film si realitate

De multe ori auzim fraze de genul: filmele sunt fictiune, ele nu reflecta adevarul, nu reprezinta decat rodul unei imaginatii mai putin sau mai mult sanatoase. Cu cat sunt mai putin sanatoase din punctul de vedere al spectatorului de rand, cu atat sunt mai elitiste si cu atat sunt mai delicioase din punctul de vedere al criticilor de arta. Asadar, sunt filme "normale" care de obicei se asociaza cu "cultura de masa".

Sunt "filme anormale" care de obicei sunt pentru cunoscatori, sau pentru regizor si un cerc de initiati. Si sunt filme "ninormale", care sunt chiar mai greu de clasificat decat filmele "normale" si cele "anormale". In orice caz, stereotipul sau cliseul de baza este ca filmul artistic este fictiune iar filmul documentar este "realitatea in carne si oase". Sa-mi fie iertata metafora necrofaga.

Am inceput toata introspectia de mai sus cu gandul sa fac o introducere. Normal ca nu o sa bag concluzia la inceput, desi in viata cam asa se intampla: de obicei pui un punct gras sau mai bine zis comiti un punct si dupa asta te incapatinezi sa stergi punctul, sa-l eradiezi cu lama aidoma gestului binecunoscut de a eradia nota proasta din asa-numit-ul "zilnic". Dar tot stergand punctul iti dai seama ca in locul unde trebuie sa desenezi virgula a aparut o gaura si atunci nu prea ai ce face decat sa abordezi o atitudine "hole"-istica si sa rupi pagina.

Problema este ca paginile sunt numerotate si saptamanile de rand cu zilele sunt aranjate in ordine metodica. Atunci incerci sa recapitulezi acelasi traseu pe o alta pagina, dar iti dai seama ca numarul paginii oricum e diferit. Te apuci sa stergi numarul paginii prin aceeasi metoda si de data asta iti iese de minune: ai invatat lectia si ai evitat gaura. Dar exista o dilema: daca schimbi numarul paginii atunci va trebui sa schimbi si numerotarea celorlalte pagini. In concluzie, desenezi constiincios numarul pe care tocmai l-ai sters si te impaci cu gandul ca pagina rupta se va face nevazuta peste cateva saptamani sau pagini.

Sa revenim la film si la caracterul acestuia. Uneori filmul artistic e mai realist decat filmul documentar iar filmul documentar e mai "fantasmatic" decat filmul artistic. Nu pot sa dau exemple concrete nu pentru ca nu se gasesc dar pentru ca sunt foarte multe. Pot doar sa zic ca inainte de a veni in SUA tot auzeam din mai multe surse: Realitatea de acolo nu e ca in filmele americane; Hollywood-ul este doar o fabrica de bani si nu reprezinta "fata adevarata a Americii". Or tocmai de reversul acestui fapt m-am convins atunci cand am pasit pe cernoziom american.

Pentru cei care nu inteleg cuvantul "cernoziom" in traducere libera ar insemna: "organic soil", adica pamant viu sau cu "viermi si alte vietati",in stare post-testamentara. Da, SUA este exact ca in filmele hollywood-iene cu toate plusurile si minusurile lor. Oricat nu le-ar place americanilor sa nege acest fapt, aceasta este in momentul de fata impresia mea. Poate de asta nici socul cultural nu a fost mare pentru mine. Mai mult ca atat, acum cand ma uit la filmele americane am tentatia sa disting minimul element artistic de cel documentar.