De multe ori se spune ca asistam la transformari spectaculoase in domeniul comunicatiilor si tehnologiilor avansate. Astfel, putem afla diverse noutati in regim de timp real, practic de pe toate meridianele lumii. Totusi, azi am trait o experienta care ma face sa cred ca exista si o alta parte a monedei.
Anume faptul ca de multe ori putem afla verzi si uscate despre orice si oricine dar mai putin stiri din imediata vecinatate. Tocmai am citit pe Internet ca prin apropiere s-a produs un atac terorist asupra Consulatului american de la Istanbul. Interesant ca fiind obisnuit sa contactez cu lumea din jur prin intermediul Internet-ului, percep toate stirile ca fiind plasate intr-o "realitate paralela", care nu prea ma priveste.
Pe de alta parte, ma intreb daca acest atac s-ar fi produs la Chisinau ce efect ar fi produs? Probabil aceeasi apatie. Dar asta e! Evolutia nu accepta compromisuri iar homo sapiens trebuie sa se adapteze cat mai usor la realitate!
absolute final
13 years ago
5 comments:
Unii ar zice ca obisnunta asta de a percepe stirile grave cu pasivitate produce o atrofiere a simturilor chiar si in fata catastrofelor traite/vazute in viata reala. Asta nu stiu cit de adevarat este, dar am impresia ca, din contra, presa si televiziunea ofera un fel de 'ambalaj' pentru stiri. Editiile speciale, muzica dramatica, fetele severe ale jurnalistilor ne spun: "Atentie, asta-i grav, fiti seriosi acum." S-ar putea ca fara asemenea semnale multi dintre noi ar ramine *absolut* indiferenti fata de evenimentele in cauza.
Este grav daca sentimentele unui om au nevoie de televiziune pentru a se exprima. De fapt credeam ca lucrurile stau exact invers: televiziunea este cea care determina robotizarea omului sau mai bine zis musamalizarea unor sentimente. De exemplu, in cazul serialelor mexicane atunci cand spectatorii ajung sa fuga de propriul eu si sa fie prizonierii unei alte realitati.
da, sigur. Nu insinuam ca provocarea de sentimente si reactii ar fi un *merit* al televiziunii. Acestea pot fi, desigur, forme de falsa implicare sau evadare. Ma gindeam, totusi, ca uneori mijloacele media au efectul contrar celui descris in postul Dv. Si nu neg ca aceasta "educatie sentimentala" de la editiile speciale de stiri este si ea o forma de robotizare. Dar nu in sensul de automatizare, ci de control prin hipnoza: odata cu informatia, ti se induce si o anumita atitudine fata de ea.
As fi de acord cu agrumentele Dvs. in conditiile in care ar exista doar un singur post de televiziune ce ar transmite buletine de stiri. Or, atunci cand exista o sumedenie de posturi TV nu putem spune ca toate utilizeaza aceleasi strategii.
"...ca toate utilizeaza aceleasi strategii"...Nu stiu daca eu insami as fi de acord cu o asemenea teza. O iau de la capat. Insasi prezentarea unui eveniment ca important, tragic, pozitiv, negativ etc. (in buletine de stiri la tv, de exemplu, dar si in articole scrise) stirneste, la unii spectatori, sentimente corespunzatoare tonului prezentarii. Si cite variante de prezentare, atitea posibile reactii. Apropo, nu insinuez ca jurnalistii isi propun de fiecare data sa manipuleze opiniile publicului. Lucrurile astea se pot intimpla pur si simplu. De exemplu: stirea despre un grav accident rutier ar intra pe-o ureche si ar iesi pe cealalta daca ar fi prezentata in treacat, la fapte diverse. Dar daca buletinul de stiri incepe cu un reportaj despre accident si daca jurnalistul vorbeste cu voce grava, si daca mai vad stirea preluata de alte posturi, pai ramin cu impresia ca uite, s-a intimplat ceva serios.
Asta ar veni ca un "da, dar totusi" la postul Dv, in care spuneati ca stirile, chiar cele despre acte teroriste, va lasa rece si ca asta este, probabil, o tendinta generala. Nu va contrazic, dar cred ca nu e singurul scenariu posibil pentru ca presa are, totusi, capacitatea de a stirni reactii si ele depind de modul in care stirile sunt prezentate.
Post a Comment