obiceiuri mai vechi

Daca tot a trecut o luna de cand nu am mai vazut un film bun, am hotarat sa recuperez si sa vad tocmai doua. Da, intr-adevar spre deosebire de lunile de vara in care vizionam cate doua filme pe zi, acum acest obicei este mai mult o exceptie de lux. Totusi sper sa-mi revin cat de curand. Asadar am vazut doua filme: "Mies vailla menneisyyttä"(2002) si "Central do Brasil" (1998).

Ambele mi-au placut. Nu stiu daca de vina este faptul ca nu am mai vazut filme buna de ceva vreme. Oricum, inca mai am discernamantul sa deosebesc filmele bune de "Sex and the City" si alte "capodopere" de acest gen. Deja cred ca v-ati dat seama ca primul film se traduce "Omul fara trecut" (cine nu stie limba finlandeza ar trebui s-o invete, altfel nu are ce cauta pe acest blog). Finlandeza ca finlandeza dar islandeza sigur.

Datorita faptului ca primele filme din Nordul Europei pe care le-am vazut, au fost din Islanda raman fidel acestei paradigme si compar toate filmele din aceasta regiune cu filmele islandeze. Stiu ca este o abordare cam nestiintifica dar ce sa-i faci macar in domeniul filmografic imi permit sa deviez de la standardele academice.

Pe scurt, filmul islandez, pardon, filmul finlandez e mai concentrat. Pe o istorie destul de batatorita de genul unui tip care isi pierde memoria in rezultatul unei batai zdravene se pliaza o parodie a societatii contemporane, in care paradoxurile curg siroaie, un fost antreprenor prosper este nevoit sa-si jefuiasca propria banca pentru ca in rezultatul unei speculatii financiare toata afacerea sa se duce de rapa, iar banca la care era dator a subestimat averea sa, iar ulterior a vandut-o de trei ori mai scump; personajul principal este scos din puscarie de un avocat care lucreaza la "Armata Salvarii" etc.

Al doilea film este un film brazilian. Cred ca v-a luat o groaza de timp sa va dati seama. Aici este vorba mai mult de un film cu o actiune mai dinamica, subiect interesant, faze lacrimogene, faze de bildungsroman. Cu toate ca are aproape toate ingredientele unui film de calitate, totusi ii lipseste ceva islandez. Un pic de gheata care sa topeasca superficialitatea personajelor.