endnote

Astazi este penultima mea zi in İstanbul. De fapt a fost singura zi libera in care am hotarat sa mai vad ceva prin oras. Nu stiu de ce dar nu mai am entuzıasmul de altadata atunci cand este vorba de o plimbare prin orasele pe care le vizitez. Probabil ca este de vina caldura si sentimentul ca la orice pas poti fi tras pe sfoara. Cu cat mai rar iesi in oras cu atat mai sigur esti ca nu vei mai fi nevoit sa-ti pipai buzunarele la fiecare loc mai aglomerat, nu va trebui sa te scuzi in fata vanzatorului care are impresia ca-ti vinde ceva fara de care nu vei putea supravietui cu toate ca acest ceva uneori ia forma unor margele, praf de menta, etc. nu va trebui sa te uiti pe harta si sa ghicesti unde este un cartier mai deocheat sau unde au avut loc ultimele atacuri teroriste.

Nu in ultimul rand, faptul ca stai in casa, intotdeauna te pazeste de pericolul dezamagirilor in privinta unor locuri de maxima imprtanta istorica. De exemplu, deja de cateva zile incerc sa vizitez cateva locuri destul de importante pentru istoria si cultura romaneasca dar de fiecare data dau cu nasul de portile falnice ale vestigiilor culturale pe care scrie ca orele de lucru s-au consumat. Asa ca trebuie sa ma multumesc cu consumarea nesatioasa a unor imagini prelucrate pe retina aparatului de fotografiat.

Sa nu uit, vobesc sau mai bine spus scriu despre: sediul Patriarhiei Constantinopolului; cartierul Fanar, de unde veneau fanariotii si de unde vine si un amalgam intreg de caracteristici psihologice numite "fanariotism", care nu se invechesc niciodata in acest spatiu; si actualul muzeu Yedikule, care la inceputul secolului 18 a fost loc de detentie si loc de executie pentru Constantin Brancoveanu si feciorii acestuia. Curios este ca atat Patriarhia cat si puscaria sunt pazite foarte bine de politia turca. Cu alte cuvinte tocmai cei care au cucerit Constantinopolul si si-au propus sa stearga orice amintire despre acesta, acum sunt nevoiti sa pazeasca ultimele vestigii ale acestuia.