Ziua Femeii sau Anul Barbatului

Sa fiu sincer nu am vrut sa ma implic in dezbaterea cauzata de ziua de 8 martie si de semnificatia acesteia, dar fiind stimulat, pe de o parte, de nenumaratele emisiuni radio-tembele-fonice, care zilele acestea polueaza mediul inconjurator, [dar si mai pregnant pe cel din exteriorul mediului inconjurator], cu tot felul de emisiuni despre "Rolul femeii in societatea contemporana", "Femeia intre cariera si familie", "Poate oare femeia sa existe fara barbat sau barbatul fara femeie" iar pe de alta parte de lipsa propriu-zisa a dezbaterii, am decis sa ma avant si eu in aceasta cauza disperata. In primul rand, daca in ziua de 8 martie ai cumva ocazia sa tragi cu ochiul la expresia pe care o afiseaza barbatii, atunci constati cu mare nedumerire ca chipul lor numai bucurie nu emana, si iti dai seama ca, pentru majoritatea dintre ei, aceasta zi poate fi, in cel mai bun caz, considerata un fel de Zi a Memoriei sau un fel de proba de foc, de care depinde stabilitatea lor emotionala pe parcursul intregului an. Or, mi se pare deja evident ca stabilirea unei zile a femeii face ca aceasta sa fie asociata unei categorii profesionale [a nu se confunda cu categoria femeilor profesioniste, care are foarte multe reprezentante], si mai putin unor fiinte umane. Mai mult ca atat, in situatia cand nu exista o zi a barbatului, faptul ca exista doar o zi a femeilor, involuntar te face sa ajungi la concluzia ca restul 364-365 zile sunt zile ale barbatilor. In concluzie, incetatenirea acestei sarbatori, care, initial avea ca scop emanciparea femeii, contribuie, in mod ironic, la perpetuarea de mai departe a Anului Barbatului. Uite, asa soarta ne mai aminteste periodic de caracterul sau ironic.