Saturday, August 22, 2009

vinegret

Exista o expresie ruseasca care reprezinta ceva foarte abstract dar in acelasi timp dureros de familiar. Este vorba de "vinegret". De fapt vinegretul in traducere libera ar insemna o salata de legume: sfecla, ceapa, cartofi fierti, mazare verde si castraveti murati. Pe de o parte avem parte de un deliciu estetic. Va dati seama ca un asemenea buchet nu poate sa nu ne trezeasca sensibilitatile noastre fie acestea chiar si doar gastronomice.

Pe de alta parte, acelasi deliciu estetic poate fi in acelasi timp si un manifest al corectitudii politice. Intr-un fel vinegdretul este admirat atat de cei de dreapta cat si de stanga. Stanga admira culorile sale revolutionare si calitatile sale de "mancare a proletariatului". Dreapta apreciaza precizia "dreptunghiurilor" si conservarea formelor. De centristi ce sa mai vorbim: acestia in sine reprezinta un vinegret, adica o salata dintre sfecla proletara si maslina burgheza.

Vinegretul are priza la toate categoriile sociale. Risc sa presupun ca aceasta adoratie universala se datoreaza in special faptului ca fiecare grup social gaseste ceva pe propriul plac. Daca doriti vinegretul reprezinta haosul primordial, piramidele egiptene, epopeea lui Ghilgames, Stonehenge-ul, beciurile de la Cricova, lista puteti sa o duceti Dvs. pana la capat.

Unora o sa le vina in gand ideea ca acest post a fost scris datorita faptului ca subsemnatul nu a mancat destul vinegret in copilarie. Adica am putea spune ca a suferit de anemie vinegretiana sau vinegretoida. Lasam freudienii sa se chinuie cu interpretarile. Apropo de interpretari, si vinegretul cu toate ca nu a intrat in DEX, totusi a generat un sir de regionalisme, unul dintre cele mai recognoscibile fiind "vinogretul".

Percepem in forma anterioara ca glotonimul "vinogret" poate fi deconstruit pana la nivelul de "vin" si "grets". Aici ajungem sa facem legatura cu vinul si cu greturile de dupa. Adica de ce sa nu recunoastem ca in forma sa pura "vinegretul" imbina pe deplin caracteristicile cromatice ale unei puritati initiale dar si alura cadaverica a expectoratiilor de dupa ultimul Big Bang. In cele din urma le dam dreptate clasicilor care spuneau cu mare incredere "In vino veritas" dar de fapt aveau in vedere "In vinogret veritas"!