precursorii post-modernismului

Vreau sa scriu, pur si simplu!Fara ganduri de genul: da ce o sa creada lumea, ce mai vrea si asta. Vrea sa-mi fure vederea cu aberatiile sale. Si asa port ochelari cu dioptria - tinde spre infinit. Nu-ti place, nu citi! Da, asa este! Pe de alta parte, n-ai cum sa stii, daca iti place, fara sa citesti. Te apuci sa citesti cu toate ca stii ca nu exista decat o sansa foarte infima sa citesti ceva intr-adevar valoros si demn de ochii tai miopi.

Ma doare spatele, sa stau atat la calculator. Nu de alta dar nu cred ca stramosii mei, cimpanzeii sau gorilele s-au sufocat in propria neputinta pentru ca eu, marele mostenitor al speciei sa stau comod in fotoliu, si sa ma holbez la tot felul de ieroglife care se perindeaza pe ecran. Mai mult ca atat, ei nu ma vor ierta niciodata pentru ca nu am lasat in urma mea nimic demn de proverbul:" un om trebuie sa planteze un copac, sa sape o fantana, sa construiasca o casa si sa creasca un copil", adica nimic demn de sapaturi arheologice. Poate o sa ramana niste buchii electronice, care risca sa se prafuiasca in nebuloasa crepusculara.