posh art

Am fost ocupat zilele astea si am trecut cu vederea concertul Cesariei Evora, care a avut loc la Chisinau, pe data de 19 noiembrie. Nu ca as fi un mare amator al "cantaretei fara incaltaminte", mai degraba le admir pe cele fara podoaba capilara, dar am trecut pe la casele Palatului National, si din curiozitate am intrebat cat costa un bilet.

Femeia de la casa, a privit ironic si m-a intrebat daca doresc sa cumpar un bilet sau doar sa ii bruiez urechile cu undele produse de emitatorul meu. Dupa unele ezitari m-a informat ca au mai ramas doar doua bilete, a cate o mie de lei fiecare, iar pretul biletelor variaza de le 300 la 1200 de lei. Apropo am uitat sa mentionez ca evenimentul in cauza mai avea si sponsori, printre care "Orange".

Atunci cortexul meu a generat mai multe intrebari: Daca biletele costa cat costa, de ce mai este nevoie de sponsor? Sau poate acesta acopera cheltuielile pentru convorbirile telefonice ale divei africane? De ce la Casele Palatului National lucreaza o multime de casieri, in conditiile in care nu prea exista cozi la bilete?

In conditiile pietei de divertisment de la Chisinau, cand nu exista concurenta sanatoasa, cel care reuseste sa aduca pe cineva din strainatate poate sa stabileasca orice pret pentru bilete. Mai mult ca atat, in ultima vreme in peisajul cultural de la Chisinau a aparut un fenomen, pe care eu l-as numi "posh art", sau mai simplu arta cu fitze sau pentru fitzoshi. Cu alte cuvinte arta pentru cei care viziteaza (anume acesta este cuvantul potrivit) un concert sau orice alta manifestare culturala pentru a-si adauga la palmaresul sau de cunoscator in ale artei inca o colectie.

Acelasi lucru se intampla si la evenimentele artistice, la care intrarea este libera: cele mai bune locuri sunt ocupate de sponsori, organizatori, oficiali de stat sau reprezentanti ai misiunilor diplomatice, care de cele mai multe ori habar nu au de muzica, iar studentii de la institutiile cu profil muzical sunt nevoiti sa stea in picioare sau se inghesuie in ultimele randuri.