war against art?

Asa suna titlul unei lectii publice la care am asistat. Ca de obicei cand vine vorba de marketing americanii sunt cei mai buni. Nici titlul acestei prelegeri nu face exceptie. Cati dintre voi nu ati fi tentati sa faceti curs invitatiei? Cred ca putini ar rezista tentatiei. Asa am facut si eu. Nu pot spune ca a fost ceva foarte impresionant, dar oricum am ramas cu ceva satisfactii afective si intuitive. Satisfactia de ordin afectiv provine din afinitatea profunda pe care umila mea persoana o are cu una din ideile autoarei si anume ca: societatea americana este o societate in care arta ocupa o pozitie marginala.

Recunosc ca pe langa observatiile empirice, autoarea prelegerii, in calitate de om de arta, a avut si un interes de ordin ideologic si material. Vorba e ca societatea americana este intr-un razboi continuu cu arta, doar ca in momentul de fata, cand suntem in toiul unei recesiuni economice acest razboi s-a acutizat. In momentul in care s-a votat celebrul "stimulus package" unii senatori, in special cei republicani, optau pentru excluderea artelor din categoria beneficiarilor de fonduri federale sub pretextul ca, este mult mai bine sa asiguram poporul american cu painea cea de toate zilele decat sa finantam activitati elitiste. Nu vi se pare cunoscut acest argument? Cu toate rezervele pe care le am fata de pretinsa similitudine dintre Obama si socialisti, de aceasta data nu pot sa ma abtin si sa nu compar argumentul republicanilor cu atacul pe care bolsevicii l-au declansat impotriva "artelor burgheze".

Pe de alta parte, nici artistii nu se sfiesc sa imprumute din arsenalul bolsevic. Astfel, doamna care a prezentat prelegerea, nu a ezitat sa se refere la faptul ca de instrainarea maselor fata de arta sunt vinovati si artistii, care de multe ori se izoleaza de popor. In concluzie, nu intarzie si argumentul ca artistii trebuie uneori sa renunte la limbajul academic pentru a promova arta in mediul popular. Intr-un cuvant artistii trebuie sa decodifice arta elitista pe intelesul maselor. Adica, "arta pentru mase". Doar ca, in opinia mea aceasta distinctie intre "arta elitista" si "arta populara" este trasa de par, mai ales in societatea contemporana unde nu prea mai exista canoane si unde relativismul este dus pana la paroxism.