cosmarul american

Daca joi e Thanksgiving day, cand toata lumea infuleca si bea in toata veselia puritanismului american, atunci vineri de dupa fiesta, care se cheama "Black Friday" puritanismul se manifesta in toata frumusetea prin cozile imense la magazine. Bineinteles ca anticipez deja unele comentarii: uite la asta a ajuns sa atinga "visul american" si sa se bucure din plin de produsele capitalismului post-industrial, de la prima sursa, si nu este multumit. Intr-adevar la capitolul reduceri si calitatea produselor nu am de ce sa ma plang: cu toate ca produsele de aici sunt Made in China ca peste tot in lumea capitalista, nu stiu de ce dar parca calitatea este un pic mai buna. Sau poate China lor nu e China noastra?

Totusi iti trece tot dorul de cumparaturi cand auzi ca un angajat al Walmart a fost strivit de hoarda de cumparatori care au tabarat in magazin. In rezultatul numeroaselor rani, angajatul magazinului a decedat. Intrebarea mea este: Cum poti sa mai crezi in visul american dupa ce auzi asemenea stire? La granita dintre tragic si comic se afla aceasta noua culme a consumerismului si marketingului: sa mori pentru consum. Poate asta este esenta societatii post-industriale: daca in secolul 20, oamenii isi dadeau viata pe campul de lupta, pentru ideea de patrie impregnata de constiinta superioritatii rasiale si de clasa, atunci in secolul 21: violenta de pe campul de lupta trece in spatii care de obicei sunt catalogate spatii ale abundentei.

Unde a disparut constiinta morala? Cum se simt sau daca simt ceva cumparatorii acelui Walmart? O alta intrebare si mai interesanta este: Cum s-ar comporta cei care au omorat un om pentru o reducere la plasma TV, in cazul in care ar fi nevoiti sa sufere de foame? Toata lumea vorbeste despre cazurile de canibalism din Ucraina in timpul holodomorului si din RSSM in anii 1946-1947. Cand vezi ca oamenii sunt capabili sa ucida pe cineva pentru "un super deal" atunci nu mai ai niciun dubiu ca numarul cazurilor de canibalism a fost si mai mare.Pur si simplu cei care au suferit de pe urma acestora nu mai pot sa fie audiati in calitate de martori!

eroii neamului

Kotkin Stephen, Armageddon Averted. The Soviet Collapse (1970-2000), Oxford University Press, 2001.

Then Leonid Ilich [Brejnev] appeared... We lived fabulously, quietly stealing, quietly drinking. [A voice interjects: not quietly.] So be it. (Ion Druta, Moldavian writer)

Mai jos puteti vedea o traducere aproximativa. Sunt sigur ca nu este perfecta dar cred ca oricum reuseste sa capteze ideea de baza.

Apoi a aparut Leonid Ilich [Brejnev]... Am dus un trai fabulos, furam si beam cate putin . [ O voce intervine: nu chiar atat de putin.] Asa a fost. (Ion Druta, scriitor din Moldova)

O alta perla care cred ca curpinde toata istoria noastra de dupa 1989 si caracterul clasei noastre politice:

The Union's demise was 'national in form, opportunist in content'

Asta e si mai greu de tradus dar in mare parte este o parodie la celebrul slogan, care trebuia sa prezinte URSS ca un stat deosebit care putea sa fie un imperiu progresist: "national in form, socialist in content" (forma nationala si continut socialist):

Destramarea Uniunii [URSS] a avut "o forma nationala dar un continut oportunist"


Happy Thanksgiving! Nu va faceti griji aceeasi "Revolutie" ne asteapta si dupa 2009. (fraza de mai sus apartine exclusiv Medicului-Sef si nu se refera la concluziile cartii lui Kotkin)

extrapolari

N-am mai scris demult. Se pare ca lipsa apetitului caligrafic se datoreaza atat invaziei de literatura academica care mi-a absorbit toata bruma de povestitor, incadrand toata gandirea in fraze cliseu si rationamente, cat si mediului inconjurator in care ma aflu ultimele luni. Parca mi s-a transmis si mie anxietatea si notiunea timpului in ambalaj american. Adica, fiecare clipa conteaza. Nimic nu trebuie sa fie intamplator, totul trebuie sa fie planificat. "Timpul oficial" si "timpul personal" trebuie sa coincida suta la suta. Tocmai ii spuneam unei profe de academic writing, care a fost de acord ca in SUA nu s-a nascut si nu o sa se nasca un nou Dostoievski.

O alta cauza de lene caligrafica isi are originea in specificul literaturii pe care am citit-o in ultima vreme. Numai literatura despre atrocitatile secolului 20: Holocaust; cele doua razboaie mondiale; foamete; ura interetnica; eutanasie; eugenics (spre rusinea mea nu stiu cum se traduce in limba de stat, poate ma ajuta stepaniuc, ca e mare specialist in ale eugenics-ului); Cica Teodor Adorno a spus: Nu exista poezie dupa Holocaust, iar un alt scriitor evreu care a furat propriul volum de poezii din biblioteca doar pentru ca sa-l arda, demonstreaza faptul ca nici pana la Holocaust nu prea a fost poezie.

Altceva este ca totusi printre multiplele teorii ale ascensiunii lui Adolf Hitler, in ultimul timp, se pune un mare accent pe unul dintre factori ca: memoria primului razboi mondial si solidaritatea fostilor combatanti care au constituit nucleul unei Kampfgemeinshaft (comunitate de razboi) si transformarea acesteia in Volksgemeinshaft (in engleza se spune community of people, ceea ce presupune existenta unei identitati nationale).

Cu toate ca nu-mi place extrapolarea evenimentelor istorice si aplicarea lor in contextul contemporan cred ca factorul de fata este unul puternic mai ales daca judec dupa realitatile din SUA. Aici cu toate discutiile despre "melting pot" fiecare etnie se descurca pe cont propriu. Exista cartiere celebre China Town, Little Italy etc. Iar cu tot entusiasmul trezit de alagerea lui Barack Obama in functia de Presedinte al SUA, fiecare cetatean american de culoare diferita de cea a Presedintelui american stie care sunt cartierele rau famate in care de obicei majoritatea locuitorilor sunt de culoarea Presedintelui. Asa ca si aici exista un fel de Kampfgemeinshaft.

introspectii

Datorita faptului ca am posibilitatea sa beneficiez de intrarea gratuita la anumite evenimente culturale, in ultimele saptamani, am mers la niste prestatii scenice pe care le-as fi ignorat in alt context. Totusi nu-mi pare rau! Am reusit sa ma conving inca odata ca nu poti sa stii niciodata de unde sare iepurele. Unele temeri s-au confirmat, altele s-au infirmat. Asadar o sinteza a senzatiilor si gusturilor artistice si poate mai putin artistice, care totusi tintesc sa defineasca o parte mai mare sau mai mica dintr-un reprezentant mai mult sau mai putin reprezentativ al celor 6,5 miliarde de reprezentanti.

spuneam ca ti-ar fi placut flamenco

dansau aia

foarte sexy

dar si frumos

ritmat
ochii sclipeau;
ai nostri sunt buni, ma refer la dansurile populare, ca si flameno e un fel de dans popular spaniol, asadar ai nostri de la "joc" sunt buni dar parca prea sunt automatizati, si fara suflu, pun prea mult accentul pe perfectiunea miscarilor si uita ca mai conteaza si privirea, capacitatea de a exprima emotiile nu doar prin miscarile rapide a picioarelor dar si prin expresia fetei.

am mai fost la o trupa de dansuri si cantece africane

si aia draguti cu tot felul de sunete si instrumente mai pitoresti, cel putin asa sunau, nu garantez ca sunt autentice, vorba aia imaginea autentica conteaza ca in rest de unde sa stie publicul ce este autentic daca a vazut autenticul doar la televizor.

Chopin

liric

melancolic

pasional

eruptiv

fluctuant

halucinant

Apocalyptica: mirific, oniric, angelic, transcedental, vulcanic, sardonic, malefic, extatic,