După o epopee de filme documentare, vizionate la Festivalul "Cronograf", azi, m-am scufundat în tăcerea filmului lui Nae Caranfil. Filmul surprinde plăcut prin eleganţa decorului, caractersitic Bucureşti-ului de la începutul secolului trecut. La această eleganţă se adaugă şi fineţea subiectului, care nu ţine de prostituate, hoţi, politicieni, baroni ai tranziţiei, mârlănie, manelişti, înjurături, ci mai mult de un subiect destul de clasic, şi totuşi atât de exotic în cinematografia universală, dar, în special, în cea românească din ultimii ani: magia filmului şi prejudecăţile societăţii de atunci, în legătură cu "esenţa diabolică" a acestuia pentru supravieţuirea unei arte teatrale "nobile şi neîntinate".
Nu-mi pasă dacă o să par cam demodat, dar este cert că mi-a fost dor de un film elegant cu actori eleganţi, care utilizează un limbaj comprehensibil şi uman chiar şi atunci când sunt în culmea disperării sau a nervozităţii. Nu de alta dar cinematografia nu este doar o modalitate de a şoca publicul prin realitatea dură din afara sălii de cinema, dar în acelaşi timp un tip de metempsihoză , prin care spectatorul işi rezervă ceva timp pentru evadare din realitate, un moment de respiro, în faţa greutăţilor cotidiene.
Oricum să nu credeţi, dupa atâtea descrieri feerice, că filmul de faţă are un happy end. Nici nu am avut asta în vedere, când mă refeream la o evadare. Nu am nevoie de o evadare în stil de happy-end clasic hollywoodian. O poveste frumoasă poate să aibă şi un final trist, dar această tristeţe să nu-ţi provoace greaţă, ci mai curând un sentiment de vagă înălţare.
Mi-a placut, în special, faza în care regele Carol se întâlneşte cu membrii echipei de filmare a peliculei despre Războiul de Independenţă. Rând pe rând, face cunostinţă cu membrii echipei de filmare: actori, operatori iar când ajunge la regizor îl intreabă cu ce se ocupă regizorul, dacă finanţatorul dă banii, operatorul filmează iar actorii joacă. La care vine replica regizorului: Eu domnesc! (-:
P.S. Încă un moment curios este vizita latifundiarului bogat la cinema. În momentul în care ajunge în sală, i se face rău pentru că este nevoit să stea în aceeaşi sală cu proletarii, iar înainte de a începe filmul, află cu stupoare că preţul unui bilet este un leu. Într-un fel situaţia de azi, când biletul la cinema, este uneori mai scump decât biletul la teatru, reprezintă un tablou total diferit de "raportul de forţe" de la începutul secolului trecut.
Nu-mi pasă dacă o să par cam demodat, dar este cert că mi-a fost dor de un film elegant cu actori eleganţi, care utilizează un limbaj comprehensibil şi uman chiar şi atunci când sunt în culmea disperării sau a nervozităţii. Nu de alta dar cinematografia nu este doar o modalitate de a şoca publicul prin realitatea dură din afara sălii de cinema, dar în acelaşi timp un tip de metempsihoză , prin care spectatorul işi rezervă ceva timp pentru evadare din realitate, un moment de respiro, în faţa greutăţilor cotidiene.
Oricum să nu credeţi, dupa atâtea descrieri feerice, că filmul de faţă are un happy end. Nici nu am avut asta în vedere, când mă refeream la o evadare. Nu am nevoie de o evadare în stil de happy-end clasic hollywoodian. O poveste frumoasă poate să aibă şi un final trist, dar această tristeţe să nu-ţi provoace greaţă, ci mai curând un sentiment de vagă înălţare.
Mi-a placut, în special, faza în care regele Carol se întâlneşte cu membrii echipei de filmare a peliculei despre Războiul de Independenţă. Rând pe rând, face cunostinţă cu membrii echipei de filmare: actori, operatori iar când ajunge la regizor îl intreabă cu ce se ocupă regizorul, dacă finanţatorul dă banii, operatorul filmează iar actorii joacă. La care vine replica regizorului: Eu domnesc! (-:
P.S. Încă un moment curios este vizita latifundiarului bogat la cinema. În momentul în care ajunge în sală, i se face rău pentru că este nevoit să stea în aceeaşi sală cu proletarii, iar înainte de a începe filmul, află cu stupoare că preţul unui bilet este un leu. Într-un fel situaţia de azi, când biletul la cinema, este uneori mai scump decât biletul la teatru, reprezintă un tablou total diferit de "raportul de forţe" de la începutul secolului trecut.
2 comments:
acum sunt curios sa-l vad si eu, am vazut doar trailerul
tocmai acesta a fost si scopul postarii mele. (-: Cu cat mai multi vor vede filmul cu atat mai bine. Apropo, m-ar interesa si perceptia ta despre film.
Post a Comment