timpuri grele

Chiar si aici in inima capitalismului, raman adept al pasivitatii balcanice sau al fatalismului mioritic. La aceasta contribuie cred si formatia mea de istoric, formatie de care fug mereu dar ma reintorc ca un fiu ratacitor acasa. Ma refer la agitatia pe care o vad in fiecare zi la televizor (asta atunci cand ma incumet sa apas butonul telecomandei si sa-mi reorientez amprentele de la gimnastica digitala la cea televizata). Nu o fac prea des, dar si atunci cand o fac ma apuca o veselie de nu ma mai pot opri.

Cand vad fetile crispate ale "saracilor" de pe Wall Street, care se plang de noutatea si profunzimea crizei economice ce bate la usa economiei globale, imi aduc aminte de ingeniozitatea Presedntelui Roosevelt, care pe timpul Marii Depresii (astia de pe Wall Street spun ca in comparatie cu ce ne asteapta acum, Marea Depresie ne va parea o mica nevroza), le-a dat de lucru americanilor invitandu-i sa faca drumuri, poduri etc. Acum, problema este ca SUA nu prea are probleme cu drumurile, ba chiar are prea multe. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne apucam sa stricam drumurile ca sa avem ce repara. Desi o solutie ar fi sa-l invitam pe ex-Minsitrul Transporturilor din Moldova, care tocmai a ramas fara treaba. Daca tot a reusit sa "rezolve" problema drumurilor in Moldova poate o rezolva si aici.