Literatura la frontierele Europei

Ieri am asistat la o masa rotunda organizata in cadrul Festivalului literar "European Borderlands". Nu am nimic impotriva acestui festival, ba chiar mai mult ca atat, este ca o gura de aer, in spatiul cultural basarabean. Este admirabil efortul celor de la diverse fundatii culturale germane de a aduce fata in fata scriitorii din aceasta parte a Europei. Insa, cum a spus si Mircea Dinescu, care a adus o pata de culoare acestui eveniment, straduindu-se sa infirme celebrul dicton ca in ceea ce priveste exprimarea orala scriitorii sunt restantieri: " Am ajuns la etapa in care nu suntem capabili sa ne intalnim. Trebuie sa ne organizeze nemtii intalnirile"

Imi pare oarecum indreptatita ironia celor prezenti, in adresa tinerei scriitoare din Ucraina Tania Maliarciuk care a afirmat ca in Ucraina exista trei generatii de scriitori: 1) cei din perioada sovietica, care au produs o literatura de proasta calitate; 2) cei de la inceputul anilor'90 ai secolului trecut care la fel sunt oarecum influentati de politic si 3) generatia celor de pana la 30 de ani,[din care de altfel face parte si ea] care in opinia tinerei scriitoare din Ucraina produc o literatura de calitate.

Tanara scriitoare a fost sustinuta, in efortul sau, de nu mai putin tanarul poet Andrei Gamart, care la fel a incercat sa impresioneze publicul prin afirmatii de genul: "Noi, tinerii, nu suntem interesati de politic. Noi abordam teme general umane". Tind sa fiu de acord cu Mircea Dinescu, care in replica, a oferit exemplul lui Nichita Stanescu, care in pofida sau datorita experientei din Romania comunista, a reusit sa devina unul dintre cei mai umanisti poeti.