Thursday, December 27, 2007

in loc de Revelion

Acum ca dispun de mai mult timp, pot sa imi permit sa navighez in voie pe apele tulburi ale net-ului. Tot navigand am dat de un articol super tare, care relateaza despre traditia pensionarilor de a iesi la sfat. Iata ca si in mileniul trei lumea are nevoie de comunicare, de un loc unde sa puna lumea la cale. Daca inainte de invazia societatii de consum, batranii se adunau in fata portii sau blocului. Acum se intrunesc in mall-uri. Interesanta combinatie intre traditie si modernitate. As prefera sa fie publicate mai des asemenea articole. Ca sa vedem si noi incotro mergem si unde ne vom petrece batranetile. M-am saturat de prezenta covarsitoare a politicului in mass-media de la noi. Macar de sarbatori sa avem parte de altceva.

P.S. Pentru cei pe care nu i-am convins am pregatit un citat din Eugene McCarthy, care spune ca:"Being in politics is like being a football coach. You have to be smart enough to understand the game, and dumb enough to think it's important." (n.a. A fi in politica este ca si cum ai fi un antrenor de fotbal. Trebuie sa fie destul de destept ca sa intelegi jocul, dar si destul de prost ca sa crezi ca acesta este important)

Thursday, December 20, 2007

hibernare

Nu stiu cum se intampla dar tocmai cand toata lumea are chef de sarbatori, as vrea mai mult sa cad intr-o hibernare si sa ma trezesc dupa 15 ianuarie, pentru ca este un lucru bine cunoscut, statul nostru "independent si suveran" are obisnuinta sa marcheze toate Revelioanele si Craciun-urile de pe acest balon de sapun, care se cheama Terra.

Aceasta atitudine rezervata fata de asa-zisele sarbatori de iarna nu tine doar de interminabilele si infinitele certuri despre cand este mai bine sa inaugurezi bradul din centrul capitalei sau sa marchezi Craciunul, desi in aceasta privinta nu sunt de acord cu cei care spun:" ia uita-te la astia nu mai au de lucru si se cearta de la un brad."

Nu cred ca mai trebuie pusa la indoiala semnificatia simbolica uriasa pe care o comporta decizia de a marca Craciunul pe stil nou sau vechi, mai ales atunci cand doresti cu trup si suflet in Europa. Problema este ca integrarea in Europa presupune si o integrare in spatiul de civilizatie europeana, iar aceasta integrare se poate realiza numai prin solidarizarea cu mentalul colectiv al locuitorilor din UE.

Pe langa aceste "dezbateri din politica mare" exista dezbaterile sau mai bine zis, certurile din "celula de baza a societatii", care se cheama familie. In mod paradoxal, dar si la nivelul strict delimitat cu spatiul unui apartament, toate discutiile se poarta in jurul bradului sau mai bine zis despre "locul sfant care este destinat acestui arbore simbolic pe parcursul acelei luni interminabil de ghiftuiala si lenevie" care se cheama "sarbatorile de iarna".

In plus, nu-mi place Revelionul pentru ca este o sarbatoare ce implica o anumita doza de manipulare a cetatenilor de catre sssssstat,numita de catre unii, "solidarizarea locuitorilor unui stat intru prosperarea si bunastarea propriilor cetateni si a copiilor acestora."

P.S. Pentru cei care nu o sa se dedice doar concursurilor de genul: cel mai bun bucatar, cel mai frumos Mos Craciun, cel mai bun "tusovscik", cea mai sexy Fulguta" etc. recomand lectura unui articol din "The New Yorker", ce-si propune sa analizeze in ce masura lipsa lecturii si dominatia TV duce la atenuarea spritului critic. Cu alte cuvinte cum lipsa lecturii determina cresterea etuziasmului fata de "Sarbatorile de iarna".

Monday, December 17, 2007

lectura de weekend


Acest sfarsit de saptamana l-am consacrat in totalitate desfatarilor literar-artistico-cinematografice. In primul rand, m-am apucat sa citesc toate ziarele independente si mai putin independente despre scandalurile globale si cele mioritice. Dupa asta mi-am clatit constiinta incarcata de responsabilitatea planetara, cu filmul lui Cristian Nemescu "California Dreamin'", care a picat la tanc.


Apropo dintre toate filmele noii generetaii de cineasti romani, printre care:"A fost sau n-a fost", "Hartia va fi albastra", "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii", "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", "California Dreamin'" si "Marfa si banii", cel mai tare mi-a placut filmul lui Mungiu, secondat de filmul lui Nemescu. Mungiu mi-a placut nu atat pentru problema avortului de a fi sau nu fi, ci mai mult prin "naturaletea personajelor si a prieteniei general-umane". Pe de alta parte, filmul lui Nemescu iarasi nu m-a impresionat prin politizarea interventiei din Kosovo, ci mai mult prin caricaturizarea realitatii, aici regizorul roman fiind un balcanic tipic, de rand ci Kusturica.


P.S. In incheiere, recomand o carte pe care daca nu ati citit-o va recomand s-o cititi iar daca ati citit-o s-o recititi. Este vorba de cartea "M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page.

Monday, December 10, 2007

nu pot sa ma abtin

W. H. Auden

"We are here on Earth to do good to others. What the others are here for, I don't know."

Pierre Gallois

"If you put tomfoolery into a computer, nothing comes out of it but tomfoolery. But this tomfoolery, having passed through a very expensive machine, is somehow ennobled and no-one dares criticize it."

Edgar Allan Poe

"Those who dream by day are cognizant of many things which escape those who dream only by night."

Oscar Wilde

"Music makes one feel so romantic - at least it always gets on one's nerves - which is the same thing nowadays."

Martin Luther King Jr.

"It may be true that the law cannot make a man love me, but it can stop him from lynching me, and I think that's pretty important."

Jewish Proverb

"If God lived on earth, people would break his windows."

Soren Kierkegaard

"People demand freedom of speech as a compensation for the freedom of thought which they seldom use."

Ellen Goodman

"In journalism, there has always been a tension between getting it first and getting it right."

Bob Edwards

"When Solomon said there was a time and a place for everything he had not encountered the problem of parking his automobile."

Sunday, December 9, 2007

aberatii

Obeying the blessing of heaven and hell
I am just a shadow at the border of life
The senseless feeling is not filling the gap
Instead a bew day is coming
This hopeless move to write a poem
Is rather learning of the solitude
Why is this happening all the time?
The impossibility of choosing between life and death
For what is the rason of being here?
As soon as not I am the Author of this absurdity
Why is this poem always coming to me in the atmosphere of darkness?
Is this a good choice to write in the darkness and noise?
Maybe writing is a sense of cure for unhealthy fears?

Wednesday, December 5, 2007

Index Translationum

Dupa cum v-ati dat seama majoritatea dintre voi adica dintre noi cei destepti si cu patru ochi, Index Translationum este o baza de date creata de UNESCO tocmai in indepartatul an 1932, pentru a contabiliza toate traducerile din peste 100 de state membre UNESCO.

Am fost surprins sa vad in primele 50 de limbi in care au fost tradusi diversi autori si "limba moldoveneasca". Aceasta a reusit sa devanseze limba chineza, uzbeca, kazaha si georgiana. Un alt fapt curios este faptul ca cel mai tradus autor este ... unchiul Disney cu celebrele desene animate iar printre primii se afla si liderul proletariatului mondial Vladimir Lenin, care il devanseaza pe William Shakespeare.

Thursday, November 29, 2007

din seria intelepciunilor populare

"Fools rush in where fools have been before."

P.S. Mai este nevoie de comentarii?

Wednesday, November 21, 2007

posh art

Am fost ocupat zilele astea si am trecut cu vederea concertul Cesariei Evora, care a avut loc la Chisinau, pe data de 19 noiembrie. Nu ca as fi un mare amator al "cantaretei fara incaltaminte", mai degraba le admir pe cele fara podoaba capilara, dar am trecut pe la casele Palatului National, si din curiozitate am intrebat cat costa un bilet.

Femeia de la casa, a privit ironic si m-a intrebat daca doresc sa cumpar un bilet sau doar sa ii bruiez urechile cu undele produse de emitatorul meu. Dupa unele ezitari m-a informat ca au mai ramas doar doua bilete, a cate o mie de lei fiecare, iar pretul biletelor variaza de le 300 la 1200 de lei. Apropo am uitat sa mentionez ca evenimentul in cauza mai avea si sponsori, printre care "Orange".

Atunci cortexul meu a generat mai multe intrebari: Daca biletele costa cat costa, de ce mai este nevoie de sponsor? Sau poate acesta acopera cheltuielile pentru convorbirile telefonice ale divei africane? De ce la Casele Palatului National lucreaza o multime de casieri, in conditiile in care nu prea exista cozi la bilete?

In conditiile pietei de divertisment de la Chisinau, cand nu exista concurenta sanatoasa, cel care reuseste sa aduca pe cineva din strainatate poate sa stabileasca orice pret pentru bilete. Mai mult ca atat, in ultima vreme in peisajul cultural de la Chisinau a aparut un fenomen, pe care eu l-as numi "posh art", sau mai simplu arta cu fitze sau pentru fitzoshi. Cu alte cuvinte arta pentru cei care viziteaza (anume acesta este cuvantul potrivit) un concert sau orice alta manifestare culturala pentru a-si adauga la palmaresul sau de cunoscator in ale artei inca o colectie.

Acelasi lucru se intampla si la evenimentele artistice, la care intrarea este libera: cele mai bune locuri sunt ocupate de sponsori, organizatori, oficiali de stat sau reprezentanti ai misiunilor diplomatice, care de cele mai multe ori habar nu au de muzica, iar studentii de la institutiile cu profil muzical sunt nevoiti sa stea in picioare sau se inghesuie in ultimele randuri.

Monday, November 19, 2007

din seria vorbelor cu tylk

George Eliot

"We are all apt to believe what the world believes about us."

William S. Burroughs

"After one look at this planet any visitor from outer space would say "I want to see the manager.""

Mark Twain

"If you tell the truth you don't have to remember anything."

Friday, November 16, 2007

reflectii

Daca tot parcurg o perioada nefasta jurnalismului, in care numarul evenimentelor tinde spre temperatura de afara, iar unele imprejurari ca de exemplu anularea unor evenimente face meseria de jurnalist si mai suportabila, doar cu conditia ca ti se plateste un salariu stabil si nu depinzi de fiecare pagina scrisa, ceea ce nu este cazul meu. Totusi am hotarat sa mai dedic un pic de timp pacientilor mei fideli.

Azi, am rupt ceva timp absolut, reiesind din relativitatea acestuia, si am decis sa mai cutreier peisajul pictoresc sau pictoricesc din Republica Moldova, vizitand Galeria "Constantin Brancusi" din Chisinau. La intrare am aflat ca trebuie sa ma astept la o expozitie a Presedintelui Uniunii Artistilor Plastici, Anatol Rurac. Despre functia pictorului vorbeste si pretul de intrare, care cu toate ca este o suma modica de cinci lei, este totusi egala cu biletul de intrare la expozitia de grafica Dali, ce s-a desfasurat cu ceva timp in urma la Chisinau.


Sa nu credeti ca in virtutea functiei mele de psihiatru ii dau dreptate din start lui Dali. Nici intr-un caz! Cred ca din acest punct clinic de vedere, expozitia sa nu este departe de tematica casei de nebuni. Recunosc ca nu prea inteleg tendintele picturii moderne, cand poti sa atarni niste saltele pe perete si nici sa nu dai un titlu acestei compozitii. Cine stie?

Poate sa-i intrebam pe cei care au protestat in fata Filarmonicii Nationale atunci cand rula spectacolul "Monoloagele Vaginului"? De fapt pentru ei as recomanda sa traga cu ochiul la expozitia de alaturi a pictorului Mihail Statnyi.

Wednesday, November 14, 2007

Joseph Conrad

"The belief in a supernatural source of evil is not necessary; men alone are quite capable of every wickedness."

Saturday, November 10, 2007

Bertrand Russell

"A stupid man's report of what a clever man says can never be accurate, because he unconsciously translates what he hears into something he can understand."

Sunday, November 4, 2007

questions without answers


Who's guilty in this game of the shadows and lights?

What reason I have to forget the unknown?

For what would I die at the end of the days?

For whom would I cherish the freedom of thought?

Which is the thing that should be unchallenged?

What is the level of darkness inside my brains?

Would it be the amount of light outside?

Is it worth using the other 98% of your brain?

Friday, October 26, 2007

notite de drum


Ma aflu in aeroportul din Frankfurt-pe-Main. Este enorm. Nu-mi vine nici un gand in cap. In orice caz, locul asta nu te predispune la poezie. Te simti in mijlocul globalizarii. Aici este centrul financiar al lumii si cel mai mare aeroport din lume. Pot sa spun ca aroportul este un fel de "axis mundis". Ar fi interesant de studiat parcursul si soarta miilor de pasageri ce se perinda pe aici. Personalul vorbeste engleza. Presupun ca vamesii sunt nemti dar personalul de aici este alcatuit din emigranti. Foarte interesant ca ai nostri de la Chisinau iar au facut o gafa. In loc de gate 40 au scris pe bilet gate 14.

Se mai intampla...

Cel putin bine ca nu au gresit litera. M-ar fi trimis la dracu in praznic in alta cladire. Nici nu e de mirare. Dupa indelungi cautari am inteles ca avionul care zboara la Bruxelles isi cauta pasagerii la gate 40. Asta dupa ce am intrebat o tipa destul de draguta de la informatii. Nu m-as fi mirat daca si ea ar fi gresit. Ca de toti suntem supusi pacatului de a gresi. Cel putin i-as intelege. In conditiile in care aeroportul de aici seamana mai mult cu cladirea Pentagonului decat cu un aeroport. Asadar nu m-as fi mirat daca m-au informat gresit. Dar culmea e ca m-au informat corect. Tocmai s-a apropiat o doamna de origine asiatica sa intrebe daca de aici pleaca cursa de la Bruxelles.

Astfel ca se mai intampla si in alte parti sa greseasca. Asa mai dau si eu piept cu faimoasele gafe aeroportuare. Presupun ca informatia despre numarul gate-ului, trebuia sa fie transmisa prin telefon si in loc de 40 s-a inteles 14. Acum incerc sa-mi imaginez fata casierilor de la gate-ul 14 atunci cand ii intreaba cineva de cursa de Bruxelles. Cred ca s-au obisnuit.

In aceste conditii propun ca informatia despre numarul portii de imbarcare sa fie transmisa pe cale scrisa si nicidecum orala. In al doilea rand este imperios necesar ca cei/cele care divulga numarul cursei sa faca faimoasele cursuri de retorica cu pietrele in gura. In fine, ar trebui ca in dreptul portii 14 sa fie afisate informatii care sa prezinte toate rutele programate pentru poarta 40. La fel ar trebui sa se procedeze si cu poarta 13(30), 15(50), 16 (60) etc.

Monday, October 22, 2007

rectificare

Stimati pacienti si vizitatori ai Casei de Nebuni. Percep necesitatea de a interveni in bucataria noastra. Nu de alta dar am observat unele atacuri la persoana. Inteleg libertatea spiritului de delirium eminens si il apreciez cu multa gratitudine. Am doar o singura obiectie: vreau ca pe acest blog sa nu se faca referire la persoane concrete. Adica vreau ca dezbaterile/discutiile/creatiile etc. noastre sa fie depersonalizate.

Intr-un fel asta ar insemna perpetuarea "unui flux de constiinta" permanent. Astfel incat fiecare sa se simta liber in gandurile si actiunile sale iar libertatea inseamna libertatea de a gresi, cu atat mai mult ca greselile gramaticale sau ortografice sunt de multe ori explicate de un instinct inconstient decat de o ignoranta. Pe de alta parte, nimeni nu interzice celor care percep aceste greseli sa le mentioneze si sa le corecteze.

Depersonalizarea blog-ului nu inseamna transformarea sa in bazar, desi chiar si aceasta metamorfoza isi are destinul si menirea proprie. Doar prin discutie se afla adevarul, chiar daca pentru fiecare, acesta are intruchiparea proprie.

Saturday, October 20, 2007

de ce culoare e coada vulpii din capul tau ?

he he!.. ce avem noi aici!.. dati-mi un bisturiu! rapid. nu vedeti ca trebuie sa tai din mine ? nu vedeti ca incepe sa ma distruga/dezintegreze. trebuie taiat. he he!.. lasa ca ii vin eu de hac. mai am pana la 25. sau 26. il tai si mai stau cu voi. dati-mi un bisturiu.. nu ?!.. nici unul ?.. dati-mi atunci o tigara. asta o sa-l ucida.

de cativa ani incoace am o imagine fixa cu o vulpe dintr-o oarecare carte [aia cu ursul pacalit de vulpe] si care imi sare in gand de fiecare data cand nu stiu la ce sa ma gandesc. sau cand sunt
blocat. sunt blocat de o coada de vulpe roscata. si cel mai rau e ca de fiecare data imi vine
eterna intrebare: "De ce vulpea n-are coada ?.." si macar de n-ar avea-o..

trebuie sa-mi cumpar un palton. vine iarna si toamna nu. doar prin frunze cazute. de prin haiku-uri. inspirate de o imagine sau un gand. aruncat departe. catre ea.

astazi, dragi pacienti, ascultam cu totii elbow - fallen angel. versurile pe de rost nu sunt
obligatorii.
tema pe acasa: un eseu cu tema - vulpea din capul meu si problema ontologica a cozii sale.
see you in 5 days.

revenire

Tocmai am revenit dintr-o vizita de studiu. Am studiat regimul de detentie a nebunilor din Bruxelles. Nu cred ca este cu mult mai diferit de al nostru. Poate sunt alimentati mai bine. Beau mai multe bere. Dar in rest sunt tot atat de frustrati ca si noi. Ba chiar as spune ca e prea multa ordine si curatenie. Uneori mai simti nevoia sa faci ceva "nebunesc". Dar cu atatia oameni "normali" imprejur este cam greu.

Cred ca deja ati observat ca in activitatea "Casei de Nebuni" a aparut inca un medic. Preocuparile acestuia nu difera prea mult de ale mele. Tinand cont de faptul ca este la al doilea post tin sa il felicit si sa-i doresc si in continuare o multime de succese pe taramul profesional si cel personal. Dar sa terminam cu felicitarile. Nu de alta dar nu vreau sa transformam azilul nostru intr-un fel de "Melodii pe adresa Dumneavoastra".

P.S. Cred ca odata cu aparitia modificarilor de personal activitatea "Casei de Nebuni" va fi mai eficienta. Tratamentul va fi recomandat de doi medici. Desi medicii trebuie sa fie mai suspecti fata de medicina populara totusi in acest caz sunt de acord cu zicala: Unde-s doi puterea creste.

Thursday, October 18, 2007

haiku frunze

hai cu frunzele
sa mergem de picioare.
anul asta nu va mai fi toamna.

Monday, October 15, 2007

asfaltul

gata. am intrat. inchid incet usa. sunt singur si nu ma vede nimeni. seful a plecat si am ramas eu stapan. da! nu va uitati asa la mine. am avut o zi grea azi asa ca lasati-ma in pace. iar imi e frig la picioare. mda.. sento_picioare_reci. aproape rad. de fapt nu rad. deloc. nu fac nimic. scriu. ascult colibrii. despre o oarecare scrisoare. nu vreau sa spun de care. [cata lume intre noi] demult imi doream sa fiu o bucata de asfalt. imi place cum sta cuminte pe jos, nu are nici o treaba cu nimeni. nu mi-a reusit decat sa fiu o piatra. he!.. oare fiecare piatra vrea sa fie o bucata de asfalt ? cel putin langa asfalt nu cresc flori. doar daca e de la vreo oarecare margine. de strada. [a furat cheile de la casa mea si apoi s-a incuiat] dar.. asfaltul, el, asfaltul, e fericit oare ?
azi m-am abtinut toata ziua sa nu cad in vreo extrema. am cazut acum ?..

Tuesday, October 9, 2007

dialoguri in contradictoriu

Unde nu te uiti toata lumea buna de la Chisinau discuta despre "Monoloagele vaginului". In aceste conditii mi-am propus sa fac cat mai multe dialoguri si aici nu ma refer la dialogurile transnistrene, proiect la care am ocazia sa particip. Am in vedere in primul rand dialogul cu tine insuti, sau cu cei care salasluiesc in mintea oricarui om. Nu este vorba de manifestari schizofrenice, pentru ca la nivel patologic mai avem inca mult de lucru.

Multi nu o sa ma inteleaga, si o sa arunce cu pietre (sau cu oua) in cel care induce in eroare modul obiectiv si echidistant de percepere a realitatii, de catre membrii "societatii de cunoastere", dar in esenta Ideea este ca toti avem in minte proiectia noastra despre noi, Lume, dar si despre ceilalti. La randul lor Ceilalti au proiectia lor asupra noastra, asupra lor, dar si asupra Lumii. Noi avem proiectia asupra lor, iar ei au o proiectie despre noi.

Totul este ok, doar pana la un moment: In aceasta ecuatie, lipseste un element. Elementul lipsa este Lumea. De ce Lumea nu poate sa aiba si ea o perceptie despre noi? Adica noi si ei au o perceptie despre ea dar ea nu prea ne percepe pe noi. Ce-i de facut?

P.S. Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare dar cel putin stiu ca de azi am intrat in lumea internautilor, in deplinatatea facultatilor mele mentale si nesilit de nimeni. Adica mi-am instalat net la domiciliu. Mai bine zis, de astazi incepe o noua epoca pentru Casa de Nebuni si pentru cei care au in vedere perceptia Lumii despre noi.

Friday, September 28, 2007

caravela dreptului de a sti

Zilele acestea in toata nemasurata noastra tara se desfasoara "Zilele dreptului de a sti". Deoarece am avut ocazia sa particip la conferinta de totalizare a acesteia, o spun din postura de martor ocular al evenimentului. Incerc sa ma dau cu presupusul si sa afirm ca aceasta conferinta de la Chisinau ar fi trebuit sa adune tot ce-i mai bun din cadrul acestor zile. Adica, intr-un fel ar fi trebuit sa fie un fel de "ora de varf" a dreptului de a sti.

Nu am nimic impotriva dreptului de a sti, ba chiar in postura mea de jurnasit in devenire, cred ca acest drept este esential intr-o societate democratica. Orice institutie este obligata sa ofere orice informatie de interes public. Nu pot sa bag mana in foc pentru manifestarile din alte localitati, dar daca toate au fost simiare celei din Chisinau atunci "am dreptul sa stiu" doar un lucru: cand va inceta provincialismul si formalismul in Republica Moldova.

In primul rand, toate manifestarile cu prilejul acestei zile abunda de formalism ca sa nu zic formalina. In diverse localitati se organizeaza tot felul de intruniri ale reprezentantilor organizatiilor guvernamentale si ale celor neguvernamentale. Este un fel de "Caravela Culturii" doar ca fara prezenta fermecatoare a Lenutei Burghila.

In al doilea rand, opinia publica este indignata de lipsa Mitropolitului Chisinaului si a Intregii Moldove, care nu a binevoit sa sfinteasca aceasta actiune de PR. Nu mai putina nedumerire trezeste si absenta altor factori de decizie din Republica Moldova ca de exemplu: Tudor Tataru, care fiind ocupat de viitoarea sa vocatie de om de televiziune nu a onorat cu prezenta sa aceasta manifestare.

In fine dar nu in cele din urma, cea mai mare indignare o starneste absenata jurnalistilor de la aceste evenimente. In mod logic, acestia ar fi trebuit sa fie primii interesati de acest subiect. Aceasta daca vreti, este painea pe care o mananca in fiecare zi. In schimb cand e vorba de ciondanelile unor oameni politici, in sala de conferinte, nu sunt locuri nici de stat in picioare. Acestea fiind spuse ramanem in continuare in dimensiunea "casei de nebuni" in speranta ca vor veni si vremuri mai bune.

Wednesday, September 26, 2007

angoasa de blog

Ma intrebam daca nu sunt eu pe cale sa inventez o noua anomalie ba mai bine zis o noua normalitate. Vorba vine ca de o buna bucata de vreme, nu mai am chef de scris pe blog. Cred ca aest lucru este vizibil. Cine stie? Poate este vorba despre o angoasa de blog. Un protest al contiintei in fata unei lumi virtuale care la banalul stranut al unui virus poate disparea cat ai zice peste. Dorinta acuta de realitate cred ca isi spune cuvantul.

Cu toate ca realitatea este cum este iar uneori nu este nici ea libera de virusi, cred ca mult mai bine este sa comunici cu realitatea, aici fiind inglobati si oamenii, chiar daca nu intotdeauna iti vine sa crezi. Am citit un articol care mi s-a parut destul de interesant si pe care il recomand ca lectura obligatorie pentru cei contaminati de virusul Internetului.

Monday, September 24, 2007

alergie la scris

Se spune ca alergia este specifica unor oameni neadaptati la mediul inconjurator, dar cu atat mai mult la cel interior. Se spune ca scriitorii sunt cei mai neadaptati oameni. Adica scriitorii alergici sunt neadaptati la patrat. Atunci care este conditia nescriitorului si a celui adaptabil? Raspunsul pare a fi evident
scriitorul= neadaptat

scriitorul alergic= neadaptat la patrat
nescriitorul= adaptat
nescriitorul alergic=?

Wednesday, September 19, 2007

periplu in pustietate

Stiu ca nu prea scriu multe comentarii despre imaginile pe care le postez dar prefer sa las imaginea sa vorbeasca, la fel ca si textul. Daca vreti este un fel de flux al constiintei.

De data asta, am un filmulet despre manastirea rupestra de la Saharna. Cat de aproape sunt totusi sacrul si profanul...

Tuesday, September 18, 2007

deja vu

M-a intrebat cineva de ce nu am postat nimic pe blog in perioada concediului. In primul rand a fost concediu. In al doilea rand mi-am propus sa fac o pauza de meditare si de reflectie. Mi-am spus ca daca tot vroiam sa vizitez niste locuri din Moldova de ce n-as face-o in vara asta, mai ales ca deocamdata nimeni nu-ti cere viza pentru o calatorie la Saharna sau Orheiul Vechi.

P.S. O baie la izvorul minunilor si parca esti nou-nascut

Friday, September 14, 2007

"esenta istoriei integrate" si a "educatiei patriotice"

Puteti asculta cine este cetateanul care se naste pe strada Cantemir din Chisinau si care este diferenta dintre Mihail si Mihai Kogalniceanu daca faceti un efort tastand aici

Iar daca va intereseaza care este diferenta dintre graiul italienesc si cel moldovenesc tastati aici

P.S. Toate perlele de mai sus le-am adunat la Radio Moldova. Cred ca nici nu e nevoie de interventia unui medic.

Thursday, September 13, 2007

jazz vs. realism socialist

niste mostre interesante de grafica sovietica aici

cate ceva despre Festivalul Ethno Jazz 2007 puteti gasi aici

Wednesday, September 12, 2007

you're in the army now

Circa 200 de militari canadieni care urmau sa fie trimisi in Afganistan, au fost depistati „pozitivi” la testele de depistare a drogurilor si li s-a anulat plecarea transmite canalul de televiziune public CBC, preluat de agentiile internationale de presa.

Postul TV a precizat ca armata canadiana a inceput sa impuna teste de depistarea drogurilor soldatilor sai care pleaca in Afganistan inca de acum un an.Pana acum, din 6 800 de soldati testati, 195 au fost declarati pozitivi si nu au mai fost trimisi in Afganistan. Cei mai multi erau consumatori de marijuana, dar si de droguri mai puternice precum cocaina, amfetamina si methamfetamina.Unii soldati au furnizat esantioane de urina diluata pentru a incerca sa pacaleasca controlul.

Armata canadiana subliniaza insa ca proportia militarilor consumatori de droguri este net mai putin importanta in ansamblul populatiei, dar spune ca isi va extinde controalele printre soldati.Canada a desfasurat in sudul Afganistanului un contingent de circa 2 500 de militari, care este reinnoit periodic prin rotatie.
HotNews.ro, C.N.A., 12 sep 2007

Tuesday, September 11, 2007

motiv de bucurie

Imi cer scuze de la "Scriitoarea in devenire" dar nu am putut sa nu ma abtin sa plagiez sau mai bine zis sa ma inspir de pe blogul ei. Am accesat si va recomand si voua sa accesati blogul: http://craybeejay.blogspot.com/ .

Poate asa deveniti si voi mai optimisti. In plus, trebuie sa constat cu bucurie ca, judecand dupa blogul cu pricina, numarul pacientilor casei de nebuni creste vertiginos, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Exista potential in lumea asta. Nu este chiar totul pierdut. Mai ales ca,doar un click aici va face cu mult mai optimisti, iar tensiunea Dvs. inclusiv cea arteriala revine la normal.

Monday, September 10, 2007

post nr.50

Sambata seara am fost la fotbal: Moldova-Norvegia. Vikingii impotriva haiducilor. Judecand dupa faptul ca vikingii au castigat cu 1-0, putem sa ne dam seama ca daca la meci participau si walkiriile, atunci nu mai ramanea nici freza din haiducii nostri.

Am observat mai multe evenimente demne de luat in seama. In primul rand, stadionul "Zimbru" a fost plin. Practic nu existau locuri libere. In al doilea, si nu in ultimul rand, spectatorii s-au sculat de pe scaun, cand a inceput intonarea imnurilor nationale. Mai mult ca atat, am ramas placut surprins de faptul ca, multi spectatori cunosteau versurile.

Nu-i vorba au fost si momente mai putin placute, care ca de obicei au prevalat. In ciuda celor 10000 de spectatori, jucatorii nostri au dat-o in bara (la propriu si la figurat), demonstrand inca o data ca le place sa ramana imuni la sustinerea tribunelor, si lucizi in eforturile de a se justifica, pastrandu-si intact aerul de martir al terenurilor proaste si a zeitei Fortuna.

Ma intreb daca exista in alta parte un public la fel de masochist ca al nostru? Echipa pierde dar publicul ramane. Alti jucatori, aceiasi masochisti.

Friday, September 7, 2007

merita sa faci copii in tara asta?

Intamplator, dar cine stie poate chiar predestinat, in timp ce stateam la coada intr-un oarecare market din Chisinau, mi-a fost dat sa asist la o discutie, ce intruchipeaza toate dilemele identitare ale pamantului basarabean de vreo doua sute de ani incoace.

Totul ar fi fost ok, in conditiile in care discutii de acest gen sunt la ele acasa incepand de la prima bodega si pana la "faimoasa noastra" Academie de Ne(Stiinte), daca participante la aceste discutii nu erau doua pustoaice de liceu.

Pana acum pluteam si eu pe aripile iluziilor ca discutii de genul "Stefan cel Mare" era moldov(e)an, iar "Vlad Tepes" mai roman ca Patriarhul Teoctist, Dumnezeu sa-l odihneasca, sunt destinate sa moara odata cu mandatul prezidential al lui Voronin, cand vor reprezenta un material numai bun pentru istorici si antropologi.

Dar ascultand involuntar discutia celor doua interlocutoare, care inspirate probabil de dictionarul lui Stati, erau convinse de distinctia clara, care exista intre "limba moldoveneasca" si cea romana, mi-am zis, bai da oare are nevoie fiecare generatie de un Coseriu al ei, sau de o sarbatoare zilnica a limbii romane, ca sa se termine odata toate aberatiile astea?

Dupa toate astea iti adresezi involuntar intrebarea: Oare merita sa mai contribui cu ceva la amelioararea crizei demografice din tara asta, daca generatia viitoare in loc sa-si caute de treaba, continua sa ruleze acelasi film?

Thursday, September 6, 2007

primar sau medic-sef?

In dimineata zilei de joi, 6 septembrie, Prim-ministrul Vasile Tarlev a vizitat satul Cosnita. Seful Executivului i-a inminat lui Alexandru Lesanu, primarul satului, taloane pentru 1 tona de motorina pentru efectuarea lucrarilor agricole de toamna, transmite reporterul special al Agentiei INFOTAG.
Tarlev s-a informat asupra problemelor localitatii - lipsa unui apeduct centralizat si a 270 de locuri in gradinita de copii - si a promis ca Guvernul va aproba un program special de alimentare a satenilor cu apa, gaze, cu baie, subliniind ca "fiecare sat moldovenesc trebuie sa aiba o baie care sa le garanteze oamenilor un mod de viata sanatos".
Referindu-se la problema accesului satenilor la terenurile lor, situate in Zona de Securitate, premierul a propus ca proprietarilor funciari sa le fie eliberate permise speciale cu care ei sa-si poata cultiva paminturile, fara dificultate.
Prim-ministrul Vasile Tarlev a declarat presei, dupa sedinta de miercuri a Cabinetului de Ministri, ca nu intentioneaza sa adopte o a doua cetatenie.
Potrivit reporterului Agentiei INFOTAG, acreditat la sedintele Guvernului, Vasile Tarlev s-a declarat mindru pentru cetatenia sa moldoveneasca, subliniind ca "a fost, este si va fi cetatean al Republicii Moldova si acest fapt ii aduce o mindrie deosebita".
Premierul a amintit ca autoritatile moldovene in exercitiu au avut curajul sa adopte o legislatie care le permite locuitorilor tarii sa detina dubla cetatenie, dar a dezaprobat faptul ca multi cetateni ai republicii obtin cetatenia Romaniei vecine. "Mi-as dori ca, conationalii mei sa se mindreasca cu cetatenia Republicii Moldova, si sint impotriva ca ei sa abandoneze Patria intr-o perioada grea pentru ea, sa fuga in alte state, mai prospere", a subliniat el.
Comentind planurile autoritatilor de la Bucuresti privind acordarea vizelor pentru cetatenii moldoveni la granita, seful Executivului de la Chisinau a spus ca sprijina orice actiuni menite sa liberalizeze regimul de vize.

Sursa: www.azi.md

Wednesday, September 5, 2007

stratovarius si "homo sovieticus"

Probabil va intrebati ce pot avea in comun "homo sovieticus" si "Stratovarius". Pot sa spun ca daca, pana astazi, cineva imi adresa aceasta intrebare i-as fi spus ca este tocmai bun pentru o discutie cu medicul-sef. Dar nu este chiar asa de simplu.

Daca ieri am elogiat inceputul de toamna, fiindu-mi revelata insemnatatea profunda a zilei de ieri, apoi azi sa stiti ca ziua a fost la fel de productiva daca nu chiar s-a inregistrat o criza de supraproductie [fiti linistiti nu am de gand sa cad in "Marea Depresie"].

A trebuit sa trec pe la o librarie, mai bine zis pe langa un chiosc, ce afisa pompos "carti", pentru a afla ca daca intri in librarie si ai "obraznicia" sa ceri o carte in limba romana poti fi etichetat ... HOMO SOVIETICUS.

Pentru a nu fi acuzat de "nationalism" sau de neo-fascism voi povesti cu lux de amanunte micul incident produs la o librarie din Chisinau, incident, care la o analiza mai adanca sau mai a(profunda)ta, poate fi cu succes utilizat la "conceperea" urmatoarei "Conceptii a politicii nationale".

Intr-o "Librarie" din Chisinau, ce afiseaza numai carti in limba rusa [daca sunteti curiosi puteti verifica libraria de la intersectia strazilor Vasile Alecsandri si Stefan Cel Mare]

Vanzatoarea (ca numai librar nu pot sa-i spun): Shto vy hoteli?

Subsemnatul: Vreau o carte in limba romana.

Vanzatoarea (cu un perfect accent de Bucuresti): Ce carte anume cautati?

Subsemnatul: O carte in limba romana.

Vanzatoarea (in dialog cu o colega): Vezi, draga, un exemplu tipic de "homo sovieticus"...

P.S. Nu-i asa ca analiza paralela a comunismului si fascismului si-a dovedit iarasi viabilitatea?

Despre "Stratovarius" nu pot sa spun decat ca inca odata m-am convins de faptul ca poti procura un cd bun sau chiar foarte bun numai atunci cand nu stii nimic despre formatia cu pricina.

Monday, September 3, 2007

melancolie relaxanta

Nu am de gand sa povestesc despre cum vine toamna si frunzele se astern ca un covoras galben pe trotuar. Despre asta povestesc mult mai bine si cu lux de amanunte liceenii in eseurile de la inceputul anului scolar. Pur si simplu am descoperit ca cel mai frumos anotimp este inceputul de toamna, dar mai bine zis nici macar inceputul ci prologul toamnei.

Te trezesti dimineata si ai o senzatie de fericire, sau ca sa nu deviez iarasi in consideratii filosofice, de genul ce este fericirea, pot spune ca te simti confortabil, la aceasta contribuind "n" cauze si mai putin cauza majora din publicitatea absorbantelor: "ca totul este uscat si confortabil".

Totul este atat de relaxant incat iti dai seama ca nimic nu te poate dezichilibra: nici macar vecinul care te calca pe picior in troleibus, sau casierita care dupa ce se arata surprinsa de greseala sa face o fata de Fecioara Maria etc. Va las pe voi sa enumerati cauzele care v-ar putea crea un disconfort deoarece astazi le-am uitat pe toate.

Nu stiu ce este atat de special in aceasta zi. Parca totul a ramas la fel si nu este nici o deosebire intre ziua de ieri si cea de azi. Iti dai seama ca aceasta stare de bine va disparea tot atat de anonim si de instantaneu precum a aparut.

Atunci incerci sa o pastrezi cat mai mult si sa savurezi fiecare clipa. Atunci incepi sa intelegi ce au vrut sa spuna admiratorii lui "carpe diem" sau "painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi". Poate anume aceasta zi reprezinta "sensul existentei", desi cel mai putin in aceasta zi iti propui sa afli rostul existentei noastre aici? Poate sensul existentei este sa nu iti pui intrebari de acest gen?

Tuesday, August 28, 2007

post restant

Dupa o luna de zile nu pot sa spun ca m-am schimbat, dar cert este ca nu am ramas acelasi. Au trecut 30 de zile: pentru cineva o vesnicie pentru altcineva 30 de vieti. Cum nu te uiti tot acolo ajungi: adica fiecare din aceste 30 de zile este asemenatoare cu alte 30 de zile si tot asa.

Acum poate sa zica cineva ca nu este de acord. Depinde de perspectiva perspectivei. Monotonia este un mecanism de adaptare a organismului la haosul din jur. Adica tocmai datorita haosului din jur viata a devenit atat de monotona. Pe de alta parte, poate totusi haosul din noi provoaca aceasta monotonie.

P.S. In ceea ce priveste rezultatele concursului anuntat la ultimul post, pot sa spun doar ca mi-a fost usor sa aleg castigatorul, mai bine zis, nici nu stiu daca eu l-am ales sau daca el s-a ales. In fine, ca de fiecare data cand este vorba de concursuri, a castigat un anonim, doar ca, in cazul Casei de Nebuni, Anonimul si-a capatat o identitate si o bere destul de plina de sine.

Friday, July 27, 2007

despre albine, politia canadiana si vacanta


Casa de nebuni, dar in special medicul-sef, este nevoit, ca sa nu zic constrans, sa anunte o pauza, de circa o luna, determinata de plecarea in concediu. Cu aceasta ocazie, ca orice casa de nebuni, care se respecta [interesant cum este sa fii casa si sa te respecti], am decis organizarea unui concurs, sau asa cum este fashionable sa spui acum, am decis sa organizam o tombola.

Cel care va oferi o lista originala de 3 nebuni sau mai bine spus cel care va oferi o lista de 3 nebuni originali va primi un premiu mai banal dar binevenit, sper eu. Premiul va constitui nici mai mult nici mai putin decat o bere, servita dupa dorinta castigatorului in compania sau in absenta medicului-sef [nu exclud ca medicul-sef sa provoace pe langa efecte terapeutice si alergii].

P.S. Acum sa revenim la albine si la politia canadiana. Mai jos puteti citi un articol despre acestea dar si despre cum unii oameni nu prea au ocupatii.


Misiune ciudata: politia federala canadiana cauta
albine

Celebra politie calare canadiana a primit o misiune neobisnuita: sa
gaseasca un roi de albine care si-a parasit stupul in urma unei lovituri de stat
in interiorul stupului.

“Apicultorul a venit sa ne spuna ca a pierdut 30 000-40 000 de albine
(...). Roiul fusese vazut ultima data in apropierea unei cladiri in restaurare
de la periferia localitatii si ne-a cerut sa-l ajutam sa-l gaseasca”, a declarat
un purtator de cuvant al Jandarmeriei regale din Noua Scotie, Cheryl Decker,
citat de AFP. Decker a precizat ca este pentru prima data cand cineva cere
politiei federale sa caute albine.Apicultorul a explicat ca, cu siguranta, roiul
era “stresat” pentru ca lucratoarele se saturasera de regina lor. Ele au
convins-o sa dea nastere unei noi regine care a preluat controlul stupului si au
trimis-o in exil pe fosta lor conducatoare.

Dar, jumatate din
albinele stupului au plecat “ in cautarea unei noi locuinte” impreuna cu regina
decazuta din drepturi, a adaugat acesta.Fenomenul nu este exceptional, spune
apicultorul, dar el vrea sa-si regaseasca albinele despre care spune ca sunt
inofensive si, de aceea, ar putea pati ceva rau.
HotNews.ro, C.N.A., 27 iul
2007

Thursday, July 26, 2007

COMMENT PARLER DES LIVRES QUE L’ON N’A PAS LUS?


Contrar tuturor asteptarilor, nu ma voi referi la cartea lui Pierre Bayard, care ne spune cum "sa vorbim despre cartile pe care nu le-am citit". In primul rand, am urmat sfatul autorului si nu am citit-o. Mai mult ca atat, dupa ce am vazut recenzia din editia electronica a "The Times Literary Supplement" am ajuns la concluzia ca aceasta carte deja face parte din "mainstream-ul literar", adica nu merita abordata. In plus, parca pentru a ne demonstra ca a citit cartea, autorul recenziei, utilizeaza masiv sau chiar abuziv citate. Voi abuza si eu de unul, nu in ultimul rand, pentru a demonstra ca am citit recenzia, desi pe alocuri ma apuca somnul.


in order to . . . talk without shame about books we haven’t read, we should
rid ourselves of the oppressive image of a flawless cultural grounding,
transmitted and imposed [on us] by the family and by educational institutions,
an image which we try all our lives in vain to match up to. For truth in the
eyes of others matters less than being true to ourselves, and this truth is only
accessible to those who liberate themselves from the constraining need to appear
cultured, which both tyrannizes us and prevents us from being ourselves.


P.S. Acum pot respira si eu usurat. Am scapat de frustrarea care ma bantuie din anul 2 al facultatii de litere. Atunci, trebuia sa scriu un eseu pe marginea unei poezii pe care nu am citit-o. Deja ma pregateam de o restanta, dar ca prin minune, pe la miez de noapte, m-am trezit si am incropit un eseu de trei pagini, doar pe baza titlului poeziei, parca bazandu-ma pe revelatia divina. Apropo, am luat 9. Asa ca, din acest punct de vedere tind sa dau dreptate autorului francez.

Wednesday, July 18, 2007

n-am chef de nimic


Gata! Pana aici a fost! M-am saturat! Pe deasupra mai e si cald afara. Asa ca am dreptul moral sa nu fac nimic. Doar asta este scuza tuturor: shi esti nebun sa lucrezi pi caldura asta debila. Cu atat mai mult ca ma doare capul. D'habitude, se spune la ei dar in special la noi, ca daca te doare capul inseamna ca il ai la dipozitie.


Eu as spune ca este invers. Odata ce te doare capul si ti se pare ca mai este putin si o sa crape teasta asta [cat de verde si de solid n-ar suna ea], mai degraba dispozitia noastra este la dispozitia capului. In general toate sunt la dispozitia capului. Doar nu degeaba se spune "capul familiei".


Altceva este cand se vehiculeaza opinia ca "pestele de la cap se strica". Straniu dar, in cazul pestelui, nu prea vad unde se termina capul si incepe coada si viceversa. Nu-i vorba si nici nu contest acest lucru: pestele este o entitate normala ba as spune chiar integra, ce dispune de cap si de coada, ca doar nu in zadar toate lucrurile se fac "de la cap la coada". Cu alte cuvinte exista un semn de intrebare: unde este gatul pestelui? Si ce facem cu zicala care spune ca in familie barbatul este capul iar femeia este gatul?


Exista cateva posibile solutii sau raspunsuri la intrebarile de mai sus: intr-adevar pestele este o vietate cam "de negâtuit" pardon, de netagaduit. De ce nu am zice "Girafa de la gat se strica"? sau "Elefantul de la trompa se strica" etc.? La intrebarea a doua dragii mei pacienti, va las pe voi sa raspundeti. Ca sa nu ziceti ca eu aplic canoanele medicinii totalitare si ca sa va demonstrati si voi abilitatile voastre de "nebuni" cu acte in regula.

Friday, July 13, 2007

7.07.2007 vs. vineri, 13


Astazi dupa cate imi dau seama, si o confirma si numaratoarea timpului in forma unei file de calendar, este data de 13, care in combinatie cu ziua de vineri este o reteta perfecta de succes. Nu sunt un individ superstitios si n-as fi atras atentia asupra unei combinatii de cifre si de litere care par sa aiba efecte miraculoase asupra unor forte mai putin angelice, daca nu ar fi existat toata harababura declansata de isteria matrimoniala, in combinatie cu anuntarea unui nou top al nu mai putin noilor si nu mai putin constante 7 minuni ale lumii.


Cred ca v-ati dat seama ca noile minuni ale lumii asta si asteptau, sa vina data de 7.o7.07 ca sa fie scoase la suprafata. Eu as fi spus ca, daca aceste minuni ar fi avut ochi si urechi, dar mai ales organ olfactv [ceea ce fiti de acord nu este chiar asa de supranatural daca ne gandim ca pretind la titlul de "minuni ale lumii"], si in plus ar fi fost capabile sa se teleporteze in noaptea de 7.07.07 la Chisinau, in parcul din sectroul Rascani, unde a fost organizata ceremonia de anuntare a sus-semnatelor minuni, atunci ar fi vazut o alta minune in cantitatea de deseuri pe care le-au lasat participantii la festivitate. Astfel grupul celor 7 minuni se transforma in 7+1.

Nu vreau sa inchei mesajul pe o nota pesimista, si as vrea sa cred ca pe langa cele 7 minuni ale lumii fiecare pacient al "casei de nebuni" are cate o minune personala.

Thursday, July 12, 2007

nebunul in vacanta

Daca tot, zilele astea, se vorbeste atat de mult de planuri de vacanta si de modalitatea de a-ti petrece placuta pentru unii luna, saptamana, ziua sau viata de concediu, mi-am spus auzi, da nu are si casa de nebuni nevoie de concediu?

La inceput m-am gandit sa lansez un concurs de genul celor cu "Dragi telespectatori, radioascultatori si altii tot atat de dragi, n-ati fi atat de amabili sa ne trimiteti o scrisoare, ba nu un mail, [ca doar suntem in rand cu tehnologiile informationale] in care sa ne relatati despre experienta voastra in timpul vacantelor.

Cu specificarea ca modalitatea de selectie a castigatorului concursului va depinde de capacitatea acestuia de a-si trimite in vacanta, pe langa mirificul sau trup, si propria materie cenusie. Astfel, ca va castiga concursul cel ce va putea sa-si scuipe mintea cat mai departe. Adica de ce nu am face si noi un concurs, pe langa cele cu cantitatea de Bigmac-uuri consumate in 30 de secunde, capacitatea cavitatii bucale de a directiona saliva intr-un punct diferit de cel cardinal, aruncarea diverselor aparate electronice etc, desi acestea pe buna masura ar putea sa concureze intre ele dupa cantitatea de materie cenusie pe cap de participant.

Monday, July 9, 2007

impresii de lectura


Dupa o pauza destul de indelungata, deteminata de factori multipli, printre care se afla un factor primordial cum este lenea, cu toate ca deseori invocam tot felul de pretexte, ca: lipsa de timp, prioritatea altor activitati, decesul cainelui vagabond din fata blocului, etc. am apucat sa duc la bun sfarsit lectura romanului "Talking it over" de Julian Barnes. Ba mai mult ca atat, am inceput sa lecturez "Flaubert's Parrot" de acelasi autor.

Inainte de a-mi exprima opinia despre aceasta lectura, trebuie sa mentionez ca ambele carti le-am primit prin posta de la o persoana cu care am schimbat doar cateva e-mail-uri. Persoana in cauza, dupa ce a citit cateva post-uri de pe acest blog, printre care si "tentativa mea de critica literara" aplicata unui roman de-al sau, a spus ca-mi trimite niste carti care o sa-mi placa. Spre surprinderea mea, am fost atat de innecat in procesul lecturii, incat nici nu am avut nevoie de resuscitare ca sa trec de la lectura unei carti la cea de-a doua carte.

Mi-a mai scris cineva ca esta mai usor sa vorbesti cu "un strain" pentru ca poti sa-i spui orice, stiind ca nu te cunoaste. Adica presupun ca a avut in vedere faza cu mersul in tren, la un moment dat te plictisesti si intri in vorba cu "un necunoscut", initial dorind pur si simplu sa schimbi cateva vorbe ca sa treaca mai repede timpul. Ulterior, incepi sa-i spui povestea vietii tale, fiind constient ca nu o sa va mai revedeti.

Mai mult ca atat, uneori se intampla sa spui ca il cunosti pe cineva de mai multi ani, dar, cand se apropie ziua sa de nastere ramai blocat in ideea ca nu stii ce sa-i oferi in calitate de cadou. Nu vi s-a intamplat de exemplu, sa primiti la ziua de nastere niste carti de genul: "Cum sa reusesti in afaceri?", " Cum sa-ti faci mai multi prieteni?", "Cum sa scapi de pistrui?" si alte de acest gen?

Wednesday, July 4, 2007

statul la coada dupa cultura


In perioada sovietica lumea era obisnuita sa stea la coada dupa salam, mobila, apartamente, masini, si alte bunuri. Astfel "homo sovieticus" isi petrecea o buna bucata a zilei, tot alergand sa intrebe "Cine-i ultimul" in speranta ca va intelege si el esenta lui "Cei din urma vor fi cei dintai".

Ieri, pe la vreo sase seara mi-a fost dat si mie sa-mi aduc aminte sau mai bine zis sa-mi exploarez ceata amintirilor cu deliciul portretistic al unui grup de oameni asteptand... Nu o sa va vina sa credeti dar ieri un grup numeros de locuitori sau oaspeti ai capitalei, asteptau in fata Salii cu Orga sa inceapa ultimul spectacol la Chisinau, din cadrul "Noptilor Pianistice".

Am fost efectiv socat sa vad atata lume stand la coada nu dupa salam, cratite, lighiane, icre negre, prajituri, aspiratoare, televizoare, mobila, si alte bunuri materiale ci dupa CULTURA. O fi insemnand asta ca lumea sta bine la capitolul "bunuri materiale" si a hotarat sa se mai infrupte din creatia muzicala a umanitatii? Sau de vina este efectul temperaturilor ridicate si a cantitatii sporite de radiatie pe cap de locuitor?

Sunday, July 1, 2007

Prima zi a saptamanii

Nebunul se trezeşte

Nebunul doarme

Adică trece prin toate stările de dezagregare ale unui om normal

Stau singur intr-o dâră de noroi

Încerc să mă ridic dar nu ştiu ce anume mă apasă

Nu-mi iese pirueta cvasianonimă

Cine a spus că pământul este veşnicie

Încerc să presupun că este tocmai condamnatul

Încerc să scuip dar ce dreptate are cel ce spunea

Sa nu scupi niciodata in fântână

Wednesday, June 27, 2007

despre echitatea gender si new media

De vineri pana marti am fost la un training consacrat integrarii europene si perspectivelor de dezvoltare ale "new media", unde intra si blogguri-le, "citizen journalism" etc. Pe langa faptul ca am avut ocazia sa ma detasez de problemele orasului, si am stat la Vadul-lui-Voda, am invatat sper eu destul de multe nu doar despre subiectele de pe agenda de zi dar si despre calitatea serviciilor, care in mare parte nu difera de la o baza turistica la alta, necatnd la faptul ca in unele baze pretul pe o zi de cazare este de la 500-900 de lei pentru o camera, iar in altele de la 200-500. Au dreptate cei care spun ca este mai ieftin sa mergi in Bulgaria pe litoral decat sa mergi la 40 km de Chisinau.

Nu cred ca voi spune mare lucru daca voi mentiona ca toti expertii straini au ramas destul de mirati cum de Moldova este cea mai saraca tara din Europa, in timp ce plaja de la Vadul-lui-Voda, abunda in masini si localuri, care cu greu pot fi raportate la salariul minim pe economie. Un expert a vazut un grup de femei, care luau masa, si m-a intrebat daca nu cumva acestea reprezinta o sedinta a unui gender club. A ramas foarte surprins cand a auzit ca sunt profesoare la "Asachi", si m-a intrebat cum este posibil ca in cea mai saraca tara din Europa profesoarele isi permit un sejur in cea mai luxoasa locatie de la Vadul-lui-Voda.

Apropo de gender, azi am fost la prezentarea unui raport preliminar despre implementarea egalitatii de sanse in Moldova. Nu ma asteptam sa vad nimic nou: aceleasi probleme de fiecare data. Doar ca la modul in care au fost prezentate [cu aceleasi discursuri din epoca glaciara, bombastice si lipsite de continut, fara nici o mimica, parca eram la sedinta Comitetului Central al PCRM] nu m-as mira ca inegalitatea de sanse sa creasca in anii urmatori doar datorita faptului ca cei care apara drepturile celor lipsiti de sanse se bazeaza doar pe sansa.

Thursday, June 21, 2007

Soldatii americani afla istoria Irakului cu ajutorul cartilor de joc


Soldatii SUA ce lupta in Irak isi vor vedea arsenalul propriu imbogatit cu o noua arma: un pachet de carti de joc, ilustrate cu cele mai importante situri arheologice. Miscarea Pentagonului are ca scop educarea trupelor astfel incat, pe viitor, sa nu mai bombardeze vestigii arhitectonice vechi de mii de ani.

Planul Pentagonului este de a proteja cele peste 11 mii de de situri arheologice imprastiate pe toata suprafata Irakului.

La mai bine de patru ani dupa ce Muzeul National irakian a fost pradat de antichitati nepretuite si sute de cladiri de o valoare inestimabila au fost distruse de bombele americane, trupele SUA vor primi 40 de mii de pachete de carti de joc, aproximativ unu la patru soldati.

De asemenea, cartile vor contine si indemnuri si sfaturi pentru vitejii SUA: “Ocoliti situl, nu treceti cu masina prin el” sau intrebari retorice precum “Acest sit a supravietuit timp de 17 secole. Iti va supravietui si tie?”


Pilotii de pe bombardiere au fost sfatuiti la randul lor sa arunce bombe mai cu grija.

Unul din cele mai faimoase incidente de acest gen s-a petrecut in 2003, cand un pilot american a gasit de cuviinta sa-si “parcheze” elicopterul pe o cladire din fostul oras Babylon, iar un grup de 2000 de soldati a campat in curtea acesteia.

Anul trecut, Donny George, unul dintre cei mai prolifici arheologi ce au lucrat in irak, a parasit tara declarand ca insecuritatea crescanda face imposibila conservarea vestigiilor.

Hotnews.ro Cristian Covaci, 20 iun 2007

Saturday, June 16, 2007

reality or illusion


Often a question arises in my head: Is this fucking world real?

By accident or not the head is the entity that tries to answer

In fact everythig is very simple: you just have to cut your chain of being

I don't know if this advice is workable

At least these phrases are an attempt to put this illusion into practice

Friday, June 15, 2007

Chisinau-Kabul

Am citit recent despre un incident ce s-a produs pe poligonul de la Bulboaca, unde un grup de jurnalisti au efectuat cateva tiruri cu armamentul din dotarea Armatei Nationale, in prezenta Ministrului Apararii, Valeriu Plesca. Incidentul se numeste "impuscarea mortala" a unui om, care intamplator isi pastea vitele in preajma poligonului. Dupa acest incident a fost demis Ministrul. Dar nu despre asta este vorba: cu un ministru mai mult sau cu unul mai putin. Ce conteaza? Cand in joc este viata unui om. Cand am aflat despre incident, in cap mi-a aparut imaginea din filmul "Babel" al regizorului mexican Alejandro González Iñárritu, unde un pusti, care pastea oile a tras din arma tatalui sau niste tiruri la intamplare. Un glonte a ranit o femeie ce se deplasa intr-un autobus plin cu turisti. Dau acest exemplu nu pentru ca vreau iarasi sa ma refer la expirata si celebra "Viata bate filmul". Mai mult ma intereseaza daca, intr-o buna zi, autobusul din film nu va trece chiar pe strazile din orasele noastre. Cu acest gand optimist va doresc weekend placut si daca doriti sa fie intr-adevar placut nu este recomandabil sa iesiti din casa. Bineinteles, in cazul in care se intampla un cutremur sau o scurgere de gaze, propozitia precedenta isi pierde caracterul de truism.

Tuesday, June 12, 2007

Literatura la frontierele Europei


Ieri am asistat la o masa rotunda organizata in cadrul Festivalului literar "European Borderlands". Nu am nimic impotriva acestui festival, ba chiar mai mult ca atat, este ca o gura de aer, in spatiul cultural basarabean. Este admirabil efortul celor de la diverse fundatii culturale germane de a aduce fata in fata scriitorii din aceasta parte a Europei. Insa, cum a spus si Mircea Dinescu, care a adus o pata de culoare acestui eveniment, straduindu-se sa infirme celebrul dicton ca in ceea ce priveste exprimarea orala scriitorii sunt restantieri: " Am ajuns la etapa in care nu suntem capabili sa ne intalnim. Trebuie sa ne organizeze nemtii intalnirile"

Imi pare oarecum indreptatita ironia celor prezenti, in adresa tinerei scriitoare din Ucraina Tania Maliarciuk care a afirmat ca in Ucraina exista trei generatii de scriitori: 1) cei din perioada sovietica, care au produs o literatura de proasta calitate; 2) cei de la inceputul anilor'90 ai secolului trecut care la fel sunt oarecum influentati de politic si 3) generatia celor de pana la 30 de ani,[din care de altfel face parte si ea] care in opinia tinerei scriitoare din Ucraina produc o literatura de calitate.

Tanara scriitoare a fost sustinuta, in efortul sau, de nu mai putin tanarul poet Andrei Gamart, care la fel a incercat sa impresioneze publicul prin afirmatii de genul: "Noi, tinerii, nu suntem interesati de politic. Noi abordam teme general umane". Tind sa fiu de acord cu Mircea Dinescu, care in replica, a oferit exemplul lui Nichita Stanescu, care in pofida sau datorita experientei din Romania comunista, a reusit sa devina unul dintre cei mai umanisti poeti.

Saturday, June 9, 2007

in loc de dejun...


Sunt un nebun pe tabla de sah a sortii

Sunt un nebun cand caut vinovatul din mine

Sunt un nebun cand cer totul si ofer nimic

Sunt un nebun cand incerc sa ma impotrivesc ironiei

Sunt un nebun cand ma uit in oglinda la tine

Sunt un nebun in masura posibilitatilor tale mintale

Vrei sa fii nebun?

Tuesday, June 5, 2007

unde-i omul?

Ma simt ca un porc

Cand ma face cineva nesimtit

Ma simt ca un cal

Port ochelari si mananc ovas

Ma simt ca un leu

Cand imi vine sa stau cu fundul la soare

Ma simt ca o camila

Cand imi vine sa scuip peste tot selectiv

Ma simt ca o zebra

Cand ma calca cineva in picioare

Ma simt ca o maimuta

Fara comentarii...

Monday, June 4, 2007

eu cu cine votez?

Ieri am fost si eu la alegeri, ca orice cetatean, care nu are doar permis de sedere pe teritoriul propriului oras. Daca mergeai ieri pe strazile Chisinaului, iti puteai da seama, si fara puzderia de observatori internationali si locali, care in unele sectii de votare erau mai multi la numar decat alegatori, ca cetateanul de rand mai are de asteptat pana va simti ca traieste [mai departe am vrut sa scriu ca traieste intr-o tara libera, dar dupa ce mi-am dat seama ca intru in discutii politologo-filosofice mi-am dat seama ca este mai bine sa las fraza neterminata].

Cum va spuneam, datorita faptului ca trebuia sa percep dispozitia generala a alegatorilor, m-am postat in preajma sectiei de vot in speranta ca nu va trece mult timp si voi simti aerul libertatii, dar mare mi-a fost mirarea cand in loc de briza libertatii, panzele vasului meu au fost umflate de un uragan etilico-amoniacal al unui alegator care nu se observa daca se intoarce de la alegerile precedente, merge la alegerile curente sau asteapta viitoarele alegeri.

Majoritatea alegatorilor, cel putin in orasele Balti si Chisinau si-au facut alegerea: ei au ales Piata Centrala [aici ma refer nu la esenta economiei de piata, in care pietei i se ofera un loc central, ci la Piata Centrala din Chisinau, desi aceasta ar putea sa reprezinte un fel de locomotiva a economiei moldovenesti] sau barurile si terasele. In consecinta, nu ar fi mai bine ca, in loc de alegeri locale, in care sa votam primari, sa organizam alegeri ale directorilor de piata sau a patronilor de baruri?

Friday, June 1, 2007

despre "Cronicile lui Popescu"


28/05/2007 10:45 Centrul Expozitional "Constantin Brancusi". Zi cu soare. Trebuie sa facem un reportaj despre Cronicile lui Popescu. Le vedem. Prima impresie-ceva original.

28/05/2007 17:00 Stadionul "Dinamo". Aceeasi zi cu soare. Trebuie sa inceapa Clubul Literar. Stadionul este plin cu tineri care se antreneaza. De scriitori nici pomina. Ma intreb, nu cumva am intarziat?

28/05/2007 17:15 Stadionul "Dinamo". Apar primele semne ca nu am confundat locul si timpul actiunii.

28/05/2007 17:30 Stadionul "Dinamo". Incepe Clubul Literar. Ma conving inca o data ca scriitorii sunt oameni aparte. Ce sa mai vorbim de scriitorii balcanici?

28/05/2007 17:35 Stadionul "Dinamo". Ghenadie Popescu face o tentativa de a-si citi propriul jurnal, dar da dovada inca o data ca este scriitor.

28/05/2007 18:00 Stadionul "Dinamo". Imi ajunge si mie randul sa citesc cateva randuri. Plec cu sentimentul ca mi-am facut datoria.

29/05/2007 14:00 Alianta Franceza din Moldova. Astept prezentarea Centrului National de Arta Contemporana din Grenoble. "Cronicile lui Popescu" reprezinta un proiect demarat in cadrul acestui Centru.

29/05/2007 14:15 Alianta Franceza din Moldova. Apar primii interesati

29/05/2007 14:30 Alianta Franceza din Moldova. Se repeta istoria de la stadionul "Dinamo".

29/05/2007 14:45 Alianta Franceza din Moldova. In sala este cam intuneric. Am atipit un pic.

29/05/2007 15:00 Alianta Franceza din Moldova. Noroc de tehnica americana care, in spirit de protest fata de exclusivismul francez, nu vrea sa mearga. Asa ma mai trezesc si eu.

29/05/2007 15:05 Alianta Franceza din Moldova. Dupa 5 minute de stat in picioare, in jurul laptop-ului teribilist, ma decid sa plec.

Tuesday, May 29, 2007

noli me tangere


Ieri, alaltaieri sau zilele trecute, in orice caz mai daunazi, am fost la teatru. Piesa avea un titlu promitator "Dati totul la o parte ca sa vad!" de Eugen Cioclea in interpretarea nu mai putin talentata a lui Andrei Sochirca acompaniat de 4 bravi muzicieni. Demult n-am mai intrat asa in transa. Cand am intrat stiu dar cand o sa ies nu pot spune. Spre rusinea mea, inainte de spectacol nu prea aveam idee de poezia lui Cioclea, care dupa cum aveam sa aflu mai tarziu are o biografie pe masura talentului. Nu-mi ramane decat sa citez din cartea sa, care dupa mine are un titlu nu mai putin inspirat decat spectacolul, ba chiar pe alocuri mi se pare mai inspirat. Asadar din cartea "Vreau sa distrug uniVersul", mai exact poezia "Noli me tangere":

"De mine-s satul
peste cap.
Viata prin pacla ranjeste.
Piciorul mi-a amortit.
Cine pe cine
iubeste?

Ca la corvoada. Atent.
Sculele cad. (E-o parere.)
Inefabilu-i fara soroc
pe carja lui
nevermore.

Vreti sa ma duc? Am plecat.
Pute hotarul arhaic.
M-am plictisit sa va mint.
Leoarba duhneste.
Atavic."

In rest, las poezia si poetii sa vorbeasca. Stiu ca v-am obisnuit cu sarcasmul si ironia, dar aici nu am ce adauga...

Saturday, May 19, 2007

Dali pe malul Bâc-ului


Am hotarat sa-mi incep dimineata intr-un mod neobisnuit. Nu este vorba despre incercarea de a ma trezi cu dreptul, pentru ca oricum n-ai incerca aproape intotdeauna cazi pe stangul, exact ca in povestea vechiului-noului Murphy cu painea si untul care nu stiu de ce dar intotdeuana se incapataneaza sa cada cu untul in jos. Asadar, am decis sa merg la expozitia de grafica Dali ce s-a deschis cu mare tamtam la Chisinau.

Nu-i vorba, ar putea spune unii, ce-i aia grafica? Oricum picturile sale de valoare nu vor ajunge in viitorul apropiat pe meleagurile basarabene. Sunt de acord, dar tinand cont de faptul ca la Chisinau nici numele Dali nu se aude atat de des, daca se aude in general, atunci aceasta initiativa de a prezenta publicului autohton faramiturile de la masa bogatilor, mi se pare intru totul salutabila.

Dar sa nu ne abatem de la tema. Dupa cum va spuneam, in aceasta dimineata, unica dar in acelasi timp plictisitor de asemanatoare cu toate celelalte, mi-am propus sa am o experienta suprarealista delectandu-ma cu marele Dali.

Inainte de a ajunge la "marea comoara suprarealista" si de a da cu nasul de capodoperele spaniolului rebel, am avut insa marea placere, destul de realista, de a ma ciocni de nasul casieritei, care intr-un mod destul de realist mi-a spus pretul biletului, pe care dupa ce l-am achitat nici nu mi l-a dat macar [ nu-i mare problema, mi-am zis, o sa se duca si o sa aprinda o lumanare pentru impacarea sufletelor pacatoase, caci in treacat fie spus expozitia prezenta ilustratiile pictate de Dali la "Divina Comedie" a lui Dante si la "Don Quijote" al lui Cervantes].

In rest, cu exceptia criticilor de arta, care "savureaza" fiecare pictura cate o jumatate de ora, parca isi vad propria nastere sau mai stiu eu ce experienta transcedentala, incercand sa explice inexplicabilul, expozitia reuseste sa-ti induca si alte ganduri, in afara listei de cumparaturi pe care trebuie sa le faci dupa ce iesi de la ea.

Wednesday, May 16, 2007

de ce scriem?


Mi-a adresat cineva intrebarea de ce scriu si, ca, de obicei, in mod accidental, mi-am pus problema, ca ar fi un subiect bun de discutat pe blog. Nu-i vorba ar mai fi si alte probleme stringente ca de exemplu cum scriu, despre ce scriu etc. dar la astea sper sa revin mai tarziu, adica cand voi avea chef, daca voi avea vreodata.

Nu stiu daca-i accident sau fatalitate dar, tot azi, am dat peste un citat din William Faulkner care in " Zgomotul si furia" spunea ca niciodata "cuvintele nu corespund cu ceea ce incearca sa exprime." Altfel spus,cuvintele nu reprezinta cel mai bun mijloc de comunicare. Pe de alta parte, poate gandurile si ceea ce ar trebui cuvintele sa exprime, nu se ridica la nivelul cuvintelor.

Eu scriu pentru ca-mi place, vad o forma de eliberare, concentrare si nu cred ca construiesc sau deconstruiesc realitatea, mai degraba savurez "procesul scrisului" [ce-am mai zis-o, auzi cica "procesul scrisului", desi nu se stie poate intr-o zi vom ajunge si la un asemenea proces]

Monday, May 14, 2007

notitele unui antiglobalist

Ascult "Metallica", scriu si citesc folosind Times New Roman, mananc "Mars", "Snickers", chips-uri, hamburgheri, cheeseburgheri, hot-doguri, drops-uri, pizza, ketchup, tri korociki, stavridka barentzev, nutella, frutella, nuts, crackers, pedigree, kit cat, catlete cu goroh, beau coca-cola, fanta, sprite, 7 up, frigusor, cvas, "Heineken", "Baltica", "Tuborg", "Becks", apa de izvor, Nescafe, "Greenfield" imi spal madularele cu "Duru", "Avon", "Palmolive", "Head& Shoulders", "Wash&Go", "Nivea" si merg la concertul lui Goran Bregovici...

Apropo, sambata am fost la concertul lui Goran Bregovici. Pe langa faptul ca a plouat, ceea ce este inevitabil cand prin preajma se desfasoara un concert bun, si am scapat piesa "Tata" de Pavel Stratan, ceea ce este inevitabil cand vrei sa prinzi o piesa care iti place, "batranul" Bregovici nu a dezamagit, iar pe parcursul celor 2 ore si, in ciuda ploii, Piata Marii Adunari Nationale s-a transformat in Piata Umbrelelor ce danseaza sub muzica lui Bregovici.

P.S.O mica digresiune lirica, daca tot pana la 3 iunie, Chisinaul va fi arena unor competitii culturale, cu tenta electorala, lansez o initiativa: Votez primarul care va aduce "Cradle of Filth" la Chisinau. Pe deasupra, ar fi un mesaj si pentru cei care cred ca politica este o activitate filantropica iar campania electorala " un leagan al bunelor intentii".

Thursday, May 10, 2007

terapie de soc


-Doctore, la ce concluzii ati ajuns?
-Nu stiu cum sa va spun, dar am stabilit ca sunteti un prost.
-Cum adica un prost? Care sunt dovezile Dvs.?
-Diagnosticul este o axioma dle. si nu poate fi contestat nici la Curtea Suprema de Justitie si nici la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Pe deasupra, de ce argumente mai aveti nevoie daca toata lumea zice ca 1+1=2, iar Dvs. m-ati innebunit cu afirmatiile precum ca 1+1 este egal cu orice numai nu cu 2.
-Pai, nu v-am spus eu ca totul este relativ.
-Dle. doctor, atunci cum sa procedam cu moartea si cu prostia?
-Depinde ce aveti in vedere. Pentru mine, prostia se identifica cu moartea iar moartea este o prostie. Va rog sa nu-mi mai adresati intrebari inutile, care nu-si au o finalitate. Dra asistenta, va rog sa-i repartizati pacientului o camera la hotelul nostru dedicat nebunilor si prostilor de cinci stele.
- Ma scuzati dle. doctor dar hotelul nostru este rezervat pentru multe sute de ani inainte.
-Atunci n-am ce sa va fac. Va prescriu niste calmante si va spun "Good Luck" intr-o lume a tuturor posibilitatilor!

Tuesday, May 8, 2007

No Comment: pledoarie pentru Ziua Nationala a Sarbatorilor


Populatia Moldovei beneficiaza de 65 de sarbatori oficiale

Republica Moldova este printre cele mai sarace tari din Europa, dar populatia sa beneficiaza de 65 de sarbatori marcate in calendar ca fiind oficiale, profesionale si religioase, alaturi de cele bisericesti specifice localitatilor, relateaza postul Deutsche Welle, citat de MEDIAFAX.
Autoritatile de la Chisinau sunt, de asemenea, preocupate sa asigure clasei muncitoare o perioada de odihna cat mai indelungata. De exemplu, de 8 martie, de Ziua Internaюionala a Femeii, autoritatile au oferit, prin hotarare de Guvern, patru zile de odihna, iar de 1 mai, trei zile, relateaza Deutsche Welle. Presa si analistii moldoveni acuza Guvernul ca prejudiciaza prin aceste masuri economia si asa slaba, in timp ce statisticile arata ca in zilele de sarbatoare cetatenii consuma de sase ori mai mult alcool decat in zilele obisnuite, comenteaza sursa citata.
Оn condiюiile оn care numгrul alcoolicilor practic s-a dublat оn ultimii doi ani оn Republica Moldova, semnalul de alarmг tras de societatea civilг este demn de luat оn seamг, precizeazг Deutsche Welle. Alcoolismul s-a dezvoltat оnsг pe fondul sгrгciei, fiecare al doilea locuitor suferind оn prezent din cauza paupertгюii. Єomerii formeazг cel mai mare grup de sгraci, urmaюi de copii єi pensionari. Оn zonele rurale patru din zece copii sub vвrsta de zece ani trгiesc оn sгrгcie extremг, iar 43 la sutг dintre bгtrвnii peste 55 de ani se confruntг cu aceeaєi situaюie. Peste jumгtate dintre agricultori єi 46 la sutг dintre fermieri trгiesc sub minimul de existenюг, iar 20 la sutг dintre sгraci sunt persoanele fгrг studii єi analfabeюii, informeazг Deutsche Welle.
Din cauza taxelor mari, a corupюiei din sistemul ocrotirii sгnгtгюii єi al preюului exagerat al medicamentelor, persoanele grav bolnave refuzг internarea, numгrul bolnavilor care au decedat la domiciliu crescвnd cu 15 la sutг faюг de anul 2005. Circa 24.000 de copii din Republica Moldova au rгmas fгrг оngrijirea pгrinюilor dupг ce aceєtia au emigrat оn cгutarea unei surse de existenюг. Оn consecinюг, tot mai mulюi adolescenюi cad sub influenюa narcomaniei єi sunt atraєi de grupurile criminale. Revista Todo a publicat, sгptгmвna trecutг, un raport al Organizaюiei Mondiale a Sгnгtгюii potrivit cгruia Republica Moldova se aflг pe prima poziюie оn clasamentul югrilor care alimenteazг cu organe umane clinicile din Statele Unite єi Europa.

Wednesday, May 2, 2007

Monoloagele sau dialogurile vaginului audiate de cealalta parte a baricadei

Zilele astea am asistat la un eveniment neobisnuit pentru spatiul dintre Prut si Nistru: am audiat "Monoloagele vaginului", spectacol, care conform actritei Nelly Cozaru, deschide niste teme tabu pentru societatile traditionale, din care face parte si societatea de la noi. Vorba e ca acest spectacol se joaca in cateva zeci de state, iar in Republica Moldova a ajuns dupa cinci ani de alergari cu obstacole. Spectacolul a fost montat pe baza piesei cu acelasi nume de Eve Elsner, care a activat in calitate de jurnalist, experienta din Afganistan fiind bine sesizabila si in spectacol, unde o intreaga secventa este dedicata conditiei feminine in statele din Orientul Apropiat. In spectacol, pe langa mari teme de genul comparatiei dintre vagin si gaura neagra a Universului, sau mai bine zis Vagin si Gaura Neagra a Universului [comparatie, care de altfel este in consonanta cu cultul fertilitatii si fecunditatii], mai apar si elemente picante ale culturii pop contemporane, ca de exemplu, proiectarea unui filmulet realizat pe strazile Chisinaului, in care protagonistelor li se adreseaza intrebari de genul: Ce miros are vaginul Dvs.? Cand ultima data l-ati vazut? etc. Am ramas surprins dar s-au gasit si persoane care au oferit niste raspunsuri, unele chiar foarte hazlii. Mai mult ca atat, surprinderea mea a luat proportii cand am vazut printre respondenti si cateva foste studente de la Universitatea in care am predat. Printre elementele hazlii mai figureaza si prezentarea unei clasificari a orgasmului, pe langa variantele clasice de genul orgasm vaginal, au mai fost prezentate si varianta orgasmului de tipul "Vadul lui Voda" sau "Orheiul Vechi" ( Vanea, Vanea, Vanea...). In rest, presupun ca publicul pervers (conform logicii spectacolului acesta este constituit din detinatori ai organelor genitale invers proportionale vaginului)a ramas dezamagit, spectacolul fiind din acest punct de vedere un pic chiar cast, lipsind cu desavarsire elementele de pornografie sau macar erotica. Ba chiar, in finalul spectacolului, apare o scena idilica filmata in una din maternitatile din republica, unde se prezinta actul nasterii in toata splendoarea sa. Printre elementele socante, mai apar si unele date statistice de genul ca circa doua milioane de femei din lume raman fara clitoris, pentru ca acesta li se extirpeaza la nastere. La un moment dat apare si un element la granita dintre comic si tragic, in care una din protagonistele spectacolului se intreaba de ce in unele state din SUA, detinerea unui vibrator este un delict penal, pe cand armele se vand fara restrictii, aparand intrebarea oare este posibil un act terorist cu un vibrator? Mi-a venit o alta intrebare: Daca vii la o manastire cu un vibrator, este un act terorist sau mana cereasca? (-:

Thursday, April 26, 2007

USA de la teatru


Aseara am fost la teatru, teatrul fiind in acest sens un loc speciazlizat unde se produc roluri. Adica, din start, tin sa evit definitia precum ca viata este teatru iar noi suntem actorii. Pe de alta parte, daca acceptam ca viata este teatru atunci pot spune ca am fost la teatru in teatru. Mai mult ca atat, tinand cont de faptul ca piesa se cheama "Usa", regizata de Vitalie Drucec si montata la Teatrul "Mihai Eminescu" pe baza piesei cu acelasi nume de Matei Visnec, iar acest dramaturg este renumit pentru pasiunea pentru teatrul contemporan, in special pe filiera teatrului absurdului, pot spune ca am fost la teatru in teatru in teatru sau cu alte cuvinte am avut onoarea sa asist la o reprezentare de meta-teatru.

Dar, sa ne intoarcem la niste chestii mai telurice. Piesa se joaca in sala "Valeriu Cupcea", care este un fel de studio. La intrare am trait o experienta cam hazlie. Problema este ca la intrare erau postate niste perechi de incaltaminte [cum era sa-mi dau seama mai tarziu, acestea faceau parte din decorul spectacolului], nestiind ca acestea erau amplasate acolo special de realizatorii spectacolului, am avut impulsul sa ma descalt.

Cu atat mai mult ca, acest impuls se justifica si prin tentativele teatrului contemporan de a apropia spectatorul de actori prin diverse metode, am crezut ca asist la inaugurarea unei noi metode de comuniune a actorilor cu spectatorii, nu prin ciorapii gauriti sau prin mirosuri neplacute, ci prin contactul nemijlocit cu podeaua rece. Adica, in inchipuirea mea, actorii si spectatorii trebuiau sa imparta aceeasi podea, in plus, dupa cum avea sa-mi dau seama mai tarziu,podeaua era un accesoriu, pe langa Usa, care este de fapt usa dintre doua realitati diferite, alb/negru,viata/moarte,noi/voi, eu/tu,eu/eu etc. Recomand acest spectacol tuturor celor, care s-au saturat de fenomenul teatral clasic, reprezentat prin tot felul de Romeo si Juliete si care doresc o gura de oxigen in spatiul cultural autohton.

Monday, April 23, 2007

moment poetic


Zilele astea am scris niste reflectii. Daca cumva se intrezaresc niste versuri, sper ca nu sunt tare plictisitoare. Imi cer scuze daca va vor crea impresia de plagiat, dar intr-adevar trebuie sa recunosc ca versurile de mai jos reprezinta un plagiat de pe toate lecturle mele. De ce sa nu recunoastem ca toti reprezentam un plagiat al discursurilor care ne inconjoara.

I don't know what is keeping me alive...
Apart from the prose of life and the poetry of death

Is it possible to die while still being alive
Is it possible to be alive while still being dead
Is it possible to be hungry while eating
Is it possible to drink and to be thirsty
Is it possible to dream while not be sleeping
Is it possible to find something while loosing yourself
Is it possibe to find yourself while loosing something
Is it possible to be alone while mooving through a crowd
Is it possible to feel the crowd while standing alone
Is it possible...I doubt...

Friday, April 20, 2007

Soviet ghost lives on in Moldova



By Andrei Brezianu and Vlad Spânu

Moldova is a landlocked stretch of land of the former Soviet empire, still ruled by Vladimir Voronin, a Communist ex-apparatchik, who is prone to remarks. One which made the headlines was an off-the-cuff order that photo-models featuring in roadside advertising should be of the right nationality, ie, Moldovan.

More recently he hinted at some kind of ‘Greater Moldova’ – this would logically be at the expense of neighbouring Romania, now part of both the EU and of NATO.
“We would be shocked if over the past 150 years the Moldovans in Romania could have forgotten their own state,” he told the state news agency Moldpres, hinting that his government might seek the recognition of a Moldovan ethnic identity under EU criteria.

In truth, the claim that the language spoken by his subjects is not Romanian but “Moldovan” is as absurd as insisting that the Spanish spoken in Venezuela must be called Venezuelan. So what is going on?

Founded in the 14th century, Moldova maintained its own statehood, mostly under Ottoman suzerainty, until 1812, when it was cut in two. The former principality of Moldova joined Wallachia in 1859 to form modern Romania, an entity recognised by international law from 1862 onwards.

Czarist Russia got the country’s eastern part, swallowed it up under the name of Bessarabia, and restricted the use of the local language. It was not a happy arrangement. At the end of the First World War, in a last-ditch attempt to avoid Sovietisation, Bessarabia united with Romania.

The Ribbentrop-Molotov pact soon confused things further. In June 1940 the Hitler-Stalin agreement awarded the USSR not a republic, like the Baltic states, but half a province of Romania, which became the “Moldavian Soviet Socialist Republic”.
Voronin is a product of its political culture, indeed of a particular sliver of it – the Russian protectorate of the “Moldavian Transnistrian Republic” where he was born 58 years ago and which seceded in 1990.

Reports of the death of the USSR, as Russian President Vladimir Putin constantly reminds us, are exaggerated. Voronin is secretary-general of Moldova’s Communist Party, as well as president, of a country of crushing poverty, ubiquitous crime and corruption and negligible attention to basic human rights. The most visible export is cheap labour and a flourishing human trafficking.

Posturing about lost empires no doubt helps divert attention from such problems, and the lack of serious progress towards EU integration. But Russia’s interests are both more subtle and more sinister. Maintaining such an aggressive puppet-regime on the EU’s border keeps up a constant message of displeasure towards Romania, which Russia hardly bothers to conceal it would prefer disjoined, like Czechoslovakia and Yugoslavia.

The West’s response should be to send a clear message that reborn imperial ambitions, even in pantomime form, can hardly be in the best interests of Moldova, especially if it is serious about joining the EU.

© Copyright 2007 The Economist Newspaper Limited. All rights reserved.

Pentru traducerea romana accesati http://www.europa.md/rom/infto/1426

Ce spune presa despre suspendarea lui Basescu



Suspendarea Presedintelui Basescu a generat publicarea unui sir de articole atat in presa din Romania cat si in cea internationala.

In general, se observa tendinta presei occidentale de a accentua rolul important pe care l-a avut Traian Basescu in realizarea reformelor, care au facilitat integrarea europeana a Romaniei la 1 ianuarie 2007, si criza de credibilitate a Romaniei in fata aliatilor sai europeni si americani, care risca sa apara in conditiile suspendarii Presedintelui Traian Basescu.

Editia electronica “BBC NEWS”, din 19 aprilie, publica articolul “Romania’s MPs suspend president” (Parlamentarii romani suspendeaza presedintele), in care se mentioneaza ca, in pofida deciziei Curtii Constitutionale, prin care Traian Basescu nu se face vinovat de incalcarea Constitutiei, Parlamentul Romaniei a votat pentru suspendarea Presedintelui, prelungind agonia politica din Romania. In aceeasi editie, se face referire la aparitiile televizate, in care Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, se acuza reciproc de obtinerea unor profituri de milioane de dolari, de pe urma unor afaceri ilegale din domeniul energetic.

In aceeasi zi de 19 aprilie, Agentia Associated Press publica articolul “Romanian Parliament Suspends President” (Parlamentul roman suspendeaza presedintele), semnat de Alexandru Alexe. Pe langa evidentierea contributiei lui Traian Basescu la integrarea europeana a Romaniei, autorul articolului mentioneaza ca in eventualitatea unui referendum, este putin probabil ca Traian Basesu sa fie demis din functia de Presedinte, tinand cont de faptul ca, in conformitate cu sondajele, acesta este cel mai popular om politic din Romania. In plus, pentru ca referendumul sa fie declarat valid, la urnele de vot trebuie sa se prezinte cel putin jumatate dintre alegatorii romani, ceea ce este putin probabil judecand dupa prezenta redusa a romanilor la alegerile precedente.

Astazi, in editia electronica a “The Wall Street Journal”, apare articolul “Romania's Parliamentary Putsch” (Lovitura de stat a Parlamentului din Romania), semnat de Vladimir Tismaneanu si Paul Dragos Aligica. In articol se mentioneaza ca suspendarea Presedintelui are loc la doar 100 de zile de la aderarea Romaniei la UE, iar acest fapt constituie “o durere de cap” pentru politica externa a SUA si a UE.

Portalul EuroNews, posteaza comentariul Prim-Ministrului Tariceanu, care imediat dupa suspendarea Presedintelui Basescu a declarat ca “in calitate de Prim-Minsitru nu prea ma intereseaza ce crede dl Presedinte despre suspendarea sa. Nu are importanta daca va mai candida la functia de Presedinte. Insa, doresc sa-i atrag atentia ca campania electorala va incepe doar peste doua luni. Sper ca atat Presedintele Basescu cat si ceilalti candidati sa respecte legea.”

In esenta, presa din Romania s-a rezumat sa prezinte “circul” din Parlament, unde s-a votat suspendarea Presedintelui Traian Basescu, si cel din Piata Universitatii, unde si-au dat intalnire mii de simpatizanti ai Presedintelui Basescu.

In articolul “Pe repede inainte: Perlele suspendarii lui Basescu”, publicat de Costin Ilie in editia online de astazi a “Cotidianului”, se prezinta “portia serioasa de circ” din Parlament, generata de suspendarea Presedintelui. Astfel, liberalul Crin Antonescu a declarat: “Robul lui Dumnezeu Traian Basescu s-a dus de curind la biserica. In biserica, taci si te rogi. Daca nu esti preot, taci. Robul lui Dumnezeu a tinut insa o cuvintare. (...) Noi traim, din pacate, sub umbra lui Voda. In umbra lui Voda Basescu creste o vegetatie de boci, berceni, boureni“.

Liderul UDMR nu s-a lasat mai prejos sustinand ca: “Domnul presedinte m-a facut pe mine si pe colegii mei din Guvernul Romaniei ilegitimi. As vrea sa clarificam ceva: nu sintem copiii Presedintiei, nu presedintele ne recunoaste sau nu ca legitimi, ci Parlamentul“.

PRM a fost reprezentat de Daniela Buruiana, care a mentionat ca: „Leonida Lari de 17 ani taie frunza la ciini, nu a invatat nici macar limba romana si nu foloseste apa si sapunul. (...) Legatura dintre Leonida Lari si Traian Basescu este dragostea lor comuna fata de idolii lor: Johnny Walker si Jack Daniels“, iar Corneliu Vadim Tudor, a adaugat: „Traian Basescu este terminat, si nu prin vointa noastra, ci prin vointa lui Dumnezeu. (...) Traian Basescu juca geamparale intr-o bodega, atunci cind in tara erau inundatii. (...) Adio si un praz verde!“.

In acelasi spirit, “Evenimentul zilei” in articolul “Basescu: “Ma intorc la popor!”, relateaza la fel de detaliat despre manifestarea din Piata Constitutiei, pe care o numeste spectacol, “care a semanat cu un meci de fotbal la care participa doar galeria echipei-gazda. Aplauze in siruri consecutive si huiduieli doar in momentele in care numele “echipei adverse” este anuntat la difuzor.

“In campanie va voi spune adevarul despre aceasta guvernare”, a declarat Presedintele Basescu in Piata Universitatii. La costum, cand convingator cand ezitant, Basescu a spus ca nu a acceptat sa-si negocieze functia. “ N-am facut-o, n-o voi face, asa ca ma intorc la popor… Intalnirile noastre sa se desfasoare intr-un mod pasnic. Puterea poporului sta in vot ”, a declarat el, starnind remarcile ironice ale unui grup de „Inamici ai Motanului Felix” (dupa cum statea scris chiar pe pancartele agatate la gatul acestora): „Da’ nici pe motan nu putem asa, un pic, sa-l tragem de mustati?”.

In continuare, “Eveneimentul zilei” este la fel de spiritual mentionand ca:” „Desantul” lui Basescu s-a terminat cu o baie de multime, de unde a si primit un copil imbracat in roz, pe care l-a plimbat in brate. „Sunt de meserie capitan de cursa lunga, iar cursa mea la presedintie e lunga”, a mai aruncat din mers proaspat suspendatul presedinte.”
Andreea Pora, Romulus Georgescu, Andreea Nicolae in articolul “Expulzat din Cotroceni”, aparut in “Romania libera”, prezinta foarte amanuntit sedinta Parlamentului, iar “importanta pe care au "acordat-o" parlamentarii sedintei dedicate suspendarii a razbatut din cele 123 de absente inregistrate la debutul dezbaterilor, din "punctualitatea" cu care au inceput discutiile, dar si din atitudinea unor alesi.
La capitolul intrari caraghioase, autorii plaseaza discursul de 40 de minute a lui C.V. Tudor in care acesta “a trecut de la acuzatii exprimate in cuvinte "colorate", la finalul filmului "Zorba Grecul" si la propria teza de doctorat.” si declaratia lui Dan Voiculescu prin care acesta il catalogheaza pe Presedintele Basescu drept “marxist”, “stalinist” si “fost securist, care manipuleaza dosare”.

In replica, senatorul PD Radu Berceanu a declarat ca : “alianta extrem de ciudata PSD-PNL-PRM-UDMR-PC" se poate explica prin "membri ai PNL care fac donatii in campania electorala la PSD", dar si prin "membrii PNL care primesc de la PSD rafinarii sau scutiri de datorii". Berceanu a precizat, totodata, ca demersul de suspendare se explica prin condamnarea comunismului si prin transmiterea dosarelor fostei Securitati la CNSAS. "Presedintele Traian Basescu si PD sunt intr-adevar izolati de mlastina politica si economica in care se afunda tot mai mult reforma promisa romanilor", a spus si secretarul general al PD Vasile Blaga.”