Nu degeaba spunea cineva "O biet actor" si nu se referea doar la starea materiala a oamenilor de creatie, caci instabilitatea financiara a reprezentat in marea majoritate a cazurilor , un truism pentru artisti. "Saracia artistului" se refera si la un anumit raport dintre asteptarile sale si reactia spectatorilor. Asadar cine este spectatorul ideal? Exista un spectator ideal?
Se pare ca o prima etapa a oricarui spectacol este transformarea "salii" in "spectatori". Da, este o experienta de transformare a obiectelor in subiecti. O transformare miraculoasa care daca nu va influenta pe mult timp masa anorganica a spectatorilor cel putin va determina o clipa mai scurta sau mai lunga de metamorfoze. Ulterior urmeaza a doua etapa a comuniunii dintre artist si sala; etapa care este apogeul dialogului dintre actor si sala. Anume acum intervine ceva care stimuleaza acea experienta care se numeste dialog. Chiar daca nu este verbal, dialogul se simte in sala. Nu pot sa spun daca se simte pe scena, pentru ca nu am avut sansa sa joc alt rol decat cel de spectator.
De la actul creator si de la experienta creatoare sa revenim la spectatorul ideal. Cel putin pentru mine este cert ca atunci cand mergi la un spectacol astepti sa vezi un anumit tip de spectator. De fapt sunt sigur ca s-au facut numeroase studii sociologice despre comportamentul spectatorilor iar daca nu s-au facut atunci rusine sociologilor. Sa nu fiu inteles gresit, nu pledez pentru spectatorul snob, care are aere de mare cunoscator in ale artei, si care risca sa fie asociat cu un monument daca nu ar mai da din cand in cand un cot sotului sau sotiei.
Exista acest tip de spectator care tinde sa impuna un anumit model de comportament stereotipizat celorlalti. Acesta da impresia ca daca nu porti ochelari si daca ai venit la concert si nu stai cu ochii concentrat pe miscarile mladioase ale figurantilor de pe scena atunci esti un tip incult care are nevoie de initiere in ale artelor. Astfel aceasta imagine tinde sa se impuna in imaginarul spectatorilor, si acestia cu toate ca in multe cazuri mai au tendinte disidente de genul: mai vor uneori sa caste, sau sa aplaude dar isi inhiba aceste porniri "barbare" de dragul experientei artistice.
La un alt capat al experientei scenice se afla tipul de spectator galagios, care nu tine cont de cei din jur, si insista sa scoata din buzunar telefonul mobil, probabil pentru a-si revela chipul luminat de contactul cu infinitul. Acesta poposeste la spectacole din mai multe motive: vrea sa impresioneze pe cineva, nu are ce face, are alte planuri dupa, dar a hotarat sa treaca peste acest test initiatic cu gandul ca va veni si clipa izbavitoare de la final, atunci cand independent de calitatea spectacolului majoritatea spectatorilor vor sari in picioare sa-i aplaude frenetic pe artisti. Cel mai trist este ca nu-i usor sa distingi entuziasmul cauzat de euforia creatoare sau de bucuria reanimarii membrelor inferioare.
absolute final
13 years ago
2 comments:
mai exista un tip de spectator, care cred ca este pe cale de disparitie si care cred ca se afla intre cele doua extreme. Spectatorul indragostit/romantic: cel care vine de dragul unui actor sau actrite si nu din snobism intelectual (sau de alt tip)sau din intamplare. Vine doar la spectacolele in care joaca un anume actor sau actrita.
Ba poate ca mai este un tip meta-spectatorul sau spectatorul care urmareste publicul , adica cel care in loc sa urmareasca piesa, urmareste ce fac spectatorii. :))
Al doilea tip adica meta-spectatorul se trezeste in fiecare spectator atunci cand intervine pauza dintre sectiuni iar spectatorul romantic are si sansa sa fie deziluzionat in asteptarile sale si sa treaca in categoria celor sceptici.
Post a Comment