Wednesday, January 30, 2008

tinerii de moda veche

Tot ne lamentam ca astazi au disparut "tinerii seriosi", care sa se gandeasca la familie si la alte valori traditionale. Am fost surprins sa citesc un studiu, care ne arata ca lucrurile stau exact invers, iar "tinerii de moda veche" reprezinta cea mai numeroasa categorie in Romania. Asadar nu este chiar totul pierdut iar modelele impuse de TV si show-business nu sunt preluate decat de circa 35% daca includem la aceasta categorie "oportunistii" si "rebelii de cartier".

P.S. Daca tot am intrat oficial in "Anul Tineretului", de ce nu s-ar face si la noi un sondaj de acest gen? Intrebare la care eu am mai multe raspunsuri, dar ii las pe cei mai nebuni dintre nebuni sa comenteze.

Monday, January 21, 2008

fascinatia lecturii


Nu prea obisnuiesc sa folosesc un limbaj pozitivist, orientat spre o viziune liniara a lumii, in concordanta cu "sensul unic al istoriei", dar nu pot sa nu apreciez un autor, sau mai bine zis un roman, de care am auzit de abia zilele trecute, si pe care am avut sansa sa-l lecturez weekend-ul trecut, datorita amabilitatii lui Vitalie de a mi-l imprumuta.


Dupa cum aveti sansa sa observati, in poza alaturata, este vorba de romanul "Femeia nisipurilor", scris de Kobo Abe. De multe ori lansarile de carte se tranforma intr-un fel de narcisism, imbinat cu o doza de "kitsch". Aceasta atmosfera se datoreaza in mare parte celui care prezinta lansarea. Dupa lectura cartii in cauza, mi-am spus: uite asta-i cartea si autorul pe care chiar mi-as fi dorit sa-i prezint. Chiar cu riscul de a fi patetic sau sentimental- stari sufletesti, care in momentul de fata sunt asociate cu zilele de altadata si nicidecum nu coincid cu mileniul trei.


Pe scurt, citind acest roman mi-a placut stilul concis dar, in acelasi timp desfasurat al autorului, imbinat cu cateva pasaje descriptiv-ironice de zile mari. Nu mai spun de faptul ca demult nu am mai simtit o atractie aproape (meta)fizica fata de o carte. Daca as avea ocazia i-as acorda Premiul Nobel, daca nu l-a primit pana acum. Cand spun Premiul Nobel nu ma refer la "pompozitatea" acestui "trofeu", ci la valoarea sa strict personalizata.

Saturday, January 19, 2008

proletari din toate statele uniti-va?

De dimineata, in loc sa ma dedic unor activitati mai pitoresti, ca de exemplu: savurarea cafelei sau a somnului de dupa cafea, m-am supus instinctului sinucigas de a citi niste portaluri de stiri. Pe unul dintre acestea am gasit o relatare despre situatia grea a proletarilor germani si "norocul chior" al muncitorior romani, peste care a venit corporatia Nokia, cu o noua fabrica de portabile la Cluj.

In aceste conditii, declaratiile politicienilor din Germania si Romania demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, tendinta clase politice de a lansa mesaje populiste. Pe de o parte, oamenii politici (desi aceasta combinatie de multe ori imi pare imposibila) din Germania dau vina pe Nokia, afirmand ca nu exista premise reale pentru ca Nokia sa plece din Germania, iar aceasta pleaca doar pentru a savura "capitalismul nomad".

Pe de alta parte, politicienii si diplomatii romani, se complac sa laude "miracolul economic" roman si harnicia proverbiala a muncitorilor romani. Asta in conditiile in care cei din Germania isi sustin propria clasa muncitoare, fiind siguri de "onestitatea si profesionalismul acesteia". Astfel nationalismul isi dovedeste inca o odata forta, in comparatie cu faimosul dicton comunist.

Friday, January 18, 2008

despre posteritate

Ca sa nu va induca in eroare, titlul se refera la un articol pe care l-am lecturat recent, si in care se abordeaza o tema foarte interesanta: cine trebuie sa decida soarta unei opere incomplete, pe care autorul n-a reusit sa o termine din cauza unor cauze de forta majora, una dintre cele mai frecvente fiind disparitia sa fizica.

Drept studiu de caz este prezentat romanul incomplet "The Original of Laura", scris de Vladimir Nabokov. Dupa moartea scriitorului, romanul se pastreaza intr-o banca elvetiana, fiind intr-o stare de incertitudine, cu toate ca in testamentul sau, autorul pledeaza pentru distrugerea romanului.

Astfel, fiul sau Dmitri Nabokov se afla in fata unei dileme: sa se conformeze deciziei tatalui sau sa dezvaluie continutul acestei lucrari. In acelasi context apare intrebarea: cui apartine o opera de arta? Autorului sau publicului?

Thursday, January 17, 2008

pretul fericirii

Pentru cei care vor sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare in limba engleza, si in acelasi timp sa imbine utilul cu placutul, recomand un articol ce-si face aparitia in "The Chronicle of Higher Education".

Culmea ironiei, daca articolul isi propune sa deplanga disparitia melancoliei in societatea americana de azi, si tranfigurara acesteia intr-o fericire disimulata de teama de a nu fi ca toti, lectura acestuia mi-a produs o stare de bine, pe care sper ca o vor impartasi si cei care vor citi articolul.

Wednesday, January 16, 2008

precursorii post-modernismului

Vreau sa scriu, pur si simplu!Fara ganduri de genul: da ce o sa creada lumea, ce mai vrea si asta. Vrea sa-mi fure vederea cu aberatiile sale. Si asa port ochelari cu dioptria - tinde spre infinit. Nu-ti place, nu citi! Da, asa este! Pe de alta parte, n-ai cum sa stii, daca iti place, fara sa citesti. Te apuci sa citesti cu toate ca stii ca nu exista decat o sansa foarte infima sa citesti ceva intr-adevar valoros si demn de ochii tai miopi.

Ma doare spatele, sa stau atat la calculator. Nu de alta dar nu cred ca stramosii mei, cimpanzeii sau gorilele s-au sufocat in propria neputinta pentru ca eu, marele mostenitor al speciei sa stau comod in fotoliu, si sa ma holbez la tot felul de ieroglife care se perindeaza pe ecran. Mai mult ca atat, ei nu ma vor ierta niciodata pentru ca nu am lasat in urma mea nimic demn de proverbul:" un om trebuie sa planteze un copac, sa sape o fantana, sa construiasca o casa si sa creasca un copil", adica nimic demn de sapaturi arheologice. Poate o sa ramana niste buchii electronice, care risca sa se prafuiasca in nebuloasa crepusculara.

Sunday, January 13, 2008

Cine sunt copiii capitanului grant?

Audiati acest fragment din cadrul unei emisiuni de la Radio Moldova-absurdistan, realizata de catre fostul director al Teleradio-Moldova, Ilie Telescu, cu prilejul nesfarsitelor sarbatori de iarna, si va rog sa-mi spuneti si mie ca sa nu mor prost, cine sunt totusi copiii capitanului Grant?

Thursday, January 10, 2008

job vacancy

Daca tot s-au terminat toate ceremoniile de alcoolizare prilejuite de luna Sarbatorilor de Iarna, am decis sa revin la viata cotidiana. Si ce poate sa te aduca mai bine cu picioarele pe pamant, decat navigarea pe apele tulburi ale Internet-ului in cautarea unui loc de munca. Apropo, pe langa postul de medic-sef, de la 1 ianuarie, ocup postul important de somer, care, judecand dupa filmele americane este o ocazie potrivita pentru a cadea in depresie.

Inca o dovada ca ne deosebim de americani. La noi oricum e mai vesel. Doar placerea de a naviga pe site-urile de posturi vacante, iti ofera placeri nebanuite. Pe langa faptul ca majoritatea anunturilor au o vechime apreciabila, comparabila doar cu vechimea vinurilor din beciurile de la Cricova, mai contin si greseli gramaticale.

In plus, se pare ca, "societatea polietnica" a poposit si pe Internet, majoritatea absoluta a anunturilor fiind redactate in limba rusa. Oare doar vorbitorii de limba rusa au nevoie de posturi vacante? Totusi, tinand cont de gafele, ce nu se explica doar prin "configuratia tastaturii", tind sa cred ca o parte din anunturile de limba rusa sunt redactate de vorbitori de limba romana.

P.S. Ca sa mai diluez dispozitia cotidiana de rutina, sau dispozitia de rutina cotidiana, recomand, in scopuri terapeutice vizionarea a doua filme: "Остров" (Insula sau Island), in regia lui Pavel Lunghin, care mi-a placut mai mult decat "12" de Nikita Mihalkov; si "Joyeux Noel"-o coproductie a mai multor state europene. Nu spun mai mult nimic, pentru a nu va strica placerea de a le descoperi.

Sunday, January 6, 2008

posh literature


Anul trecut, scriam despre fenomenul pe care l-am intitulat posh art, si manifestarile sale particulare din timpul concertului cesarei evora de la Chisinau. Cat n-ar fi de straniu dar mi-am amintit de aceasta in timp ce ma indeletniceam cu lecturile din preajma si din timpul sarbatorilor de iarna. Nu ca lecturile din timpul sarbatorilor de iarna s-ar deosebi cumva de cele din timpul sarbatorilor de Pasti, sau din orice perioada a anului.

Tot alternand lecturile cu vizionarea unor filme, am ajuns la un moment dat sa combin vizionarea lui "Andrei Rubliov" de Tarkovski cu romanul [nu stiu daca asta este denumirea potrivita, pentru ca are multe dar mai putin romantism] "Bong" de Alexandru Vakulovski. Pot sa confirm ca este o combinatie perfecta pentru locul in care ne aflam acum.

Nu ca as fi eu mare crestin dar prefer totusi ca dupa unele experiente culturale sa-ti ramana ceva in suflet. Poate suna cam simplist dar asta e: prefer o astfel de Ars Poetica decat "un munte de cacat, combinat cu milioane de spermatozoizi, tone de pizde, litri de vodca, cuburi de fum" si alte experiente de genul asta.

Mi se poate reprosa: Baiete asta-i viata! Este ca parul de la cur: scurta si plina de cacat. Ba, mai mult ca atat, asta este realitatea, si care este scopul suprem al artei? Sa arate realitatea, sau mai bine zis sa o imite. Ok, este si asta o parere.

Uneori ca sa constientizezi in ce lume traiesti trebuie sa dai cu capul de asfalt sau sa cazi de la etajul 46, ca sa ramai viu si ca sa ti se deschida o pofta de viata de nemaipomenit, ca ulterior sa-ti dai seama ca trebuie sa incerci sa sari de la etajul 47 si tot asa, pana gasesti care este scopul vietii. As fi de acord, dar totusi exista si alte modalitati prin care poti sa arati mizeria din jur. Uite chiar acelasi Tarkovski, sau in literatura vezi Zola, Camus etc.

Astazi, se observa o lipsa acuta de intelegere a valorilor: prin post-modernism se intelege orice forma de urinoterapie, combinata cu muie la greu, si neparat cunilingus in direct ca de altfel nu este literatura adevarata post-modernista. Mai adaugi si niste droguri& alcool si gata poti fi publicat. Ai devenit star. Mai arati ca poti conjuga substantivul "pizdet" si gata esti un mini laureat al Premiului Nobel de pe malul Dambovitei.

Iar daca indraznesti sa soptesti niste critici ti se arunca invinuiri de genul: nu esti in pas cu moda; Ce intelegi in literatura?; Asta este cool. Ba mai mult ca atat, ti se reproseaza ca esti fundamentalist ortodox, islamist, budist, radical etc.

Friday, January 4, 2008

2008?

In sfarsit a trecut si Revelionul. Presupun ca in propozitia precedenta ati mirosit un iz de compunere scolara de la inceputul semestrului de iarna. Sincer sa fiu, cred ca Revelionul este cea mai plictisitoare sarbatoare. In fiecare an, cu acelasi entuziasm sa savurezi amnezia cvasiunanima, intr-un act de catharsis colectiv, sperand ca anul care vine va fi mai bun decat cel care a trecut. Desi in subconstient it dai seama ca anul care vine va fi la fel ca ceilalti. Nici mai bun nici mai rau decat cei 2008 ani de dupa Hristos si cei "n" ani de pana la el.

Cu atat mai frumoasa este imaginea "economiei de piata moldovenesti" [cand spun "moldovenesc" ma refer la entitatea social-politica Republica Moldova, si nicidecum la incarcatura etnica a acestui morfem, sau la incarcatura simbolica a afirmatiei "Moldova nu este a mea ci a nepotilor si stranepotilor mei", cu atat mai mult ca in spatiul dintre Prut si Nistru notiunea de "natiune civica" este un neologism]. Ah, da ma refeream la economia de bazar de la noi.

Daca am analiza clasificarile propuse de cei mai buni economisti si tot felul de laureati ai Premiului Nobel, totusi pe langa referintele la "tigrii asiatici" si "miracolul german sau japonez", nu vom gasi niciun cuvant despre "miracolul moldovenesc".

Acum presupun ca o sa fiu contrazis: Ce fel de "miracol moldovenesc" daca noi nu avem petrol, gaze, carbune, ocean, aur, diamante, etc. Acum intervin o intrebare demna de o adevarata casa de nebuni: Dar minte aveti? Unde este cerebelul? Ce facea Danila Prepeleac cu o mina de carbuni, aur, diamante sau cu o sonda de petrol?

Asadar sa ne aducem aminte de batranul Descartes, care spunea: Cogito ergo sum! Prin urmare aplicand aceasta afirmatie spatiului dintre Prut si Nistru, putem spune ca nihilismul ar fi doctrina castigatoare la alegerile din 2009, si nu falsele dileme identitare politizate pana la paroxism.

P.S. Apropo cine nu a auzit de "miracolul moldovenesc" a fi bine sa faca o vizita la alimentarele din vecinatate sau la orice alt obiectiv comercial. Poate imi spuneti si mie unde pot sa cumpar paine pe data de 1-2-3 ianuarie. Daca nu gasiti atunci am o propunere: ce ziceti ca la anul viitor sa facem o afacere: cumparam multa paine pe 30 decembrie si o vindem p 1-2 ianuarie. Ce ziceti? Oricum atunci nu mai tine nimeni cont de calitatea painii.