post restant

Dupa o luna de zile nu pot sa spun ca m-am schimbat, dar cert este ca nu am ramas acelasi. Au trecut 30 de zile: pentru cineva o vesnicie pentru altcineva 30 de vieti. Cum nu te uiti tot acolo ajungi: adica fiecare din aceste 30 de zile este asemenatoare cu alte 30 de zile si tot asa.

Acum poate sa zica cineva ca nu este de acord. Depinde de perspectiva perspectivei. Monotonia este un mecanism de adaptare a organismului la haosul din jur. Adica tocmai datorita haosului din jur viata a devenit atat de monotona. Pe de alta parte, poate totusi haosul din noi provoaca aceasta monotonie.

P.S. In ceea ce priveste rezultatele concursului anuntat la ultimul post, pot sa spun doar ca mi-a fost usor sa aleg castigatorul, mai bine zis, nici nu stiu daca eu l-am ales sau daca el s-a ales. In fine, ca de fiecare data cand este vorba de concursuri, a castigat un anonim, doar ca, in cazul Casei de Nebuni, Anonimul si-a capatat o identitate si o bere destul de plina de sine.

despre albine, politia canadiana si vacanta

Casa de nebuni, dar in special medicul-sef, este nevoit, ca sa nu zic constrans, sa anunte o pauza, de circa o luna, determinata de plecarea in concediu. Cu aceasta ocazie, ca orice casa de nebuni, care se respecta [interesant cum este sa fii casa si sa te respecti], am decis organizarea unui concurs, sau asa cum este fashionable sa spui acum, am decis sa organizam o tombola.

Cel care va oferi o lista originala de 3 nebuni sau mai bine spus cel care va oferi o lista de 3 nebuni originali va primi un premiu mai banal dar binevenit, sper eu. Premiul va constitui nici mai mult nici mai putin decat o bere, servita dupa dorinta castigatorului in compania sau in absenta medicului-sef [nu exclud ca medicul-sef sa provoace pe langa efecte terapeutice si alergii].

P.S. Acum sa revenim la albine si la politia canadiana. Mai jos puteti citi un articol despre acestea dar si despre cum unii oameni nu prea au ocupatii.

Misiune ciudata: politia federala canadiana cauta
albine

Celebra politie calare canadiana a primit o misiune neobisnuita: sa
gaseasca un roi de albine care si-a parasit stupul in urma unei lovituri de stat
in interiorul stupului.

“Apicultorul a venit sa ne spuna ca a pierdut 30 000-40 000 de albine
(...). Roiul fusese vazut ultima data in apropierea unei cladiri in restaurare
de la periferia localitatii si ne-a cerut sa-l ajutam sa-l gaseasca”, a declarat
un purtator de cuvant al Jandarmeriei regale din Noua Scotie, Cheryl Decker,
citat de AFP. Decker a precizat ca este pentru prima data cand cineva cere
politiei federale sa caute albine.Apicultorul a explicat ca, cu siguranta, roiul
era “stresat” pentru ca lucratoarele se saturasera de regina lor. Ele au
convins-o sa dea nastere unei noi regine care a preluat controlul stupului si au
trimis-o in exil pe fosta lor conducatoare.

Dar, jumatate din
albinele stupului au plecat “ in cautarea unei noi locuinte” impreuna cu regina
decazuta din drepturi, a adaugat acesta.Fenomenul nu este exceptional, spune
apicultorul, dar el vrea sa-si regaseasca albinele despre care spune ca sunt
inofensive si, de aceea, ar putea pati ceva rau.
HotNews.ro, C.N.A., 27 iul
2007

COMMENT PARLER DES LIVRES QUE L’ON N’A PAS LUS?

Contrar tuturor asteptarilor, nu ma voi referi la cartea lui Pierre Bayard, care ne spune cum "sa vorbim despre cartile pe care nu le-am citit". In primul rand, am urmat sfatul autorului si nu am citit-o. Mai mult ca atat, dupa ce am vazut recenzia din editia electronica a "The Times Literary Supplement" am ajuns la concluzia ca aceasta carte deja face parte din "mainstream-ul literar", adica nu merita abordata. In plus, parca pentru a ne demonstra ca a citit cartea, autorul recenziei, utilizeaza masiv sau chiar abuziv citate. Voi abuza si eu de unul, nu in ultimul rand, pentru a demonstra ca am citit recenzia, desi pe alocuri ma apuca somnul.

in order to . . . talk without shame about books we haven’t read, we should
rid ourselves of the oppressive image of a flawless cultural grounding,
transmitted and imposed [on us] by the family and by educational institutions,
an image which we try all our lives in vain to match up to. For truth in the
eyes of others matters less than being true to ourselves, and this truth is only
accessible to those who liberate themselves from the constraining need to appear
cultured, which both tyrannizes us and prevents us from being ourselves.

P.S. Acum pot respira si eu usurat. Am scapat de frustrarea care ma bantuie din anul 2 al facultatii de litere. Atunci, trebuia sa scriu un eseu pe marginea unei poezii pe care nu am citit-o. Deja ma pregateam de o restanta, dar ca prin minune, pe la miez de noapte, m-am trezit si am incropit un eseu de trei pagini, doar pe baza titlului poeziei, parca bazandu-ma pe revelatia divina. Apropo, am luat 9. Asa ca, din acest punct de vedere tind sa dau dreptate autorului francez.

n-am chef de nimic

Gata! Pana aici a fost! M-am saturat! Pe deasupra mai e si cald afara. Asa ca am dreptul moral sa nu fac nimic. Doar asta este scuza tuturor: shi esti nebun sa lucrezi pi caldura asta debila. Cu atat mai mult ca ma doare capul. D'habitude, se spune la ei dar in special la noi, ca daca te doare capul inseamna ca il ai la dipozitie.

Eu as spune ca este invers. Odata ce te doare capul si ti se pare ca mai este putin si o sa crape teasta asta [cat de verde si de solid n-ar suna ea], mai degraba dispozitia noastra este la dispozitia capului. In general toate sunt la dispozitia capului. Doar nu degeaba se spune "capul familiei".

Altceva este cand se vehiculeaza opinia ca "pestele de la cap se strica". Straniu dar, in cazul pestelui, nu prea vad unde se termina capul si incepe coada si viceversa. Nu-i vorba si nici nu contest acest lucru: pestele este o entitate normala ba as spune chiar integra, ce dispune de cap si de coada, ca doar nu in zadar toate lucrurile se fac "de la cap la coada". Cu alte cuvinte exista un semn de intrebare: unde este gatul pestelui? Si ce facem cu zicala care spune ca in familie barbatul este capul iar femeia este gatul?

Exista cateva posibile solutii sau raspunsuri la intrebarile de mai sus: intr-adevar pestele este o vietate cam "de negâtuit" pardon, de netagaduit. De ce nu am zice "Girafa de la gat se strica"? sau "Elefantul de la trompa se strica" etc.? La intrebarea a doua dragii mei pacienti, va las pe voi sa raspundeti. Ca sa nu ziceti ca eu aplic canoanele medicinii totalitare si ca sa va demonstrati si voi abilitatile voastre de "nebuni" cu acte in regula.

pentru cei nostalgici

7.07.2007 vs. vineri, 13

Astazi dupa cate imi dau seama, si o confirma si numaratoarea timpului in forma unei file de calendar, este data de 13, care in combinatie cu ziua de vineri este o reteta perfecta de succes. Nu sunt un individ superstitios si n-as fi atras atentia asupra unei combinatii de cifre si de litere care par sa aiba efecte miraculoase asupra unor forte mai putin angelice, daca nu ar fi existat toata harababura declansata de isteria matrimoniala, in combinatie cu anuntarea unui nou top al nu mai putin noilor si nu mai putin constante 7 minuni ale lumii.

Cred ca v-ati dat seama ca noile minuni ale lumii asta si asteptau, sa vina data de 7.o7.07 ca sa fie scoase la suprafata. Eu as fi spus ca, daca aceste minuni ar fi avut ochi si urechi, dar mai ales organ olfactv [ceea ce fiti de acord nu este chiar asa de supranatural daca ne gandim ca pretind la titlul de "minuni ale lumii"], si in plus ar fi fost capabile sa se teleporteze in noaptea de 7.07.07 la Chisinau, in parcul din sectroul Rascani, unde a fost organizata ceremonia de anuntare a sus-semnatelor minuni, atunci ar fi vazut o alta minune in cantitatea de deseuri pe care le-au lasat participantii la festivitate. Astfel grupul celor 7 minuni se transforma in 7+1.

Nu vreau sa inchei mesajul pe o nota pesimista, si as vrea sa cred ca pe langa cele 7 minuni ale lumii fiecare pacient al "casei de nebuni" are cate o minune personala.

nebunul in vacanta

Daca tot, zilele astea, se vorbeste atat de mult de planuri de vacanta si de modalitatea de a-ti petrece placuta pentru unii luna, saptamana, ziua sau viata de concediu, mi-am spus auzi, da nu are si casa de nebuni nevoie de concediu?

La inceput m-am gandit sa lansez un concurs de genul celor cu "Dragi telespectatori, radioascultatori si altii tot atat de dragi, n-ati fi atat de amabili sa ne trimiteti o scrisoare, ba nu un mail, [ca doar suntem in rand cu tehnologiile informationale] in care sa ne relatati despre experienta voastra in timpul vacantelor.

Cu specificarea ca modalitatea de selectie a castigatorului concursului va depinde de capacitatea acestuia de a-si trimite in vacanta, pe langa mirificul sau trup, si propria materie cenusie. Astfel, ca va castiga concursul cel ce va putea sa-si scuipe mintea cat mai departe. Adica de ce nu am face si noi un concurs, pe langa cele cu cantitatea de Bigmac-uuri consumate in 30 de secunde, capacitatea cavitatii bucale de a directiona saliva intr-un punct diferit de cel cardinal, aruncarea diverselor aparate electronice etc, desi acestea pe buna masura ar putea sa concureze intre ele dupa cantitatea de materie cenusie pe cap de participant.