Aseara am fost la teatru, teatrul fiind in acest sens un loc speciazlizat unde se produc roluri. Adica, din start, tin sa evit definitia precum ca viata este teatru iar noi suntem actorii. Pe de alta parte, daca acceptam ca viata este teatru atunci pot spune ca am fost la teatru in teatru. Mai mult ca atat, tinand cont de faptul ca piesa se cheama "Usa", regizata de Vitalie Drucec si montata la Teatrul "Mihai Eminescu" pe baza piesei cu acelasi nume de Matei Visnec, iar acest dramaturg este renumit pentru pasiunea pentru teatrul contemporan, in special pe filiera teatrului absurdului, pot spune ca am fost la teatru in teatru in teatru sau cu alte cuvinte am avut onoarea sa asist la o reprezentare de meta-teatru.
Dar, sa ne intoarcem la niste chestii mai telurice. Piesa se joaca in sala "Valeriu Cupcea", care este un fel de studio. La intrare am trait o experienta cam hazlie. Problema este ca la intrare erau postate niste perechi de incaltaminte [cum era sa-mi dau seama mai tarziu, acestea faceau parte din decorul spectacolului], nestiind ca acestea erau amplasate acolo special de realizatorii spectacolului, am avut impulsul sa ma descalt.
Cu atat mai mult ca, acest impuls se justifica si prin tentativele teatrului contemporan de a apropia spectatorul de actori prin diverse metode, am crezut ca asist la inaugurarea unei noi metode de comuniune a actorilor cu spectatorii, nu prin ciorapii gauriti sau prin mirosuri neplacute, ci prin contactul nemijlocit cu podeaua rece. Adica, in inchipuirea mea, actorii si spectatorii trebuiau sa imparta aceeasi podea, in plus, dupa cum avea sa-mi dau seama mai tarziu,podeaua era un accesoriu, pe langa Usa, care este de fapt usa dintre doua realitati diferite, alb/negru,viata/moarte,noi/voi, eu/tu,eu/eu etc. Recomand acest spectacol tuturor celor, care s-au saturat de fenomenul teatral clasic, reprezentat prin tot felul de Romeo si Juliete si care doresc o gura de oxigen in spatiul cultural autohton.
10 comments:
Cit de plagiate sunt versurile de mai jos?
Daca vreau sa folosesc un vers de-acolo am nevoie de acordul tau?
:)
Depinde pentru ce vrei sa-l folosesti? Ti-am zis ca sunt plagiate in masura in care noi toti suntem plagiate sau plagiati. (-: Apare intrebarea: daca sunt un plagiat pot sa produc ceva original?
Prea filozofic pentru mine.
Nu stiu exact care este legea copyrightului. Iar versurile suna intr-adevar ca niste perle de intelepciune americane. S-ar putea daca reproduc doar un vers sa nu am nevoie de acordul tau.
:)
Oricum nu te cunosc asa ca poti sa folosesti intregul tezaur de intelepciune americana. Sincer, chiar eu le-am compus, dar intr-adevar au ceva comun cu vasta cultura americana. (-:
Sa nu te superi acum, dar asa imi place mie sa provoc oamenii. :) N-am spus-o cu rea vointa, dar are ceva, stii aerul ala ca e mai mare decit viata. :)
De unde stii ca nu ma cunosti? Puteam fi un prieten de-al tau.
Dar asa e, nu ma cunosti.
Am dat search pe numele meu si am descoperit ca ai scris despre cartea mea.
:)
Daca consideram ca romanul este o parte din autor atunci pot sa spun ca cunosc o mica parte din tine. (-: Asta in conditiile in care chiar tu esti autorul (-:
Eu iti citesc blogul cu placere cind n-am ce face sau imi beau cafeaua. Nu o sa intru in polemica asta daca sunt eu sau nu, am vrut doar un vers din poezia ta pentru ce scriu acum, dar nici macar nu sunt sigura ca va ramine in varianta finala.
Asa ca o sa vad la sfirsit. :)
Sper sa prind si eu sfarsitul... (-:
Uite, nu stiu cine ti-a trimis "Strainii", sau ce stii tu despre mine, dar daca intri pe site-ul meu, o sa vezi ca am acolo multe povestiri, trebuie sa gsesti macar una vesela sa-ti placa si tie. :)
simonacratel.eu
Si ce vers vrei sa folosesti? Poate te ajut eu sa-l reformulezi? (-:
Post a Comment