Un articol in "The Boston Globe" care pune in discutie capacitatea criticii literare de a reveni in panteonul disciplinelor academice, dupa ultimele decenii in care practic a reusit sa distruga totul, fara a construi nimic in schimb. Autorul propune adoptarea unor metode de cercetare ce tin de domeniul stiintei, pentru a oferi o dimensiune utila si masurabila literaturii.
Drept exemplu se ofera adoptarea unor metode statistice si a tehnologiilor moderne pentru a depista autenticitatea unor opere shakespeariene, care, conform opiniei enuntate de autor, a fost ajutat sa-si scrie operele. Un alt exemplu tine de "mitul frumusetii" care in opinia unor autori din Occident ar tine de specificul sexist al culturii occidentale. Or, autorul afirma ca analiza a mii de texte din diverse culturi a demonstrat ca atunci cand se discuta despre frumusete, femeia este vizata de sase ori mai des decat barbatii.
Pe langa tonul destul de "optimist" si "constructiv" al autorului, care afirma ca prin adoptarea unor metode stiintifice, literatura ar fi un bun exemplu pentru disciplinele umaniste si ar servi ca o punte de legatura intre stiinta si asa-numitele Humanities, se remarca totusi reversul monedei, care tine de numeroase intrebari care inca nu si-au gasit raspunsul: Pe cat de pregatita este stiinta sa ofere raspunsuri la intrebarile literaturii? Cat timp va dura infailibilitatea stiintei in conditiile in care autoritatea sa este tot mai des pusa la indoiala de implicarea diverselor interese economice si politice, de genul cunoscutei dispute dintre sustinatorii incalzirii globale si cei ai "noii glaciatiuni"?
absolute final
13 years ago
No comments:
Post a Comment