nimic

De la o bucata de vreme am inceput sa ma gandesc la nimic, mai bine zis nu ma gandesc la nimic. Pe scurt, m-am transformat in robot. Masina de scris plus alte accesorii biologice: mancare, somn, plimbare si vegetare. A nu se confunda cu vegetarian. Cum necum dar mananc carne. Asta ma mai deosebeste de o leguma. Nu vreau sa spun ca e o stare rea. Multi viseaza sa ajunga in aceasta stare. unii ar spune poate chiar ca sunt unul dintre putinii care au cunoscut nirvana sau catharsis. Desi din punct de vedere muzical cele doua formatii nici nu se compara.

Chiar imi pare bine sa gust, sa savurez, sa ma complac si sa ma dedau acestei stari. Mergi pe strada, iar in cap nimic. Sufla vantul, sau poate cuiva ii place mai mult suiera. Ajungi acasa iar in cap acelasi prieten devotat. Numai atunci cand ajungi la veceu in sfarsit iti dai seama ca nimicul mai da si roade. Adica pana la urma se materizalizea in ceva. Dar sa ne abatem putin de la cele lumesti si sa ne orientam spre cele inalte, inaltate, sau inaltatoare.

Este ora 24. A mai trecut o zi plina de nimicuri. Doar ca nimicul a mai fost dilatat putin cu arta. Vorba e ca incerc in fiecare vineri sa prind vreun eveniment artistic. Azi am fost la opera. Spre surprinderea mea mi-a placut. Ba chiar am fost captivat si nici nu am observat cum au trecut cele trei ore. S-a jucat "Il Trovatore" de Verdi. Subiectul e cam de telenovela, dar muzica e teapana, adica vreau sa zic intepata.

Un fapt interesant, inainte de inceputul spectacolului pe langa obisnuitul Deconectati telefoanele mobile si nu faceti poze, ceea ce bineinteles atat aici cat si pe toate scenele lumii nu se respecta mai mult sau mai putin, se intoneaza imnul de stat. Interesant, daca aici in SUA imnul de stat se intoneaza la orice eveniment unde exista orchestra. In orice caz de apreciat ca majoritatea stiu cuvintele imnului. Pai normal, in atatea ani au reusit sa-l invete.

Cred ca ajunge atata logoree, trebuie sa mai pastrez si pentru alte postari. Nu de alta dar o sa ajung sa nu pretuiesc nimicul. Dupa o clipa de chin, iar astept cu nerabdare clipa cand "gandirea la nimic" va fi o stare permanenta. Asa ca celor care nu au gasit nimic le zic bine azi venit in clubul nimicologilor. Iar celor care au gasit ceva le zic sa mai caute nimicul.