Thursday, April 26, 2007

USA de la teatru


Aseara am fost la teatru, teatrul fiind in acest sens un loc speciazlizat unde se produc roluri. Adica, din start, tin sa evit definitia precum ca viata este teatru iar noi suntem actorii. Pe de alta parte, daca acceptam ca viata este teatru atunci pot spune ca am fost la teatru in teatru. Mai mult ca atat, tinand cont de faptul ca piesa se cheama "Usa", regizata de Vitalie Drucec si montata la Teatrul "Mihai Eminescu" pe baza piesei cu acelasi nume de Matei Visnec, iar acest dramaturg este renumit pentru pasiunea pentru teatrul contemporan, in special pe filiera teatrului absurdului, pot spune ca am fost la teatru in teatru in teatru sau cu alte cuvinte am avut onoarea sa asist la o reprezentare de meta-teatru.

Dar, sa ne intoarcem la niste chestii mai telurice. Piesa se joaca in sala "Valeriu Cupcea", care este un fel de studio. La intrare am trait o experienta cam hazlie. Problema este ca la intrare erau postate niste perechi de incaltaminte [cum era sa-mi dau seama mai tarziu, acestea faceau parte din decorul spectacolului], nestiind ca acestea erau amplasate acolo special de realizatorii spectacolului, am avut impulsul sa ma descalt.

Cu atat mai mult ca, acest impuls se justifica si prin tentativele teatrului contemporan de a apropia spectatorul de actori prin diverse metode, am crezut ca asist la inaugurarea unei noi metode de comuniune a actorilor cu spectatorii, nu prin ciorapii gauriti sau prin mirosuri neplacute, ci prin contactul nemijlocit cu podeaua rece. Adica, in inchipuirea mea, actorii si spectatorii trebuiau sa imparta aceeasi podea, in plus, dupa cum avea sa-mi dau seama mai tarziu,podeaua era un accesoriu, pe langa Usa, care este de fapt usa dintre doua realitati diferite, alb/negru,viata/moarte,noi/voi, eu/tu,eu/eu etc. Recomand acest spectacol tuturor celor, care s-au saturat de fenomenul teatral clasic, reprezentat prin tot felul de Romeo si Juliete si care doresc o gura de oxigen in spatiul cultural autohton.

Monday, April 23, 2007

moment poetic


Zilele astea am scris niste reflectii. Daca cumva se intrezaresc niste versuri, sper ca nu sunt tare plictisitoare. Imi cer scuze daca va vor crea impresia de plagiat, dar intr-adevar trebuie sa recunosc ca versurile de mai jos reprezinta un plagiat de pe toate lecturle mele. De ce sa nu recunoastem ca toti reprezentam un plagiat al discursurilor care ne inconjoara.

I don't know what is keeping me alive...
Apart from the prose of life and the poetry of death

Is it possible to die while still being alive
Is it possible to be alive while still being dead
Is it possible to be hungry while eating
Is it possible to drink and to be thirsty
Is it possible to dream while not be sleeping
Is it possible to find something while loosing yourself
Is it possibe to find yourself while loosing something
Is it possible to be alone while mooving through a crowd
Is it possible to feel the crowd while standing alone
Is it possible...I doubt...

Friday, April 20, 2007

Soviet ghost lives on in Moldova



By Andrei Brezianu and Vlad Spânu

Moldova is a landlocked stretch of land of the former Soviet empire, still ruled by Vladimir Voronin, a Communist ex-apparatchik, who is prone to remarks. One which made the headlines was an off-the-cuff order that photo-models featuring in roadside advertising should be of the right nationality, ie, Moldovan.

More recently he hinted at some kind of ‘Greater Moldova’ – this would logically be at the expense of neighbouring Romania, now part of both the EU and of NATO.
“We would be shocked if over the past 150 years the Moldovans in Romania could have forgotten their own state,” he told the state news agency Moldpres, hinting that his government might seek the recognition of a Moldovan ethnic identity under EU criteria.

In truth, the claim that the language spoken by his subjects is not Romanian but “Moldovan” is as absurd as insisting that the Spanish spoken in Venezuela must be called Venezuelan. So what is going on?

Founded in the 14th century, Moldova maintained its own statehood, mostly under Ottoman suzerainty, until 1812, when it was cut in two. The former principality of Moldova joined Wallachia in 1859 to form modern Romania, an entity recognised by international law from 1862 onwards.

Czarist Russia got the country’s eastern part, swallowed it up under the name of Bessarabia, and restricted the use of the local language. It was not a happy arrangement. At the end of the First World War, in a last-ditch attempt to avoid Sovietisation, Bessarabia united with Romania.

The Ribbentrop-Molotov pact soon confused things further. In June 1940 the Hitler-Stalin agreement awarded the USSR not a republic, like the Baltic states, but half a province of Romania, which became the “Moldavian Soviet Socialist Republic”.
Voronin is a product of its political culture, indeed of a particular sliver of it – the Russian protectorate of the “Moldavian Transnistrian Republic” where he was born 58 years ago and which seceded in 1990.

Reports of the death of the USSR, as Russian President Vladimir Putin constantly reminds us, are exaggerated. Voronin is secretary-general of Moldova’s Communist Party, as well as president, of a country of crushing poverty, ubiquitous crime and corruption and negligible attention to basic human rights. The most visible export is cheap labour and a flourishing human trafficking.

Posturing about lost empires no doubt helps divert attention from such problems, and the lack of serious progress towards EU integration. But Russia’s interests are both more subtle and more sinister. Maintaining such an aggressive puppet-regime on the EU’s border keeps up a constant message of displeasure towards Romania, which Russia hardly bothers to conceal it would prefer disjoined, like Czechoslovakia and Yugoslavia.

The West’s response should be to send a clear message that reborn imperial ambitions, even in pantomime form, can hardly be in the best interests of Moldova, especially if it is serious about joining the EU.

© Copyright 2007 The Economist Newspaper Limited. All rights reserved.

Pentru traducerea romana accesati http://www.europa.md/rom/infto/1426

Ce spune presa despre suspendarea lui Basescu



Suspendarea Presedintelui Basescu a generat publicarea unui sir de articole atat in presa din Romania cat si in cea internationala.

In general, se observa tendinta presei occidentale de a accentua rolul important pe care l-a avut Traian Basescu in realizarea reformelor, care au facilitat integrarea europeana a Romaniei la 1 ianuarie 2007, si criza de credibilitate a Romaniei in fata aliatilor sai europeni si americani, care risca sa apara in conditiile suspendarii Presedintelui Traian Basescu.

Editia electronica “BBC NEWS”, din 19 aprilie, publica articolul “Romania’s MPs suspend president” (Parlamentarii romani suspendeaza presedintele), in care se mentioneaza ca, in pofida deciziei Curtii Constitutionale, prin care Traian Basescu nu se face vinovat de incalcarea Constitutiei, Parlamentul Romaniei a votat pentru suspendarea Presedintelui, prelungind agonia politica din Romania. In aceeasi editie, se face referire la aparitiile televizate, in care Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, se acuza reciproc de obtinerea unor profituri de milioane de dolari, de pe urma unor afaceri ilegale din domeniul energetic.

In aceeasi zi de 19 aprilie, Agentia Associated Press publica articolul “Romanian Parliament Suspends President” (Parlamentul roman suspendeaza presedintele), semnat de Alexandru Alexe. Pe langa evidentierea contributiei lui Traian Basescu la integrarea europeana a Romaniei, autorul articolului mentioneaza ca in eventualitatea unui referendum, este putin probabil ca Traian Basesu sa fie demis din functia de Presedinte, tinand cont de faptul ca, in conformitate cu sondajele, acesta este cel mai popular om politic din Romania. In plus, pentru ca referendumul sa fie declarat valid, la urnele de vot trebuie sa se prezinte cel putin jumatate dintre alegatorii romani, ceea ce este putin probabil judecand dupa prezenta redusa a romanilor la alegerile precedente.

Astazi, in editia electronica a “The Wall Street Journal”, apare articolul “Romania's Parliamentary Putsch” (Lovitura de stat a Parlamentului din Romania), semnat de Vladimir Tismaneanu si Paul Dragos Aligica. In articol se mentioneaza ca suspendarea Presedintelui are loc la doar 100 de zile de la aderarea Romaniei la UE, iar acest fapt constituie “o durere de cap” pentru politica externa a SUA si a UE.

Portalul EuroNews, posteaza comentariul Prim-Ministrului Tariceanu, care imediat dupa suspendarea Presedintelui Basescu a declarat ca “in calitate de Prim-Minsitru nu prea ma intereseaza ce crede dl Presedinte despre suspendarea sa. Nu are importanta daca va mai candida la functia de Presedinte. Insa, doresc sa-i atrag atentia ca campania electorala va incepe doar peste doua luni. Sper ca atat Presedintele Basescu cat si ceilalti candidati sa respecte legea.”

In esenta, presa din Romania s-a rezumat sa prezinte “circul” din Parlament, unde s-a votat suspendarea Presedintelui Traian Basescu, si cel din Piata Universitatii, unde si-au dat intalnire mii de simpatizanti ai Presedintelui Basescu.

In articolul “Pe repede inainte: Perlele suspendarii lui Basescu”, publicat de Costin Ilie in editia online de astazi a “Cotidianului”, se prezinta “portia serioasa de circ” din Parlament, generata de suspendarea Presedintelui. Astfel, liberalul Crin Antonescu a declarat: “Robul lui Dumnezeu Traian Basescu s-a dus de curind la biserica. In biserica, taci si te rogi. Daca nu esti preot, taci. Robul lui Dumnezeu a tinut insa o cuvintare. (...) Noi traim, din pacate, sub umbra lui Voda. In umbra lui Voda Basescu creste o vegetatie de boci, berceni, boureni“.

Liderul UDMR nu s-a lasat mai prejos sustinand ca: “Domnul presedinte m-a facut pe mine si pe colegii mei din Guvernul Romaniei ilegitimi. As vrea sa clarificam ceva: nu sintem copiii Presedintiei, nu presedintele ne recunoaste sau nu ca legitimi, ci Parlamentul“.

PRM a fost reprezentat de Daniela Buruiana, care a mentionat ca: „Leonida Lari de 17 ani taie frunza la ciini, nu a invatat nici macar limba romana si nu foloseste apa si sapunul. (...) Legatura dintre Leonida Lari si Traian Basescu este dragostea lor comuna fata de idolii lor: Johnny Walker si Jack Daniels“, iar Corneliu Vadim Tudor, a adaugat: „Traian Basescu este terminat, si nu prin vointa noastra, ci prin vointa lui Dumnezeu. (...) Traian Basescu juca geamparale intr-o bodega, atunci cind in tara erau inundatii. (...) Adio si un praz verde!“.

In acelasi spirit, “Evenimentul zilei” in articolul “Basescu: “Ma intorc la popor!”, relateaza la fel de detaliat despre manifestarea din Piata Constitutiei, pe care o numeste spectacol, “care a semanat cu un meci de fotbal la care participa doar galeria echipei-gazda. Aplauze in siruri consecutive si huiduieli doar in momentele in care numele “echipei adverse” este anuntat la difuzor.

“In campanie va voi spune adevarul despre aceasta guvernare”, a declarat Presedintele Basescu in Piata Universitatii. La costum, cand convingator cand ezitant, Basescu a spus ca nu a acceptat sa-si negocieze functia. “ N-am facut-o, n-o voi face, asa ca ma intorc la popor… Intalnirile noastre sa se desfasoare intr-un mod pasnic. Puterea poporului sta in vot ”, a declarat el, starnind remarcile ironice ale unui grup de „Inamici ai Motanului Felix” (dupa cum statea scris chiar pe pancartele agatate la gatul acestora): „Da’ nici pe motan nu putem asa, un pic, sa-l tragem de mustati?”.

In continuare, “Eveneimentul zilei” este la fel de spiritual mentionand ca:” „Desantul” lui Basescu s-a terminat cu o baie de multime, de unde a si primit un copil imbracat in roz, pe care l-a plimbat in brate. „Sunt de meserie capitan de cursa lunga, iar cursa mea la presedintie e lunga”, a mai aruncat din mers proaspat suspendatul presedinte.”
Andreea Pora, Romulus Georgescu, Andreea Nicolae in articolul “Expulzat din Cotroceni”, aparut in “Romania libera”, prezinta foarte amanuntit sedinta Parlamentului, iar “importanta pe care au "acordat-o" parlamentarii sedintei dedicate suspendarii a razbatut din cele 123 de absente inregistrate la debutul dezbaterilor, din "punctualitatea" cu care au inceput discutiile, dar si din atitudinea unor alesi.
La capitolul intrari caraghioase, autorii plaseaza discursul de 40 de minute a lui C.V. Tudor in care acesta “a trecut de la acuzatii exprimate in cuvinte "colorate", la finalul filmului "Zorba Grecul" si la propria teza de doctorat.” si declaratia lui Dan Voiculescu prin care acesta il catalogheaza pe Presedintele Basescu drept “marxist”, “stalinist” si “fost securist, care manipuleaza dosare”.

In replica, senatorul PD Radu Berceanu a declarat ca : “alianta extrem de ciudata PSD-PNL-PRM-UDMR-PC" se poate explica prin "membri ai PNL care fac donatii in campania electorala la PSD", dar si prin "membrii PNL care primesc de la PSD rafinarii sau scutiri de datorii". Berceanu a precizat, totodata, ca demersul de suspendare se explica prin condamnarea comunismului si prin transmiterea dosarelor fostei Securitati la CNSAS. "Presedintele Traian Basescu si PD sunt intr-adevar izolati de mlastina politica si economica in care se afunda tot mai mult reforma promisa romanilor", a spus si secretarul general al PD Vasile Blaga.”

Friday, April 13, 2007

in memoriam

A murit scriitorul american Kurt Vonnegut

Vonnegut a devenit o figură de cult pentru studenţi, în anii '60-'70
Una dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii americane, scriitorul Kurt Vonnegut, a murit miercuri, la New York, la vârsta de 84 de ani.
Cea mai cunoscută carte a sa este "Abatorul numărul 5", în care povesteşte cele trăite de el la Dresda ca prizonier de război, când 135 de mii de oameni au fost ucişi într-un bombardament al forţelor aliate.
Kurt Vonnegut fusese luat prizonier de trupele germane în decembrie 1944 şi era deţinut în depozitul de carne al unui abator, la trei etaje sub pământ, în noaptea când au sosit sutele de bombardiere aliate.
După cum îşi aminteşte în cartea sa "Abatorul numărul 5", nimic nu ar fi putut supravieţui furtunii de foc din oraşul de deasupra.
"Nu s-a putut ieşi din adăpost până a doua zi la amiază. Când americanii şi paznicii lor au ieşit, cerul era negru de atâta fum. Soarele era o gămălie de ac mânioasă. Iar Dresda era ca luna acum - numai roci. Pietrele erau fierbinţi. Totul în apropiere era mort", scrie Vonnegut.

Activism politic

Vonnegut şi alţi prizonieri au ajutat în următoarele zile la îndepărtarea cadavrelor.
Când s-a publicat cartea sa "Abatorul numărul 5", în toiul războiului din Vietnam, el a devenit imediat celebru şi o figură de frunte în mişcarea americană pentru pace.
Inumanitatea omului faţă de om a fost o temă constantă a cărţilor sale dar el a spus că "Abatorul numărul 5" a fost singura carte pe care s-a simţit absolut obligat s-o scrie.
"Planeta Pământ e un azil de nebuni al universului şi pacienţii au luat conducerea. Este cu siguranţă ceea ce gândeşti în faţa distrugerii fără sens a Dresdei", declara la BBC Kurt Vonnegut.
Anul trecut scriitorul a ieşit din starea de "semi-pensionar" pentru a scrie cartea "Un om fără ţară", inspirată de dispreţul său faţă de actualul preşedinte al Statelor Unite, George W. Bush.

dupa BBC.ro

Thursday, April 12, 2007

memento mori

Labirintul destinului

-Ce este un Labirint?
-Destinul
-Ce este un Destin?
- Labirintul
-Ce este Labirinul Destinului?
- O tampenie.

Gripa aviara

Latinii obisnuiau sa numeasca un om nonconformist "rara avis", ceea ce in traducere inseamna "pasare rara". Ma intreb daca odata cu epidemia de gripa aviara, aceasta sintagma nu va reveni la sensul sau initial.

Cartea rosie

Animalele rare sunt incluse in Cartea Rosie. Exista oare pentru ele o Carte Neagra a Comunismului? Sau , poate acestora le-a priit colectivizarea fortata si campaniile de infometare a populatiei? Unde erau organizatiile care se ocupa de drepturile animalelor? O sa mi se raspunda, cum ca atunci erau alte prioritati, drepturile omului erau incalcate flagrant. Sa inteleg ca acum pe mapamond s-a instalat Edenul iar in Africa nu mor copii din cauza subalimentatiei si milioanele de sclavi moderni sunt doar o iluzie optica.

Wednesday, April 11, 2007

despre "casa de nebuni regala"

Ne ducem credinta la purtator, sau, intr-un anume loc sfant, simtim atingerea dumnezeirii? Pentru mine, locul unde spiritul mamei din ceruri revine constant, este Munsterul Mariei din Zwiefalten, o biserica ce aduce a Paradis, prin lumina si decoratia ei interioara. La cativa metri insa, in stabilimentul alaturat bisericii, se zbat suflete si trupuri chinuite de vicii si boli psihice. Paradis si Infern intre aceleasi garduri, deopotriva pentru nemti si imigranti.Minus la succesMereu ni se masoara noua, emigrantilor romani, cota de succes in tara de resedinta.

De cativa ani, propaganda sublimeaza si intr-un apel de reintoarcere in Romania, cu know-how si banuti agonisiti cu tot. Nu e nimic gresit in asta, doar ca oferta in tara pentru un repatriat este la fel - in afara de limba - cum ai incepe o viata noua, in orice tara europeana.Si pe bani mult mai putini. Dar e sarbatoarea invierii Domnului, sa lasam argintii la o parte si sa revenim la cele spirituale.Nu orice poveste a unui emigrant poate fi servita cu frisca, la televizor. In realitate, pe langa cazurile de succes sau mai modeste, de trai civilizat, multumitor, sunt destule destine ratate ale strainilor emigrati in Europa.


Dezechilibrul vine din nesiguranta unei vieti luate de la zero, din necunoasterea limbii tarii de resedinta si dificultatile de comunicare legate de aceasta, din mariaje conventionale sau din frustrari profesionale.Antidotul PIA FM In Germania, recurenta si abundenta acestor cazuri de inadaptari, ce culmineaza uneori in boli psihice, alcoolism, dependenta de droguri, sau chiar sinucideri, este tratata ca o serioasa problema sociala. Atat de serios, incat statul si institutiile sale abilitate concep programe de interventie si recuperare a strainilor cu probleme de aceasta natura.Un exemplu este PIA FM, un proiect pe termen lung de tratament psihiatric ambulatoriu pentru cetatenii straini, al centrului de psihiatrie din cadrul Clinicii Munsterului din Zwiefalten.


O brosura informativa despre acest program se adreseaza cu precadere imigrantilor in Germania provenind din Albania, Bosnia, Croatia, Polonia, Romania, Rusia, Sirbia, Turcia. Da, si Romania, ceea ce inseamna ca persoanele vizate nu sunt putine.Alaturi de tratamentul stationar, centrul psihiatric din Zwiefalten trimite echipe pe teren, care efectueaza diagnosticari psihologice, tratament psihoterapeutic si ergonomic la domiciliu, facand, in paralel, consultanta de profil in limba materna, familiei pacientului.


La clinica din Zwiefalten -aflata in jurisdictia orasului Reutlingen- lucreaza si doua romance, o doctorita si o asistenta. Dupa cum mi-au povestit, spectrul bolilor cuprinse in program este de la dereglari psihice, pana la simptome de dementa, adeseori ca urmare a alcoolismului, consumului de droguri si medicamentos in exces.In tratarea ambulatorie a alcoolismului, se ofera un program de baza, cu durata de doua saptamani, sau „Programul celor 100 de zile” de abstinenta.


Internatilor cu boli mai usoare, alaturi de tratamentul de dezintoxicare, clinica din Zwiefalten le creeaza un ambient cu diverse activitati, directionate spre antrenarea si resocializarea lor: informari, munca in grup, miscare, calarie, activitati creative, antrenarea memoriei, gatit si gradinarit.Aceste terapii dureaza, de regula, sase saptamani, iar costurile sunt acoperite fie prin plata individuala, fie prin asigurarile sociale la casele de sanatate.


Dar mai sunt si altfel de cazuri. Alaturi de schizofrenie si dereglari neurotice in urma unor suprasolicitari, in atentie se afla si pacienti straini cu probleme de comportament si crize de personalitate, sau care prezinta simptome de diminuare a inteligentei si evolutie retardata (mai ales copii si adolescenti).Paradisul Madonei si regala casa de nebuniO ciudata liniste te patrunde cand intri prin portile bisericii catolice din Zwiefalten, strajuite de doua statui de intemeietori. Asezamantul religios dateaza din 1089, cand a fost inaugurata o manastire benedictina intr-o vale a Alb-ului svabesc, din regiunea Reutlingen.


In vremea imparatului german Heinrich al IV-lea si al papei Grigore al VII-lea, manastirea a servit adesea ca loc de refugiu si cimitir, pentru ca, secole mai tarziu, complexul de cladiri din jurul bisericii sa fie investit oficial cu titlul de „casa de nebuni regala”.La intrarea in complexul Zwiefalten, e un parculet si un podet peste paraul ce desparte lumea de afara cu cea „de dincolo”. In exterior, biserica Sfintei Maria nu are nimic deosebit, doar ziduri, turnuri si Crucea.. Cand intri insa, decorul interior iti ia respiratia.Stalpii de marmora alba si in nuante de roz pana la violaceu, ingerasii poleiti cu aur, firidele apostolilor, cu geamuri spre cer, un altar aurit, vaze mari cu flori de primavara.


Pictura murala e fenomenala, permanent vin vizitatori din toata lumea, unii doar pentru a filma si face fotografii. Altii vin la concertele de orga, organizate periodic in incinta lacasului de rugaciune. Stai o vreme, te minunezi, te rogi si apoi pornesti mai departe.Mantuire prin eutanasieDin parcul mare, aflat in spatele Munsterului, caile duc spre Muzeul Psihiatric al Landului Baden-Wurttemberg, inaugurat in 2003.


In recluziune, unii bolnavi psihici dovedesc o surprinzatoare creativitate. Astfel, muzeul a ajuns la o impresionanta colectie de pictura, proprie, care este prezentata de ghida laolalta cu expozitiile ocazionale, unele dintre ele in parteneriate cu alte tari.In septembrie 2006, muzeul a gazduit si o expozitie de fotografii dintr-un azil de bolnavi psihici din Romania, subventionat de centrele de psihiatrie din Baden-Wurttemberg, care intretin parteneriatul intre scoala de infirmiere din Zwiefalten si o scoala romaneasca de profil.In zona cea sumbra a istoriei germane din perioada nazista, asezamantul psihiatric de la Zwiefalten se inscrie cu inumana aplicare a eutanasierii asupra „vietii de calitate inferioara”.Prin acesta, regimul hitlerist trimite la moarte prin eutanasiere peste 70.000 de bolnavi psihici si retardati mintal, in sase clinici dedicate acestui scop.

„Actiunea T4” (eutanasie) a cuprins si 10.654 de oameni din zona Zwiefalten, in localitatea Grafeneck. Muzeul psihiatric sta marturie pentru reprobabilul genocid, cu documente, dosare ale pacientilor, fotografii ale vremii, chiar cu camasi si instrumente de forta utilizate in acele vremi.Tratament cu manusiAstazi, ca in Germania, poate ca nu exista niciunde mai mare preocupare pentru defavorizatii fizici si psihici.


Este, cu siguranta, o compensatie a vinei de razboi, dar este si o sfera de ocupatie si interes cu caracter practic si profilactic, absolut necesar intr-o societate din ce in ce mai „turmentata” si din ce in ce mai multiculturala.Intr-un indrumar de profil in format A4, am putut numara 116 pagini cu adrese de institutii si amenajari specializate in problema tratamentului dependentelor, doar in landul Baden-Wurttemberg.Acestora li se adauga activitatile pe linie caritativa a diaconiilor, punctele de interventie (si telefonica) in cazurile de derapaj psihic sau sufletesc, ca si cercurile de intalniri si discutii pe principiul „Ajuta-te singur”.

Este Germania o tara cu mai multi nevoiasi ai trupului si psihicului, decat alte tari? De atatea suruburi si BMW-uri se uita de suflet? Poate ca da, poate ca nu. Oricum ar fi, la nivel institutional, dar si ca initiativa privata, derivei i se cauta leac.„Alunecatilor de pe sine” si handicapatilor, de orice varsta si natie ar fi acestia, nu li se trage o patura peste cap, ci li se ofera sfat si suport.

Hotnews.Ro, Dani Rockhoff, Germania, 10 apr 2007










Tuesday, April 3, 2007

cerc vicios!

Cafea fara cofeina, ceai fara teina, bere fara alcool, lapte fara grasime, automobil fara sofer, fabrica fara muncitori, tigari fara nicotina, orbit fara zahar, coca cola lights, benzina fara plumb, miel fara oaie, telefon mobil fara radiatie, spital fara pacienti, minister fara ministri, penitenciar fara detinuti, lac fara peste, padure fara uscaturi, surcica fara trunchi, pamant fara oameni, cel mai iubit dintre pamanteni, si maine va fi o zi, om fara suflet, carne fara miros, viata fara de moarte ... moarte fara de viata.

Monday, April 2, 2007

Traiasca CUC-ul!

Nu obisnuiesc sa folosesc slogane glorioase pentru orice tip de activitate. Dar cand este vorba de CUC, imi pot permite. Cand spun CUC si mai ales scriu acest cuvant cu litere mari, nu ma refer la vestita pasare care isi abandoneaza puii in plata Domnului, sau mai bine zis a altei pasari. CUC in traducere libera este celebrul joc ЧТО? ГДЕ? КОГДA? In varianta adaptata si implementata de niste tineri entuziasti in orasul nostru ar suna cam asa "Ce? Unde? Cand?" (CUC). Din intamplare sau nu chiar atat de intamplator, mi-a fost dat sa particip si eu la un joc, care s-a desfasurat la liceul "Gaudeamus". Initial, mi-am propus sa merg ca simplu spectator, fara a crede ca as putea sa particip si eu. Ulterior, fiind extaziat de propunere, m-am alaturat echipei "Extazy". Sa fiu sincer demult nu m-am odihnit asa de activ si de util, iar pe parcursul celor 3 ore de joc, care nici nu mi-am dat seama cum au trecut, chiar am avut ocazia sa stau la masa cu oameni minunati. Pacat ca acest joc, de rand cu alte jocuri, care sunt destinate sa mai scuture rugina de pe creiere, nu prea sunt popularizate, la noi. Pentru cei interesati, exista un site www.cuc.md care sper ca nu va face ca acest joc sa ramana singur CUC.