dialoguri in contradictoriu

Unde nu te uiti toata lumea buna de la Chisinau discuta despre "Monoloagele vaginului". In aceste conditii mi-am propus sa fac cat mai multe dialoguri si aici nu ma refer la dialogurile transnistrene, proiect la care am ocazia sa particip. Am in vedere in primul rand dialogul cu tine insuti, sau cu cei care salasluiesc in mintea oricarui om. Nu este vorba de manifestari schizofrenice, pentru ca la nivel patologic mai avem inca mult de lucru.

Multi nu o sa ma inteleaga, si o sa arunce cu pietre (sau cu oua) in cel care induce in eroare modul obiectiv si echidistant de percepere a realitatii, de catre membrii "societatii de cunoastere", dar in esenta Ideea este ca toti avem in minte proiectia noastra despre noi, Lume, dar si despre ceilalti. La randul lor Ceilalti au proiectia lor asupra noastra, asupra lor, dar si asupra Lumii. Noi avem proiectia asupra lor, iar ei au o proiectie despre noi.

Totul este ok, doar pana la un moment: In aceasta ecuatie, lipseste un element. Elementul lipsa este Lumea. De ce Lumea nu poate sa aiba si ea o perceptie despre noi? Adica noi si ei au o perceptie despre ea dar ea nu prea ne percepe pe noi. Ce-i de facut?

P.S. Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare dar cel putin stiu ca de azi am intrat in lumea internautilor, in deplinatatea facultatilor mele mentale si nesilit de nimeni. Adica mi-am instalat net la domiciliu. Mai bine zis, de astazi incepe o noua epoca pentru Casa de Nebuni si pentru cei care au in vedere perceptia Lumii despre noi.