mass culture

Ieri am hotarat sa ma destind putin si am stat sa vad un film la cinematograful universitatii. M-am dus sa vad "The Mummy" partea a treia, sau mai bine zis partea care a aparut recent ca deja le-am pierdut numarul. Cineva o sa-mi reproseze: de cand te-ai dat in marasmele Hollywoodiene? Raspunsul meu nu intarzie: este cert ca cinematografele sunt facute pentru aceste filme. O sumedenie de bubuituri si efecte speciale. pentru asta se si duce lumea la film. Pe deasupra se ma serveste si popcorn gratuit. Iar un student flamand numai asta si viseaza.

Filmul nu reprezinta nimic deosebit din punct de vedere artistic, dar din alte puncte de vedere ar putea sa prezinte interes. Mai ales in lumina ultimelor evenimente de pe arena internationala cu ascensiunea Chinei si demoralizarea suporterilor democratiei liberale. Vorba e ca de data aceasta realizatorii filmului au ales in calitate de mumie un imparat chinez, nu mai stiu ce numar.

In orice caz povestea veche, mumia sta cuminte in culcus, pana nu vine cineva s-o trezeasca. Normal ca la mijloc este nici mai mult nici mai putin soarta intregului Univers. In fine, povestea se termina cum ne-am obisnuit, eroul principal invinge fortele raului si cu mare greu infinge pumnalul fatal in inima proeminenta a monstrului. Pana aici nimic suspect. Totul este in conformitate cu clasicul gen mumificat.

Apare insa subtextul politic, care schimba datele problemei. Actiunea are loc in China din perioada razboiului civil, atunci cand comunistii chinezi luptau pentru putere. Nu cred ca o sa fie greu sa ghiciti cine este suporterul si sluga de baza a Imparatului sau mumiei reinviate. Corect: generalul care conduce brava armata chinezo-comunista isi ofera serviciile mumiei. In rezultat, generalul impreuna cu invincibila sa armata impartasesc soarta mumiei. Pacat ca in realitate, mumia si armata conduc China deja de cateva decenii.

Asadar, un exemplu de "wishful thinking american". Un moment si mai comic il reprezinta oastea libertatii, care lupta impotriva Raului. Ea este constituita din schelete ale fostilor ostasi decedati pe parcursul razboaielor anterioare. Adica, morala este urmatoarea: cat de schilodita nu ar fi libertatea ea oricum va invinge.

Am I addicted?

Answer "yes" or "no" to the following questions regarding your recreational computer use during the past 6 months. This test was developed by Dr. Kimberly S. Young. If you answer "yes" to 5 or more questions, addiction is present.

1. Do you feel preoccupied with Internet-thinking about past activity and anticipating future online sessions?

2. Do you feel the need to use the Internet with increasing amounts of time to achieve satisfaction?

3. Have you repeatedly made unsuccessful efforts to control, cut back, or stop Internet use?

4. Do you feel restless, moody, depressed, or irritable when attempting to cut down or stop Internet use?

5. Do you stay online longer than originally intended?

6. Have you jeopardized or risked the loss of a significant relationship, job, education, or career opportunity because of the Internet?

7. Have you lied to family, therapists, or others to conceal the extent of involvement with the Internet?

8. Do you use the Internet as a way of escaping from problems or of relieving a dysphoric mood: feelings of helplessness, guilt, anxiety, or depression?

nimic

De la o bucata de vreme am inceput sa ma gandesc la nimic, mai bine zis nu ma gandesc la nimic. Pe scurt, m-am transformat in robot. Masina de scris plus alte accesorii biologice: mancare, somn, plimbare si vegetare. A nu se confunda cu vegetarian. Cum necum dar mananc carne. Asta ma mai deosebeste de o leguma. Nu vreau sa spun ca e o stare rea. Multi viseaza sa ajunga in aceasta stare. unii ar spune poate chiar ca sunt unul dintre putinii care au cunoscut nirvana sau catharsis. Desi din punct de vedere muzical cele doua formatii nici nu se compara.

Chiar imi pare bine sa gust, sa savurez, sa ma complac si sa ma dedau acestei stari. Mergi pe strada, iar in cap nimic. Sufla vantul, sau poate cuiva ii place mai mult suiera. Ajungi acasa iar in cap acelasi prieten devotat. Numai atunci cand ajungi la veceu in sfarsit iti dai seama ca nimicul mai da si roade. Adica pana la urma se materizalizea in ceva. Dar sa ne abatem putin de la cele lumesti si sa ne orientam spre cele inalte, inaltate, sau inaltatoare.

Este ora 24. A mai trecut o zi plina de nimicuri. Doar ca nimicul a mai fost dilatat putin cu arta. Vorba e ca incerc in fiecare vineri sa prind vreun eveniment artistic. Azi am fost la opera. Spre surprinderea mea mi-a placut. Ba chiar am fost captivat si nici nu am observat cum au trecut cele trei ore. S-a jucat "Il Trovatore" de Verdi. Subiectul e cam de telenovela, dar muzica e teapana, adica vreau sa zic intepata.

Un fapt interesant, inainte de inceputul spectacolului pe langa obisnuitul Deconectati telefoanele mobile si nu faceti poze, ceea ce bineinteles atat aici cat si pe toate scenele lumii nu se respecta mai mult sau mai putin, se intoneaza imnul de stat. Interesant, daca aici in SUA imnul de stat se intoneaza la orice eveniment unde exista orchestra. In orice caz de apreciat ca majoritatea stiu cuvintele imnului. Pai normal, in atatea ani au reusit sa-l invete.

Cred ca ajunge atata logoree, trebuie sa mai pastrez si pentru alte postari. Nu de alta dar o sa ajung sa nu pretuiesc nimicul. Dupa o clipa de chin, iar astept cu nerabdare clipa cand "gandirea la nimic" va fi o stare permanenta. Asa ca celor care nu au gasit nimic le zic bine azi venit in clubul nimicologilor. Iar celor care au gasit ceva le zic sa mai caute nimicul.

the world capital

Duminica trecuta am vizitat New-York-ul. Cineva poate sa spuna ca denumirea de "capitala a lumii" este depasita deoarece se asteapta o criza economica globala si SUA isi va pierde relevanta si pozitia de putere mondiala. In orice caz, chiar daca SUA va fi depasita de China oricum orice putere mondiala pastreaza niste urme ale trecurului imperial. De exemplu, Viena, Istanbul, Moscova.

Asa ca in acest sir putem include si New-York-ul. Doar ca spre deosebire de aceste capitale care privesc spre trecutul lor imperial, imi este greu sa cred ca New-York-ul va avea aceleasi abilitati. Este un oras mult prea ancorat in viitor. Si asta place. Cel putin mie mi-a placut privelistea de pe Empire State Building. Cand privesti de la etajul 86 la cladirile de pe Manhattan parca nici nu ai impresia ca este un peisaj terestru. Peisajul parca este extras dintr-un fim SF. Doar dupa o zi de plimbari prin New-York, mi-am dat seama ca sintagma "The New Yorker" vizeaza o categorie aparte de oameni, si nu reprezinta doar un brand in jurnalism.

Ii distingi de la o posta. Intr-un fel, parca involuntar se disting si ei din multime. Intr-un articol despre modernism, Flaubert face referire la o categorie de oameni ce tin de modernitate. El ii denumeste "les flaneurs". Dupa ce am citit descrierea lui Flaubert aveam o reprezentare vaga a acestora dar acum pot spune cu certitudine ca new-yorkezii se incadreaza perfect in aceasta categorie.

pofta buna!

Am remarcat o imbunatatire considerabila a abilitatilor mele culinare. De bine de rau pot sa gatesc aproape orice. Daca pana nu demut o simpla ciorba era pentru mine maiestrie suprema acum pot sa zic ca le prepar in serie. Asa ca am zis: Nu stiu ce-o sa fie de capul doctoratului pe care il fac acum in SUA, dar de una sunt sigur, la sfarsitul programului o sa fiu un bucatar-sef. Asadar s-ar putea sa sufar o transformare radicala de la Medic-Sef la Bucatar-Sef.

Ar mai fi ceva: in conditiile in care sistemul de educatie din Moldova este la pamant, s-ar putea ca diploma de bucatar sa-mi prinda mult mai bine decat cea de doctor in istorie. In ceea ce priveste cromatica si calitatea estetica a bucatelor va las sa admirati ultima mea capodopera inainte de "a ucide arta cu cutitul" atat la propriu cat si la figurat.

sate virtuale

Se pare ca satele din Republica Moldova devin virtuale nu numai din cauza exodului masiv al populatiei dar si datorita invaziei noilor tehnologii si a Internetului. Mitul satului global nu este departe de adevar. Mai ales dupa ce citesti acest articol. Astfel, barfele au sansa sa paseasca dincolo de limita satului, iar notiunea de "dor" si "doina" se transforma in "chat" si "messenger".