dor de conversatie

Un argument viabil pentru cei care apreciaza beneficiile Internet-uli, in ciuda tuturor implicatiilor consumeriste ale acestuia, il reprezinta posibilitatea de a comunica cu diverse personaje interesante. Tocmai am ascultat o conversatie cu celebrul scriitor Salman Rushdie, care tocmai isi va lansa urmatorul roman: "The Enchantress of Florence"- o povestire despre similitudinea neasteptata dintre Europa Rensaterii si Imperiul Mogulilor din India.

Mi-a placut opinia sa despre preceptia eroului in istorie. Aici se refera la Machiavelli, si la opinia negativa pe care urmasii o au despre acesta, pornind de la "Printul", unde, de fapt, autorul analizeaza exercitiul puterii. Cu toate acestea, toata lumea ii atribuie o oarecare simpatie pentru opinile eprimate in lucrare. Facand referire la Machiavelli, Rushdie contureaza o asemanare cu propriul destin.

Atunci cand a scris "Versurile Satanice", toata lumea islamica i-a atribuit ideile pe care le-a exprimat in aceasta lucrare de fictiune. Urmeaza o referire comica la Biserica Catolica, care si-a recunoscut greseala in privinta teoriilor lui Galilei, doar dupa ce au trecut 400 de ani. In continuare, Rushdie isi exprima speranta ca va fi iertat si el dupa 400 de ani.

Inca o afirmatie curioasa:" Inainte de a muri, fiecare om doreste sa-si spuna povestea, iar aceasta sa fie ascultata de cineva". Intr-o anumita masura, omul traieste toat viata doar pentru ca, pe patul de moarte, sa spuna o poveste. Noroc de scriitori care toata viata se antreneaza in aceasta arta.