despre albine, politia canadiana si vacanta

Casa de nebuni, dar in special medicul-sef, este nevoit, ca sa nu zic constrans, sa anunte o pauza, de circa o luna, determinata de plecarea in concediu. Cu aceasta ocazie, ca orice casa de nebuni, care se respecta [interesant cum este sa fii casa si sa te respecti], am decis organizarea unui concurs, sau asa cum este fashionable sa spui acum, am decis sa organizam o tombola.

Cel care va oferi o lista originala de 3 nebuni sau mai bine spus cel care va oferi o lista de 3 nebuni originali va primi un premiu mai banal dar binevenit, sper eu. Premiul va constitui nici mai mult nici mai putin decat o bere, servita dupa dorinta castigatorului in compania sau in absenta medicului-sef [nu exclud ca medicul-sef sa provoace pe langa efecte terapeutice si alergii].

P.S. Acum sa revenim la albine si la politia canadiana. Mai jos puteti citi un articol despre acestea dar si despre cum unii oameni nu prea au ocupatii.

Misiune ciudata: politia federala canadiana cauta
albine

Celebra politie calare canadiana a primit o misiune neobisnuita: sa
gaseasca un roi de albine care si-a parasit stupul in urma unei lovituri de stat
in interiorul stupului.

“Apicultorul a venit sa ne spuna ca a pierdut 30 000-40 000 de albine
(...). Roiul fusese vazut ultima data in apropierea unei cladiri in restaurare
de la periferia localitatii si ne-a cerut sa-l ajutam sa-l gaseasca”, a declarat
un purtator de cuvant al Jandarmeriei regale din Noua Scotie, Cheryl Decker,
citat de AFP. Decker a precizat ca este pentru prima data cand cineva cere
politiei federale sa caute albine.Apicultorul a explicat ca, cu siguranta, roiul
era “stresat” pentru ca lucratoarele se saturasera de regina lor. Ele au
convins-o sa dea nastere unei noi regine care a preluat controlul stupului si au
trimis-o in exil pe fosta lor conducatoare.

Dar, jumatate din
albinele stupului au plecat “ in cautarea unei noi locuinte” impreuna cu regina
decazuta din drepturi, a adaugat acesta.Fenomenul nu este exceptional, spune
apicultorul, dar el vrea sa-si regaseasca albinele despre care spune ca sunt
inofensive si, de aceea, ar putea pati ceva rau.
HotNews.ro, C.N.A., 27 iul
2007

COMMENT PARLER DES LIVRES QUE L’ON N’A PAS LUS?

Contrar tuturor asteptarilor, nu ma voi referi la cartea lui Pierre Bayard, care ne spune cum "sa vorbim despre cartile pe care nu le-am citit". In primul rand, am urmat sfatul autorului si nu am citit-o. Mai mult ca atat, dupa ce am vazut recenzia din editia electronica a "The Times Literary Supplement" am ajuns la concluzia ca aceasta carte deja face parte din "mainstream-ul literar", adica nu merita abordata. In plus, parca pentru a ne demonstra ca a citit cartea, autorul recenziei, utilizeaza masiv sau chiar abuziv citate. Voi abuza si eu de unul, nu in ultimul rand, pentru a demonstra ca am citit recenzia, desi pe alocuri ma apuca somnul.

in order to . . . talk without shame about books we haven’t read, we should
rid ourselves of the oppressive image of a flawless cultural grounding,
transmitted and imposed [on us] by the family and by educational institutions,
an image which we try all our lives in vain to match up to. For truth in the
eyes of others matters less than being true to ourselves, and this truth is only
accessible to those who liberate themselves from the constraining need to appear
cultured, which both tyrannizes us and prevents us from being ourselves.

P.S. Acum pot respira si eu usurat. Am scapat de frustrarea care ma bantuie din anul 2 al facultatii de litere. Atunci, trebuia sa scriu un eseu pe marginea unei poezii pe care nu am citit-o. Deja ma pregateam de o restanta, dar ca prin minune, pe la miez de noapte, m-am trezit si am incropit un eseu de trei pagini, doar pe baza titlului poeziei, parca bazandu-ma pe revelatia divina. Apropo, am luat 9. Asa ca, din acest punct de vedere tind sa dau dreptate autorului francez.

n-am chef de nimic

Gata! Pana aici a fost! M-am saturat! Pe deasupra mai e si cald afara. Asa ca am dreptul moral sa nu fac nimic. Doar asta este scuza tuturor: shi esti nebun sa lucrezi pi caldura asta debila. Cu atat mai mult ca ma doare capul. D'habitude, se spune la ei dar in special la noi, ca daca te doare capul inseamna ca il ai la dipozitie.

Eu as spune ca este invers. Odata ce te doare capul si ti se pare ca mai este putin si o sa crape teasta asta [cat de verde si de solid n-ar suna ea], mai degraba dispozitia noastra este la dispozitia capului. In general toate sunt la dispozitia capului. Doar nu degeaba se spune "capul familiei".

Altceva este cand se vehiculeaza opinia ca "pestele de la cap se strica". Straniu dar, in cazul pestelui, nu prea vad unde se termina capul si incepe coada si viceversa. Nu-i vorba si nici nu contest acest lucru: pestele este o entitate normala ba as spune chiar integra, ce dispune de cap si de coada, ca doar nu in zadar toate lucrurile se fac "de la cap la coada". Cu alte cuvinte exista un semn de intrebare: unde este gatul pestelui? Si ce facem cu zicala care spune ca in familie barbatul este capul iar femeia este gatul?

Exista cateva posibile solutii sau raspunsuri la intrebarile de mai sus: intr-adevar pestele este o vietate cam "de negâtuit" pardon, de netagaduit. De ce nu am zice "Girafa de la gat se strica"? sau "Elefantul de la trompa se strica" etc.? La intrebarea a doua dragii mei pacienti, va las pe voi sa raspundeti. Ca sa nu ziceti ca eu aplic canoanele medicinii totalitare si ca sa va demonstrati si voi abilitatile voastre de "nebuni" cu acte in regula.

pentru cei nostalgici

7.07.2007 vs. vineri, 13

Astazi dupa cate imi dau seama, si o confirma si numaratoarea timpului in forma unei file de calendar, este data de 13, care in combinatie cu ziua de vineri este o reteta perfecta de succes. Nu sunt un individ superstitios si n-as fi atras atentia asupra unei combinatii de cifre si de litere care par sa aiba efecte miraculoase asupra unor forte mai putin angelice, daca nu ar fi existat toata harababura declansata de isteria matrimoniala, in combinatie cu anuntarea unui nou top al nu mai putin noilor si nu mai putin constante 7 minuni ale lumii.

Cred ca v-ati dat seama ca noile minuni ale lumii asta si asteptau, sa vina data de 7.o7.07 ca sa fie scoase la suprafata. Eu as fi spus ca, daca aceste minuni ar fi avut ochi si urechi, dar mai ales organ olfactv [ceea ce fiti de acord nu este chiar asa de supranatural daca ne gandim ca pretind la titlul de "minuni ale lumii"], si in plus ar fi fost capabile sa se teleporteze in noaptea de 7.07.07 la Chisinau, in parcul din sectroul Rascani, unde a fost organizata ceremonia de anuntare a sus-semnatelor minuni, atunci ar fi vazut o alta minune in cantitatea de deseuri pe care le-au lasat participantii la festivitate. Astfel grupul celor 7 minuni se transforma in 7+1.

Nu vreau sa inchei mesajul pe o nota pesimista, si as vrea sa cred ca pe langa cele 7 minuni ale lumii fiecare pacient al "casei de nebuni" are cate o minune personala.

nebunul in vacanta

Daca tot, zilele astea, se vorbeste atat de mult de planuri de vacanta si de modalitatea de a-ti petrece placuta pentru unii luna, saptamana, ziua sau viata de concediu, mi-am spus auzi, da nu are si casa de nebuni nevoie de concediu?

La inceput m-am gandit sa lansez un concurs de genul celor cu "Dragi telespectatori, radioascultatori si altii tot atat de dragi, n-ati fi atat de amabili sa ne trimiteti o scrisoare, ba nu un mail, [ca doar suntem in rand cu tehnologiile informationale] in care sa ne relatati despre experienta voastra in timpul vacantelor.

Cu specificarea ca modalitatea de selectie a castigatorului concursului va depinde de capacitatea acestuia de a-si trimite in vacanta, pe langa mirificul sau trup, si propria materie cenusie. Astfel, ca va castiga concursul cel ce va putea sa-si scuipe mintea cat mai departe. Adica de ce nu am face si noi un concurs, pe langa cele cu cantitatea de Bigmac-uuri consumate in 30 de secunde, capacitatea cavitatii bucale de a directiona saliva intr-un punct diferit de cel cardinal, aruncarea diverselor aparate electronice etc, desi acestea pe buna masura ar putea sa concureze intre ele dupa cantitatea de materie cenusie pe cap de participant.

impresii de lectura

Dupa o pauza destul de indelungata, deteminata de factori multipli, printre care se afla un factor primordial cum este lenea, cu toate ca deseori invocam tot felul de pretexte, ca: lipsa de timp, prioritatea altor activitati, decesul cainelui vagabond din fata blocului, etc. am apucat sa duc la bun sfarsit lectura romanului "Talking it over" de Julian Barnes. Ba mai mult ca atat, am inceput sa lecturez "Flaubert's Parrot" de acelasi autor.

Inainte de a-mi exprima opinia despre aceasta lectura, trebuie sa mentionez ca ambele carti le-am primit prin posta de la o persoana cu care am schimbat doar cateva e-mail-uri. Persoana in cauza, dupa ce a citit cateva post-uri de pe acest blog, printre care si "tentativa mea de critica literara" aplicata unui roman de-al sau, a spus ca-mi trimite niste carti care o sa-mi placa. Spre surprinderea mea, am fost atat de innecat in procesul lecturii, incat nici nu am avut nevoie de resuscitare ca sa trec de la lectura unei carti la cea de-a doua carte.

Mi-a mai scris cineva ca esta mai usor sa vorbesti cu "un strain" pentru ca poti sa-i spui orice, stiind ca nu te cunoaste. Adica presupun ca a avut in vedere faza cu mersul in tren, la un moment dat te plictisesti si intri in vorba cu "un necunoscut", initial dorind pur si simplu sa schimbi cateva vorbe ca sa treaca mai repede timpul. Ulterior, incepi sa-i spui povestea vietii tale, fiind constient ca nu o sa va mai revedeti.

Mai mult ca atat, uneori se intampla sa spui ca il cunosti pe cineva de mai multi ani, dar, cand se apropie ziua sa de nastere ramai blocat in ideea ca nu stii ce sa-i oferi in calitate de cadou. Nu vi s-a intamplat de exemplu, sa primiti la ziua de nastere niste carti de genul: "Cum sa reusesti in afaceri?", " Cum sa-ti faci mai multi prieteni?", "Cum sa scapi de pistrui?" si alte de acest gen?

statul la coada dupa cultura

In perioada sovietica lumea era obisnuita sa stea la coada dupa salam, mobila, apartamente, masini, si alte bunuri. Astfel "homo sovieticus" isi petrecea o buna bucata a zilei, tot alergand sa intrebe "Cine-i ultimul" in speranta ca va intelege si el esenta lui "Cei din urma vor fi cei dintai".

Ieri, pe la vreo sase seara mi-a fost dat si mie sa-mi aduc aminte sau mai bine zis sa-mi exploarez ceata amintirilor cu deliciul portretistic al unui grup de oameni asteptand... Nu o sa va vina sa credeti dar ieri un grup numeros de locuitori sau oaspeti ai capitalei, asteptau in fata Salii cu Orga sa inceapa ultimul spectacol la Chisinau, din cadrul "Noptilor Pianistice".

Am fost efectiv socat sa vad atata lume stand la coada nu dupa salam, cratite, lighiane, icre negre, prajituri, aspiratoare, televizoare, mobila, si alte bunuri materiale ci dupa CULTURA. O fi insemnand asta ca lumea sta bine la capitolul "bunuri materiale" si a hotarat sa se mai infrupte din creatia muzicala a umanitatii? Sau de vina este efectul temperaturilor ridicate si a cantitatii sporite de radiatie pe cap de locuitor?

Prima zi a saptamanii

Nebunul se trezeşte

Nebunul doarme

Adică trece prin toate stările de dezagregare ale unui om normal

Stau singur intr-o dâră de noroi

Încerc să mă ridic dar nu ştiu ce anume mă apasă

Nu-mi iese pirueta cvasianonimă

Cine a spus că pământul este veşnicie

Încerc să presupun că este tocmai condamnatul

Încerc să scuip dar ce dreptate are cel ce spunea

Sa nu scupi niciodata in fântână