27 martie 1918-? sau care sunt sansele ca istoria sa se repete

Nu vreau sa lansez o discutie despre filosofia istoriei, desi consider ca uneori nici aceasta indeletnicire nu este de prisos. Imi propun doar sa parafrazez o maxima hegeliana care in esenta ar suna cam asa:" Istoria ne invata ca omenirea nu invata nimic din istorie". Intrebarea este de ce omenirea nu invata nimic din istorie? Exista doua variante de raspuns: ori istoria nu este un pedagog bun si atunci sintagma Historia est magistra vitae este un alt mit al romanilor, desi acestia erau mai mult preocupati de armata decat de mitologie, dar nu este exclus ca dupa ce au cucerit tot ce au putut cuceri, acestia s-au apucat sa relateze despre faptele lor marete. A doua varianta este in legatura directa cu capacitatea sau mai bine zis incapacitatea omenirii de a invata. In conditiile de azi, cand toata informatia este pastrata in format electronic iar monitorul unui calculator este "o tabula rasa" perpetua, presupun ca odata cu capacitatea sporita a omului contemporan de a invata, creste si arbitrariul istoriei, aceasta din urma transformandu-se intr-un pedagog tot mai slab pregatit. Acum vreau sa ma intorc la sarbatoarea de azi, si aici nu ma refer la mult trambitata Zi a Teatrului [desi nu diminuez cu nimic importanta acesteia], ci la faptul ca acum 89 de ani Basarabia era prima provincie romaneasca care proclama Unirea cu Romania. Care sunt sansele ca istoria sa se repete? Raspunsul meu este ca daca vor gestiona corect problema redobandirii cetateniei romane, autoritatile de la Bucuresti, ar putea sa stimuleze un fenomen numit in literatura anglofona "Union from below"- o performanta istorica demna, daca nu de cartea recordurilor Guiness, atunci de o editie a manualului de istorie integrata a romanilor, ceea ce sa fim de acord este mult mai important pentru noi. "Union from below" se refera la unirea sau la reaintregirea unei natiuni, determinata de doleantele cetatenilor de rand al celor state. Or, de cele mai dese ori proiectele de unificare se realizeaza de elite. Unii ar afirma ca cetatenii Republicii Moldova opteaza pentru cetatenia romana deoarece sunt constienti de faptul ca "sunt mai aproape dintii decat parintii", iar autoritatile de la Bucuresti tocmai de asta nu ofera cetatenie romana, locuitorilor din stanga Prutului, pentru a nu determina emigrarea acestora si depopularea acestui spatiu. Problema este alta, in conditiile in care nu va fi solutionata problema redobandirii cetateniei romane, populatia dintre Prut si Nistru va fi cooptata in proiectul de stopare a crizei demografice din Rusia, si atunci intr-adevar se va inregistra o depopulare a acesti zone.