Wednesday, April 30, 2008

Everything is empty with emptiness

In time of trouble and despair
What would you do to save your soul?
Of course, there is always somebody to blame!
The Other, Another, Somebody, Anybody

What can you tell about you?
Doesn't it make any sense?
Is there anybody else to ask?
Madness, sadness, holiness, misery

Untouchable certainty is moving around
Suddenly, something is catching your mind
Then, you realize that everything is empty
Until you fill this emptiness with your own truth.

Friday, April 25, 2008

Lenin vs. Che

Săptămâna curentă, pe lângă patimile preoţilor greci şi armeni care, fără a-şi menaja bărbile, au luat cu asalt Mormântul lui Hristos de la Ierusalim, am fost martorii unui avânt pătimaş la monumentele lui Lenin „de pe tot cuprinsul Patriei”. Cete restrânse de cercetaşi, în frunte cu „El Lider Maximo” [deşi adevăratul „El Lider Maximo” se află la Chişinău], au împânzit meleagurile moldave în căutarea monumentelor lui Lenin care, în ciuda eforturilor constante ale conducerii de vârf, au rămas să zacă în paragina periferiilor urbane.

Poate că de vină e ora matinală la care s-a desfăşurat evenimentul, dar în ochii participanţilor lipsea, în totalitate, „flacăra revoluţionară”, caracteristică înaintaşului pe care îl omagiau. Mai curând, s-a creat impresia că ei au venit să-şi admire nepoţii sau copiii care, în postura de pionieri, le aduceau aminte de propria iniţiere în tainele „luptei de clasă”. În plus, unii dintre participanţi sperau să discute cu şeful statului, în ideea că acesta le va facilita rezolvarea unor probleme. Însă acesta era prea absorbit de consideraţiile teoretice ale lui Vladimir Ilici, pentru a atrage atenţia asupra „nevoilor egoiste” ale unor cetăţeni.

Ţinând cont de faptul că anul curent a fost declarat şi Anul Tineretului, era de aşteptat ca, la manifestare, să participe şi numeroşi juni susţinători ai cauzei leniniste. Cu excepţia celor câţiva pionieri de la Bălţi, care au venit mai mult de dragul părinţilor, numărul tinerilor a fost, totuşi, destul de limitat. S-ar putea ca, şi în acest caz, ora fixată să fi fost prea matinală, mai ales pentru tinerii studioşi. Totuşi, chiar şi această prezenţă limitată a tinerilor la monumentul unui impostor care a stat la începutul utopiilor şi iluziilor sângeroase, caracteristice secolului precedent, nu mă îndeamnă decât să mă întreb şi să vă întreb: Ce caută tinerii la monumentul unui criminal?

Generaţiile precedente, cel puţin, pot invoca argumentul că au locuit într-un stat totalitar, care nu respecta diversitatea opiniilor, iar o simplă afirmaţie ce venea în contradicţie cu poziţia oficială putea să genereze nişte măsuri asimetrice din partea statului. Generaţiile de astăzi, însă… Să fie oare un sejur la o tabără de vară un stimulent determinant?

În mod sigur, tinerii comsomolişti de astăzi nici nu au răsfoit lucrările lui Lenin. Dacă cei mai în vârstă măcar au aruncat o privire prin volumele acestuia, fiind obligaţi să o facă în timpul orelor obligatorii de la universităţi, atunci cei mai tineri percep comunismul de pe tricourile şi diversele accesorii ce îl prezintă pe Che Guevara. Aceasta demonstrează cu lux de amănunte transformarea comunismului în „brand” [într-un interviu pentru „Europa Liberă”, şeful statului a avut un moment de luciditate, referindu-se la partidul său ca la un „brand”].

Probabil, tinerii merg cu seniorii să depună flori la monumentul lui Lenin nu doar pentru că vor să le facă pe plac veteranilor, dar şi datorită lipsei unor alte opţiuni. Să ne aşteptăm că, odată cu întinerirea partidului, acesta va cere înlocuirea Aleii Clasicilor, cu o alee a tuturor revoluţionarilor notorii?..

'Articol publicat in editia de vineri, 25 aprilie a "Timpului"

Monday, April 21, 2008

cateva recomandari


Subscriu intru totul, si nesilit de mine celor declarate de Vitalie in post-ul sau despre management-ul cultural. Ieri am realizat un record personal, ce se datoreaza in mare masura faptului ca m-a cuprins o raceala demna de toata frumusetea. Nu este vorba de cantitatea de servetele consumate pe centimetru de nas pe cap de locuitor, ci mai degraba de un maraton filmografic.

Am reusit sa ma uit la trei filme consectiv: "Cocosul decapitat", "Marilena de la P7" si " Börn náttúrunnar" . Primele doua sunt realizate in Romania, iar ultimul este o continuare a fascinatiei mele fata de cinematografia islandeza. Cel mai mult mi-a placut "cocosul decapitat" cu toate ca aveam sa aflu din film ca acesta este un semn prevestitor de rele in cultura sasilor din Transilvania. Alegerea a inclinat catre acest film probabil si sub influenta lui Gunter Grass, a carui lucrare "Decojind ceapa" o lecturez in momentul de fata. Atat cartea cat si filmul sunt niste povesti de maturizare prematura ale adolescentilor confruntati cu experienta razboiului.

Nici nu va intreb ca doar se stie ca vizionarea filmelor este o activitate foarte consumatoare, in sensul in care esti consumat si nicidecum consuma propria persoana. Intr-un fel, vizionarea unui film este o activitate destul de periculoasa si nu depinde doar de, sau mai bine zis nu depinde deloc de continutul acestuia, aluzie la patratele, romburi si alte prostii colorate. Filmul te consuma si te stoarce, ca pe o portocala: si aici ma refer la orice film: film-ul "lights" te consuma pentru ca iti dai seama ca ai pierdut timpul sau astepti mai repede sfarsitul; filmul bun te consuma si aici nu cred ca nu mai sunt necesare comentariile.


P.S. Pentru cei care vor obosi dupa vizionarea filmelor, propun un interviu cu actorul Andrei Sochirca publicat de "Timpul".

Thursday, April 17, 2008

marketing "Made in Moldova"

"Lucrurile bune continua: din 21/04 abonamentul lunar si preturile vor fi exprimate in lei. Cu noile tarife, va asteapta beneficii noi si mai multa comunicare". Asa suna un SMS pe care "distinsul operator de telefonie Orange" [care pe cand se numea "Voxtel" se gandea la tine dar se pare ca rebranding-ul l-a facut sa se gandeasca mai putin la tine si la noi toti care constituim nici mai mult nici mai putin circa un milion de clienti] mi l-a trimis pe telefonul mobil.

Nu stiu cine lucreaza la ei in sectia marketing dar daca as fi manager general imediat l-as concedia pe directorul Departamentului de Marketing. O sa ma intrebati probabil da ce nu-ti convine, parca nu este nimic deosebit. Doar ca exista o mica problema, dupa cum cunoasteti rata de schimb a leului in raport cu dolarul american tinde tot mai mult sa se aprecieze. In conditiile in care anterior preturile serviciilor erau exprimate in dolari, era desul de avantajos pentru clienti. Acum insa odata cu asa-zisa "stabilizare a preturilor" se anunta de fapt o majorare a acestora. In consecinta sintagma "Lucrurile bune continua" nu este decat un eufemism si o bataie de joc fata de consumator.

P.S. Aceeasi tehnologie este utilizata de Guvernul Republicii Moldova care intr-un comunicat de presa mentiona:" La solicitarea detinatorilor de patente, taxa pentru patente va fi majorata de doua ori". Mai mult ca atat, in alocutiunea sa, dl. Dodon, Ministrul Economiei si Comertului afirma ca patentarii optau pentru majorarea taxei de patru ori, dar in rezultatul negocierilor si la insistenta Guvernului aceasta a fost majorata de doua ori. Oare chiar suntem atat de cretini?

Wednesday, April 16, 2008

Arta pentru Adevar?

Intrebarea de mai sus este teza de baza pe care o abordeaza Frank Furedi in articolul "The truth about music" . Desi vorbeste despre muzica si semnificatia acesteia in calitate de sursa a Adevarului, de altfel il citeaza si pe poetul Robert Browning care in una dintre poeziile sale spunea: ‘There is no truer truth obtainable / By Man than comes of music.’, afirmatiile autorului sunt valabile si pot fi interpretate ca fiind caracteristice intregului ansamblu cultural al epocii contemporane.

Una dintre ideile de baza este ca managerii culturali din Marea Britanie dar si din alte state occidentale, atunci cand evalueaza calitatea artistica a unei compozitii se refera mai mult la gusturile audientei si mai putin la conceptul de valoare intrinseca a acesteia. Cu alte cuvinte, pentru societatea britanica, valoarea unei opere de arta se masoara in conformitate cu impacul social-economic pe care aceasta il va produce asupra societatii. Aici elementul care prevaleaza fiind exstenta unor criterii masurabile, care ar putea fi evaluate. De exemplu, efectul terapeutic al muzicii. In plus, orice compozitie muzicala trebuie sa fie certificata stiintific ca fiind utila pentru ceva anume. Muzica nu mai are valoare in sine ci trebuie sa serveasca un obiectiv masurabil.

Apropo, exista in articol un element care ar putea fi aplicat si realitatilor de la noi. Autorul mentioneaza ca, oamenii de arta intotdeauna au avut de infruntat diverse obstacole. Daca in trecut acestia trebuiau sa lupte cu interesele comerciale si politice, atunci, in momentul de fata, in societatile occidentale, artistii se bucura de toata atentia, dar in schimb "sunt obligati sa serveasca cauze straine de semnificatia intrinseca a operelor de arta". In contextul nostru cred ca inca nu ne-am debarasat de interesele politice, iar artistii inca nu se bucura de toata atentia. Pe de alta parte, care este garantia ca atunci cand vom scapa de interesele politice, nu vom fi si noi in situatia celor din Occident? Adica vorba lui Murphy: sandwich-ul intotdeuana cade cu "untul in jos".

Tuesday, April 15, 2008

tentatia banului


Tocmai am vazut o serie de filme in care subiectul de baza este sau sunt banii. Bineinteles, cineva ar putea sa spuna ca filmele de azi toate sunt despre bani si va avea dreptate. Cum nu am vazut deocamdata toat filmele, ma rezum la doua: L'argent de Robert Bresson si "Bani de dus, bani de-ntors" (2005).


Primul este realizat dupa o povestioara de Lev Tolstoi, iar cel de-al doilea este unul dintre filmele romanesti, care cu toate ca nu au facut furori la Cannes, oricum merita toata atentia, macar si pentru faptul ca foloseste ca tema "ironia sortii" si demonstreaza cu lux de amanunte conceptul de "love is blindness" in spiritul bine-cunoscutului "Vis al unei nopti de vara". Nu in ultimul rand se face remarcat jocul lui Gheorghe Dinica si accentul de toata frumusetea afisat de Tania Popa.

Monday, April 14, 2008

painea noastra cea de toate zilele


Un inceput de saptamana cat se poate de optimist cu un articol in care , presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick remarca ca: "in timp ce oamenii din SUA si Europa se gandesc cum sa-si umple rezervorul de combustibil de la masina, ceilalti mai multi se lupta pentru a-si umple stomacul. Acest lucru devine tot mai dificil in fiecare zi."

Din tandemul "painea si distractiile", ultima componenta devine tot mai accesibila, iar prima devine tot mai scumpa. Se tot speculeaza ca odata cu dezvoltarea tehnologiilor avansate atat in societatea contemporana, cat si in cea din viitor va fi mult mai usor sa-ti rezolvi problema alimentara. Parca mai ieri ni se parea ca omul nici nu va avea nevoie de mancare. Aceasta va fi livrata in pachetele de vitamine si minerale iar pranzul va fi constituit din pastile de diferite culori. La dejun pastile de culoarea untului, la pranz niste comprimate de supa si piure, iar la cina o injectie de ketchup cu slanina. Dupa cum se deruleaza evenimentele, se pare "razboaiele opiului", ce faceau ravagii in China secolului 19,vor fi inlocuite cu "razboaiele painii".

Saturday, April 12, 2008

sambata seara

De ceva timp am inceput sa confund realitatea vizuala cu cea imaginara. Cred ca de vina sunt filmele, in speta cele islandeze, care parca se incapatineaza sa ajunga pe agenda mea practic in fiecare zi. S-ar parea ca exista marea cinematogrfie europeana si cea americana dar nu stiu de ce ma fascineaza filmele islandeze si cand te gandesti ca aceasta insula este locuita de circa 400.00 de oameni, care in majoritatea lor sunt pescari.

Cu toate acestea stie sa-si promoveze cultura. Daca nu mi-ar fi lene m-as apuca sa enumar fiecare film si sa spun cate ceva despre fiecare. Cu certitudine pot sa spun ca toate stereotipurile care se vehiculeaza in legatura cu temperamentul incendar al mediteranienilor si spiritul de " a gandi la rece" al nordicilor nu isi gasesc nicio justificare. Cel putin asta e opinia mea dupa ce am comparat filmografia lui Fridrikson si cea a lui Almodovar. Pur si simplu mijloacele de exprimare unt altele.

Friday, April 4, 2008

publicitate nemascata

La fiecare inceput de weekend (sau ca sa-i aducem un omagiu regretatului George Pruteanu putem spune "sfarsit de saptamana"), simt o avalansa nebanuita de energie. In acest spirit energofag ma apuc sa rumeg in ritm galopant diverse filme, idei, carti nescrise, picturi nepictate (apropo nu stiu de ce dar la scoala am avut intotdeauna o reticenta fata de pictura, probabil pentru ca profesoara ma impunea sa pictez in spiritul realismului socialist, cu contururi si linii precise iar eu din start ma apucam sa imit suprarealistii sau impresionistii).

Despre filme: Zeitgeist, un film care a facut mult zarva, fiind descarcat de mii de utilizatori, nu pot sa spun decat ca m-am convins inca odata: cu cat mai ademenitor este titlul cu atat mai prost este filmul. Tot felul de teorii ale conspiratiei combinate cu o autosuficienta si atotcunoastere demna de orice tip de mentalitate totalitara. De atfel filmul este impregnat de diverse mitologii, cum ii sta bine oricarei ideologii totalitare. In mare parte, am reusit sa vad doar 25 de minute, dar cu certitudine iti creaza greata cu atitudinea sa de cheita pentru toate usile, un fel de Gromovnic al tuturor timpurilor. Nu acelasi lucru se poate spune de alt film, vizionarea caruia chiar m-a surprins placut. Ma refer la Niceland - pelicula care chiar daca isi propune sa raspunda la intrebarea: Care este sensul vietii? nu incearca sa-ti bage pe gat tot felul de interpretari si axiome. In plus, exista unele momente chiar memorabile. De exemplu, faza in care se sta la coada intr-o banca si peronajul principal din film gaseste o solutie ingenioasa pentru a mai relaxa atmosfera.

P.S. Pentru vegetarieni o informatie speciala, care de fapt este si o scuza pentru cei care din cand in cand isi permit niste carnita.