Pe parcursul semestrului curent am avut in calitate de colegi si doi militari americani. Pe aici prin SUA exista o practica destul de masiva potrivit careia tinerii se inroleaza in armata, slujesc Patriei un an sau doi, si dupa asta se bucura de niste privilegii, bineinteles daca nu decedeaza eroic in "serviciul democratiei" si a altor idealuri ale lumii moderne. Asadar, dupa Purgatoriul serviciului militar, tinerii se apuca de studiat, mai ales ca Armata plateste taxele de studii.
Pe parcursul unei dezbateri mai "aprinse" am observat ca si militarii sunt persoane sensibile. Adica soldatii americani actuali nu sunt nici pe departe "eroii" neinfricati din perioada celui De-al doilea Razboi Mondial. Cel putin asa mi-a spus unul dintre colegii mei atunci cand l-am intrebat cu ce l-am suparat si ca nu-mi imaginam ca militarii americani sunt asa de sensibili. Cica, noi cei de acum nu suntem ca cei din celebrul "Saving the private Ryan" al lui Steven Spielberg.
Dupa cum s-a exprimat colegul meu: "Prin observatia ta mi-ai infipt cutitul in spate si l-ai intors de vreo cateva ori." De fapt, ce-am facut eu? Nimic altceva decat sa-i spun ca nu a avut dreptate atunci cand isi exprima scepticismul in legatura cu capacitatea autoritatilor sovietice de a evacua o intreprindere in cateva zile. Inca cum au putut! Au demonstrat-o din plin in Basarabia in iunie 1941.
Cand am vazut reactia colegului, mi-am zis sa nu ma mai uit la filme de razboi. Nu de alta dar iti creaza o imagine a militarului superman: eroul neinfricat si invincibil care invinge raul absolut si instaureaza imparatia binelui. Astfel, Hollywood-ul de fapt isi face meseria dar in sens invers: in loc sa prezinte o imagine "umana" a militarului, il dezumanizeaza si il glorifica, stabilind-ul pe un postament al 'soldatului necunoscut'.
Chiar si literatura academica ne creaza imagineaza unui militar erou. De exemplu, se vorbeste foarte mult despre faptul ca "razboiul modern" este un razboi total in care toata societatea este mobilizata pentru victoria finala. Mai mult ca atat, razboiul modern este "ultimul razboi" in rezultatul caruia se va instaura pacea finala si eterna.
Militarii actuali sunt cetateni ai unor state care lupta pentru ideale, spre deosebire de militarii medievali care luptau pentru suveranul lor. Militarul pre-modern percepea razboiul ca un mod de viata. Acesta mergea la razboi ca la parada. Se imbaraca in cele mai frumoase haine, isi facea si freza. Pe cand actualul soldat este separat de societate prin sistemul de cazarme, iar atunci cand trebuie sa se integreze in societate are probleme.
P.S. Totusi exista o speranta ca lucrurile nu stau chiar asa de dramatic. David Bell in cartea sa "The Total War" vorbeste despre fenomenul "militarilor poeti", care combinau arta cu razboiul. Dupa cum o demonstreaza experienta mea se pare ca "soldatul sensibil" sau "militarul poet" inca nu a disparut.
absolute final
13 years ago
5 comments:
Am avut si eu un coleg militar american, cica fost jurnalist la Moscova :))) era de la marina si mereu avea ceva de comentat la capitolul Rusia, URSS, imi facea concurenta :))) si pe alocuri era cam enervant ... tre sa zic, dar nu stiu de ce.
Si sunt multi din astia, militari carora le plateste armata studiile.
Nu ma apuc sa generalizez despre americanii americani, dar am impresia de la exercitiile NATO din Moldova ca erau mereu in misiune ...
Eu am avut unul casatorit cu o rusoaica si la fiecare ora comenta ceva despre sotia sa sau despre socrii sai. La un moment dat a adus si un album de poze de la nunta.
hai ca-i tare, al meu nu a reusit sa se insoare :))
Post a Comment