip de metempsihoză , prin care spectatorul işi rezervă ceva timp pentru evadare din realitate, un moment de respiro, în faţa greutăţilor cotidiene.

Oricum să nu credeţi, dupa atâtea descrieri feerice, că filmul de faţă are un happy end. Nici nu am avut asta în vedere, când mă refeream la o evadare. Nu am nevoie de o evadare în stil de happy-end clasic hollywoodian. O poveste frumoasă poate să aibă şi un final trist, dar această tristeţe să nu-ţi provoace greaţă, ci mai curând un sentiment de vagă înălţare.

Mi-a placut, în special, faza în care regele Carol se întâlneşte cu membrii echipei de filmare a peliculei despre Războiul de Independenţă. Rând pe rând, face cunostinţă cu membrii echipei de filmare: actori, operatori iar când ajunge la regizor îl intreabă cu ce se ocupă regizorul, dacă finanţatorul dă banii, operatorul filmează iar actorii joacă. La care vine replica regizorului: Eu domnesc! (-:

P.S. Încă un moment curios este vizita latifundiarului bogat la cinema. În momentul în care ajunge în sală, i se face rău pentru că este nevoit să stea în aceeaşi sală cu proletarii, iar înainte de a începe filmul, află cu stupoare că preţul unui bilet este un leu. Într-un fel situaţia de azi, când biletul la cinema, este uneori mai scump decât biletul la teatru, reprezintă un tablou total diferit de "raportul de forţe" de la începutul secolului trecut.

invitatie

2008-05-19T02:05:00.000-07:00

De ceva timp, un grup de entuziasti de la Facultatea de Filozofie a Universitatii de Stat din Moldova, planifica organizarea unui club de discutii in formatul "Cafe Philosophique". Dupa prima sedinta, care s-a desfasurat in aprilie, cu tema "Cultura ca dialog" urmeaza o alta intrunire, ce isi propune sa abordeze o tema nu mai putin interesanta, cum ar fi "Institutiile Tranzitiei: Taxatorul". Despre detaliile temporale si spatiale ale acestui evniment puteti citi pe blogul cultural al lui Vitalie.

P.S. Daca se va dovedi un inceput bun, poate ajunge si Republica Moldova sa aiba premianti la Olimpiada Internationala de Filozofie, a carei editie cu numarul XVI, se desfasoara zilele acestea la Iasi.

vizionare placuta!

2008-05-17T00:40:00.000-07:00

La Chisinau se desfasoara cea de-a saptea editie a Festivalului International de Film Documentar "Cronograf". Doritorii de a afla mai multe detalii despre istoria, organizatorii si parcursul participantilor pot accesa aici. Se pare ca cifra sapte este una magica si pentru organizatorii festivalului, care spre deosebire de anii precedenti, au reusit oarecum sa desfasoare o campanie mai ampla de publicitate si sa fie mai prezenti in peisajul mediatic autohton. Daca in ceea ce priveste prezenta in presa, pot sa realizez o comparatie cu editiile precedente ale Festivalului, atunci, cu referire la calitatea si cantitatea filmelor prezentate nu pot sa ma pronunt decat limitandu-ma la editia curenta din simplul motiv ca nu am fost prezent la editiile precedente.

Ziarele scriu ca este o realizare majora faptul ca s-a reusit structurarea proiectiilor in trei sectiuni: Sectiunea cadRO (care prezinta pelicule montate cu participarea comunitatilor romanesti din diverse state); Sectiunea Prinicipala (care se refera la productiile din diverse areale geografice, inclusiv Romania); Sectiuni locale (productii ale cineastilor din Republica Moldova). Pe langa proiectiile din concurs, utima zi va fi dedicata Zilei Filmului Austriac. In plus, organizatorii au reusit sa se implice si in evenimentele din afara Festivalului: participarea in cadrul Noptii Muzeelor, de la Muzeul de Istorie si Arheologie din Chisinau si prezentarea unui film in clubul BoozTime de catre un DJ si VJ din Germania.

Pentru a mai dilua un pic din oceanul de entuziasm si bucurie a organizatorilor, ma voi referi la unele aspecte mai putin placute. In primul rand, exista in viata culturala din Republica Moldova un soi de perceptie gresita despre imaginea artistului ca fiind un martir pe care toata lumea trebuie sa-l elogieze fara a-l critica. Probabil aceasta imunitate, pe care organizatorii unor evenimente culturale o considera ca pe un dat natural, vine de la densitatea minima a evenimentelor culturale.

Or, atunci cand in Moldova se organizeaza trei evenimente culturale de anvergura, pe langa festivalul in cauza, la aceasta categorie pot fi inscrise: Festivalul de Jazz, organizat de "Trigon" si Festivalul de Teatru "Bienala Teatrului "Eugene Ionesco" (care debuteaza saptamana viitoare la Chisinau), se creaza impresia ca exista o tagma de sfinti intangibili si restul plevei culturale. Nu contest nicidecum meritul acestor oameni de cultura, doar ca ar trebui sa mai comunice cu publicul si sa fie mai receptivi la critica. Nu de alta dar situatia seamana foarte mult cu viata politica, unde Opozitia este vazuta ca "o vaca sfanta" pe care nu trebuie sa o critici deoarece si asa este foarte slabuta.

Consideratiile de mai sus au pornit in urma unui dialog cu unul dintre organizatorii Festivalului "Cronograf", care mi-a reprosat ca cer prea mult pentru suma de 20 de lei pe care o achita un vizitator pentru o zi de vizionare. Acest raspuns a survenit atunci cand i-am atras atentia ca exista o discrepanta intre ora indicata in program si proiectiile filmelor. In conditiile in care nu se respecta programul, de ce am avea nevoie de acesta. In plus, vizitatorii din afara concursului, mai au si altceva de facut, iar atunci cand vin la Festival isi fac o selectie de filme, pe care ar dori sa le vizioneze.

P.S. In mare parte, filmele care le-am vazut pana acum, mi-au placut, si am inteles ca ar trebui sa vizionez mai des asemenea filme, pentru a vedea realitatea dintr-o parte dar si pentru a-mi da seama cat de diversa si neinteleasa este aceasta.

haz de necaz

2008-05-14T03:40:00.000-07:00

Luna mai se dovedeste destul de bogata in lecturi interesante. De data asta, am reusit, fara mai eforturi, sa duc pana la capat un roman de exceptie: "Ai toata viata inainte" (in varianta franceza originala "La vie devant soi") de Romain Gary, aparut, in celebra colectie a "Cotidianului", din anul 2006. Romanul este o exceptie si din punct de vedere al originalitatii autorului, care a reusit sa devina singurul scriitor, care a obtinut, de doua ori, Premiul Goncourt.

A obtinut premiul pentru a doua oara, tocmai datorita romanului de fata. Dupa sinuciderea sa in 1980, a iesit la iveala faptul ca Emile Ajar, care a primit Premiul Goncort pentru "La vie devant soi" este de fapt nimeni altul decat Romain Gary. Mai mult ca atat, curios este ca nici acest nume nu este numele sau adevarat, sau ma rog numele sau initial, care a fost Romain Kacew. Acesta din urma s-a nascut la Vilnius in Lituania, dar ulterior a devenit Romain Gary si s-a stabilit in Franta.

Romanul de fata este un iures si o jonglerie de expresii, traditii, clisee si tot atatea rasturnari de situatii, caracteristice unei periferii a Paris-ului in care un copil de 10 ani, care ulterior afla ca a crescut cu patru ani, doar intr-o singura zi, datorita bunavointei cu care Madame Rosa, [proprietara unui apartament-afaceri, in care prostituatele isi plaseaza plozii pentru a scapa de plasarea acestora in case de copii] a reusit sa diminueze varsta reala a copilului, pentru ca acesta sa n-o paraseasca cand se va face mare.

De fapt, presupun ca Romain Gary a ales sa publice sub un alt nume, nu pentru a castiga cel de-al doilea Premiu Goncourt, ci mai curand pentru a evita o reactie mai dura in adresa sa, din partea societatii franceze. Personajele sunt niste combinatii destul de Frankesteiniene, in sensul ca reprezinta o intruchipare a contradictiilor ideologice ce bantuie omenirea. Madame Rosa este o fosta prostituata evreica din Polonia, care a reusit sa scape de Auschwitz, dar in acelasi timp pastreaza portretul lui Hitler sub pat, acesta tinand locul unei icoane la care se roaga atunci cand trece prin momente dificile.

Celalalt personaj , care coincide cu naratorul, este baiatul Mohamed, care cu toate ca este musulman, in acelasi timp reuseste sa fie si "arabul care cunoaste cel mai bine idis", si care o ajuta pe Madame Rosa, sa-si spuna ultima rugaciune si sa ajunga in sfarsit in Israel. In cazul dat, Israelul este o pivnita din blocul cu sase etaje, in care la ultimul etaj, locuiesc cei doi. Pe langa aspectele religioase si etnice, in carte, se desfasoara si o pledoarie pentru legalizarea eutanasiei, afirmadu-se ca medicina este de fapt o masinarie pentru prelungirea agoniei si pentru instrumentalizarea fiintei umane. Cu toate ca abordeaza teme destul de controversate si dureroase, cartea reuseste sa pastreze zambetul pe tot parcursul lecturii, iar, la sfarsit, iti vine s-o mai citesti inca odata.