Săptămâna curentă, pe lângă patimile preoţilor greci şi armeni care, fără a-şi menaja bărbile, au luat cu asalt Mormântul lui Hristos de la Ierusalim, am fost martorii unui avânt pătimaş la monumentele lui Lenin „de pe tot cuprinsul Patriei”. Cete restrânse de cercetaşi, în frunte cu „El Lider Maximo” [deşi adevăratul „El Lider Maximo” se află la Chişinău], au împânzit meleagurile moldave în căutarea monumentelor lui Lenin care, în ciuda eforturilor constante ale conducerii de vârf, au rămas să zacă în paragina periferiilor urbane.
Poate că de vină e ora matinală la care s-a desfăşurat evenimentul, dar în ochii participanţilor lipsea, în totalitate, „flacăra revoluţionară”, caracteristică înaintaşului pe care îl omagiau. Mai curând, s-a creat impresia că ei au venit să-şi admire nepoţii sau copiii care, în postura de pionieri, le aduceau aminte de propria iniţiere în tainele „luptei de clasă”. În plus, unii dintre participanţi sperau să discute cu şeful statului, în ideea că acesta le va facilita rezolvarea unor probleme. Însă acesta era prea absorbit de consideraţiile teoretice ale lui Vladimir Ilici, pentru a atrage atenţia asupra „nevoilor egoiste” ale unor cetăţeni.
Ţinând cont de faptul că anul curent a fost declarat şi Anul Tineretului, era de aşteptat ca, la manifestare, să participe şi numeroşi juni susţinători ai cauzei leniniste. Cu excepţia celor câţiva pionieri de la Bălţi, care au venit mai mult de dragul părinţilor, numărul tinerilor a fost, totuşi, destul de limitat. S-ar putea ca, şi în acest caz, ora fixată să fi fost prea matinală, mai ales pentru tinerii studioşi. Totuşi, chiar şi această prezenţă limitată a tinerilor la monumentul unui impostor care a stat la începutul utopiilor şi iluziilor sângeroase, caracteristice secolului precedent, nu mă îndeamnă decât să mă întreb şi să vă întreb: Ce caută tinerii la monumentul unui criminal?
Generaţiile precedente, cel puţin, pot invoca argumentul că au locuit într-un stat totalitar, care nu respecta diversitatea opiniilor, iar o simplă afirmaţie ce venea în contradicţie cu poziţia oficială putea să genereze nişte măsuri asimetrice din partea statului. Generaţiile de astăzi, însă… Să fie oare un sejur la o tabără de vară un stimulent determinant?
În mod sigur, tinerii comsomolişti de astăzi nici nu au răsfoit lucrările lui Lenin. Dacă cei mai în vârstă măcar au aruncat o privire prin volumele acestuia, fiind obligaţi să o facă în timpul orelor obligatorii de la universităţi, atunci cei mai tineri percep comunismul de pe tricourile şi diversele accesorii ce îl prezintă pe Che Guevara. Aceasta demonstrează cu lux de amănunte transformarea comunismului în „brand” [într-un interviu pentru „Europa Liberă”, şeful statului a avut un moment de luciditate, referindu-se la partidul său ca la un „brand”].
Probabil, tinerii merg cu seniorii să depună flori la monumentul lui Lenin nu doar pentru că vor să le facă pe plac veteranilor, dar şi datorită lipsei unor alte opţiuni. Să ne aşteptăm că, odată cu întinerirea partidului, acesta va cere înlocuirea Aleii Clasicilor, cu o alee a tuturor revoluţionarilor notorii?..
'Articol publicat in editia de vineri, 25 aprilie a
"Timpului"
