Friday, July 10, 2009

arhive

De obicei, in mentalitatea colectiva, notiunea "arhive" este asociata cu un cerc restrans de batranei, care din obisnuinta sau din necesitatea de a-si alina plictiseala se apuca de scotocit printre cutii si dosare pline de praf, in speranta ca vor descoperi acel Graal, care le va permite "sa intre in istorie", de parca cineva isi permite sa iasa din ea.

In acest moment, din considerente pur speculative, imi voi permite sa-i plasez pe acesti batranei in categoria de "grei" ai arhivelor si detinatori ai centurii de "ocrotitori ai tezaurului national". In limbaj mai uzual, acestia pot fi numiti "guru", "corifei", "intaistatatori". Bineinteles, nimeni nu le poate contesta faptul ca, daca le-ai stinge lumina, ei oricum vor gasi dulapul unde si-au lasat propriile dosare. Mai mult ca atat, chiar si angajatii arhivei, apeleaza la acestia in momentul in care un vizitator mai cu pretentii paseste pragul templului memoriei colective.

Pentru a alina indignarea celor care, ajungand la Casa de Nebuni, asteapta de la Medicul-Sef tot felul de retete miraculoase sau cazuri deochiate, si nicidecum "povesti plictisitoare" despre memoria colectiva si birocratie arhivistica, accentuez ca nu exista nicaieri in lume un loc mai bun pentru un nebun decat peretii si dulapurile prafuite ale arhivei. Putem doar sa ne imaginam cate vanitati, ambituri, pasiuni, drame, comedii, destine se ascund in hartoagele mai mult sau mai putin lizibile aranjate in mii de "dosare", sute de "inventare" si "fonduri".

Pentru cei neavizati, ultimele notiuni din propozitia precedenta reprezinta de fapt unitatile sau daca doriti bitzii cu care opereaza pasionatii de arhive. In ciuda aerului ezoteric ce inconjoara orice limbaj profesional, nu este nimic complicat. Documentele din arhiva sunt clasificate in concordanta cu o structura ierarhica dupa modelul: fondul incorporeaza mai mult inventare, care la randul lor sunt constituite din dosare. Primul pas este consultarea ghidului arhivei, care cuprinde toate fondurile din arhiva.

Cu alte cuvinte, la orice arhiva, in mod teoretic ar trebui sa existe o compilatie in care sa fie reprezentate toate fondurile din arhiva. Fondurile sunt grupate sub umbrele tematice, astfel incat dupa ce ti-ai ales un fond, urmatorul pas este sa ceri inventarele acelui fond. Adica vrei sa vezi dosarele ce fac parte din fondul x, inv.y. Daca ati rezistat pana la acest moment, inseamna ca sunteti potential client al arhivelor sau al Casei de Nebuni.

Mai mult sau mai putin, pana acum, lucrurile au fost sau sunt clare. Totul este simplu: esti curios sa-ti afli stramosii mergi la arhiva, consulta fondurile, alege inventarele si solicita dosarele. Doresti sa-ti scrii teza de licenta, master sau doctorat fa acelasi lucru. Oops, am uitat sa mentionez un detaliu minor, dar foarte important. Arhiva nu este un organism mort, iar dosarele au capacitatea de a migra dintr-un fond in altul. Deoarece oamenii care lucreaza la arhiva sunt si ei oameni vii, nimeni nu le-a anulat liberul arbitru, care mai obisnuieste sa faca risipa de cartonase galbene si rosii, astfel incat volens nolens acestia cu voie sau de nevoie contribuie la migratia dosarelor si la formarea memoriei colective.

Dar sa ramanem optimisti. Uneori soarta iti mai surade si aceasta goana oarba in urma timpului pierdut iti poate aduce si unele suprize placute. Astfel, poti sa dai comanda de un fond in care astepti sa gasesti macar ceva si deodata ti se aduce acelasi fond, doar ca dosarele sunt total diferite, si, paradoxal, dar constati ca ai mai mare nevoie de dosarele date decat de cele pe care le-ai comandat. Cineva ar mai spune: exact ca in viata, cauti ceva, fiind convins de faptul ca anume asta este ceea ce cauti, si dai peste altceva, care ajunge sa te convinga, ca anume asta era ceea cea cautai cu adevarat.

P.S. Aviz amatorilor de filme: Daca doriti sa slabiti, priviti filmul "Taxidermia" (2006). Aviz adaugator: desi nu este o colectie de retete dietetice, garantez ca vizionarea constanta si dozata a acestuia induce o silueta de invidiat. Enjoy!