Subscriu intru totul, si nesilit de mine celor declarate de Vitalie in post-ul sau despre management-ul cultural. Ieri am realizat un record personal, ce se datoreaza in mare masura faptului ca m-a cuprins o raceala demna de toata frumusetea. Nu este vorba de cantitatea de servetele consumate pe centimetru de nas pe cap de locuitor, ci mai degraba de un maraton filmografic.
Am reusit sa ma uit la trei filme consectiv: "Cocosul decapitat", "Marilena de la P7" si " Börn náttúrunnar" . Primele doua sunt realizate in Romania, iar ultimul este o continuare a fascinatiei mele fata de cinematografia islandeza. Cel mai mult mi-a placut "cocosul decapitat" cu toate ca aveam sa aflu din film ca acesta este un semn prevestitor de rele in cultura sasilor din Transilvania. Alegerea a inclinat catre acest film probabil si sub influenta lui Gunter Grass, a carui lucrare "Decojind ceapa" o lecturez in momentul de fata. Atat cartea cat si filmul sunt niste povesti de maturizare prematura ale adolescentilor confruntati cu experienta razboiului.
Nici nu va intreb ca doar se stie ca vizionarea filmelor este o activitate foarte consumatoare, in sensul in care esti consumat si nicidecum consuma propria persoana. Intr-un fel, vizionarea unui film este o activitate destul de periculoasa si nu depinde doar de, sau mai bine zis nu depinde deloc de continutul acestuia, aluzie la patratele, romburi si alte prostii colorate. Filmul te consuma si te stoarce, ca pe o portocala: si aici ma refer la orice film: film-ul "lights" te consuma pentru ca iti dai seama ca ai pierdut timpul sau astepti mai repede sfarsitul; filmul bun te consuma si aici nu cred ca nu mai sunt necesare comentariile.
Am reusit sa ma uit la trei filme consectiv: "Cocosul decapitat", "Marilena de la P7" si " Börn náttúrunnar" . Primele doua sunt realizate in Romania, iar ultimul este o continuare a fascinatiei mele fata de cinematografia islandeza. Cel mai mult mi-a placut "cocosul decapitat" cu toate ca aveam sa aflu din film ca acesta este un semn prevestitor de rele in cultura sasilor din Transilvania. Alegerea a inclinat catre acest film probabil si sub influenta lui Gunter Grass, a carui lucrare "Decojind ceapa" o lecturez in momentul de fata. Atat cartea cat si filmul sunt niste povesti de maturizare prematura ale adolescentilor confruntati cu experienta razboiului.
Nici nu va intreb ca doar se stie ca vizionarea filmelor este o activitate foarte consumatoare, in sensul in care esti consumat si nicidecum consuma propria persoana. Intr-un fel, vizionarea unui film este o activitate destul de periculoasa si nu depinde doar de, sau mai bine zis nu depinde deloc de continutul acestuia, aluzie la patratele, romburi si alte prostii colorate. Filmul te consuma si te stoarce, ca pe o portocala: si aici ma refer la orice film: film-ul "lights" te consuma pentru ca iti dai seama ca ai pierdut timpul sau astepti mai repede sfarsitul; filmul bun te consuma si aici nu cred ca nu mai sunt necesare comentariile.
P.S. Pentru cei care vor obosi dupa vizionarea filmelor, propun un interviu cu actorul Andrei Sochirca publicat de "Timpul".
No comments:
Post a Comment