haz de necaz

Luna mai se dovedeste destul de bogata in lecturi interesante. De data asta, am reusit, fara mai eforturi, sa duc pana la capat un roman de exceptie: "Ai toata viata inainte" (in varianta franceza originala "La vie devant soi") de Romain Gary, aparut, in celebra colectie a "Cotidianului", din anul 2006. Romanul este o exceptie si din punct de vedere al originalitatii autorului, care a reusit sa devina singurul scriitor, care a obtinut, de doua ori, Premiul Goncourt.

A obtinut premiul pentru a doua oara, tocmai datorita romanului de fata. Dupa sinuciderea sa in 1980, a iesit la iveala faptul ca Emile Ajar, care a primit Premiul Goncort pentru "La vie devant soi" este de fapt nimeni altul decat Romain Gary. Mai mult ca atat, curios este ca nici acest nume nu este numele sau adevarat, sau ma rog numele sau initial, care a fost Romain Kacew. Acesta din urma s-a nascut la Vilnius in Lituania, dar ulterior a devenit Romain Gary si s-a stabilit in Franta.

Romanul de fata este un iures si o jonglerie de expresii, traditii, clisee si tot atatea rasturnari de situatii, caracteristice unei periferii a Paris-ului in care un copil de 10 ani, care ulterior afla ca a crescut cu patru ani, doar intr-o singura zi, datorita bunavointei cu care Madame Rosa, [proprietara unui apartament-afaceri, in care prostituatele isi plaseaza plozii pentru a scapa de plasarea acestora in case de copii] a reusit sa diminueze varsta reala a copilului, pentru ca acesta sa n-o paraseasca cand se va face mare.

De fapt, presupun ca Romain Gary a ales sa publice sub un alt nume, nu pentru a castiga cel de-al doilea Premiu Goncourt, ci mai curand pentru a evita o reactie mai dura in adresa sa, din partea societatii franceze. Personajele sunt niste combinatii destul de Frankesteiniene, in sensul ca reprezinta o intruchipare a contradictiilor ideologice ce bantuie omenirea. Madame Rosa este o fosta prostituata evreica din Polonia, care a reusit sa scape de Auschwitz, dar in acelasi timp pastreaza portretul lui Hitler sub pat, acesta tinand locul unei icoane la care se roaga atunci cand trece prin momente dificile.

Celalalt personaj , care coincide cu naratorul, este baiatul Mohamed, care cu toate ca este musulman, in acelasi timp reuseste sa fie si "arabul care cunoaste cel mai bine idis", si care o ajuta pe Madame Rosa, sa-si spuna ultima rugaciune si sa ajunga in sfarsit in Israel. In cazul dat, Israelul este o pivnita din blocul cu sase etaje, in care la ultimul etaj, locuiesc cei doi. Pe langa aspectele religioase si etnice, in carte, se desfasoara si o pledoarie pentru legalizarea eutanasiei, afirmadu-se ca medicina este de fapt o masinarie pentru prelungirea agoniei si pentru instrumentalizarea fiintei umane. Cu toate ca abordeaza teme destul de controversate si dureroase, cartea reuseste sa pastreze zambetul pe tot parcursul lecturii, iar, la sfarsit, iti vine s-o mai citesti inca odata.