N-am mai scris demult. Se pare ca lipsa apetitului caligrafic se datoreaza atat invaziei de literatura academica care mi-a absorbit toata bruma de povestitor, incadrand toata gandirea in fraze cliseu si rationamente, cat si mediului inconjurator in care ma aflu ultimele luni. Parca mi s-a transmis si mie anxietatea si notiunea timpului in ambalaj american. Adica, fiecare clipa conteaza. Nimic nu trebuie sa fie intamplator, totul trebuie sa fie planificat. "Timpul oficial" si "timpul personal" trebuie sa coincida suta la suta. Tocmai ii spuneam unei profe de academic writing, care a fost de acord ca in SUA nu s-a nascut si nu o sa se nasca un nou Dostoievski.
O alta cauza de lene caligrafica isi are originea in specificul literaturii pe care am citit-o in ultima vreme. Numai literatura despre atrocitatile secolului 20: Holocaust; cele doua razboaie mondiale; foamete; ura interetnica; eutanasie; eugenics (spre rusinea mea nu stiu cum se traduce in limba de stat, poate ma ajuta stepaniuc, ca e mare specialist in ale eugenics-ului); Cica Teodor Adorno a spus: Nu exista poezie dupa Holocaust, iar un alt scriitor evreu care a furat propriul volum de poezii din biblioteca doar pentru ca sa-l arda, demonstreaza faptul ca nici pana la Holocaust nu prea a fost poezie.
Altceva este ca totusi printre multiplele teorii ale ascensiunii lui Adolf Hitler, in ultimul timp, se pune un mare accent pe unul dintre factori ca: memoria primului razboi mondial si solidaritatea fostilor combatanti care au constituit nucleul unei Kampfgemeinshaft (comunitate de razboi) si transformarea acesteia in Volksgemeinshaft (in engleza se spune community of people, ceea ce presupune existenta unei identitati nationale).
Cu toate ca nu-mi place extrapolarea evenimentelor istorice si aplicarea lor in contextul contemporan cred ca factorul de fata este unul puternic mai ales daca judec dupa realitatile din SUA. Aici cu toate discutiile despre "melting pot" fiecare etnie se descurca pe cont propriu. Exista cartiere celebre China Town, Little Italy etc. Iar cu tot entusiasmul trezit de alagerea lui Barack Obama in functia de Presedinte al SUA, fiecare cetatean american de culoare diferita de cea a Presedintelui american stie care sunt cartierele rau famate in care de obicei majoritatea locuitorilor sunt de culoarea Presedintelui. Asa ca si aici exista un fel de Kampfgemeinshaft.
absolute final
14 years ago
2 comments:
eugenie-eugenics, parca ...
da, revizionismul german a avut la baza si nemultumirea sau frustrarea soldatilor germani idn primul razboi mondial...
Viata lui Hitler este un bun exemplu, a fost un bun soldat in primul razboi, dupa care nu a avea ce face la fel ca multi invalizi ... in plus au venit multi refugiati nemti din alte zone, care aveau si ei nemultumirile lor ...
in plus am citit saptamana trecuta ca cica, dupa atatia ani, s-a confirmat ipoteza precum ca in timpul primului raboi mondial Hitler si-ar fi pierdut jumatate din cele doua parti ale masculinitatii.
Post a Comment