Troleibuzul ca spatiu transcedental

Mda, "troleibuzul ca spatiu transcedental" suna frumos. Acum stau si ma gandesc cam din ce parte sa ma apropii de troleibusz, ca sa nu obijduiesc taxatoarea! Zilele trecute, m-am aventurat intr-o calatorie cu troleibuszul [ auzi, cica asta s-a aventurat! Ia nu te mai sparge in figuri, ce parca ai in fiecare zi masina parcata la scara, zi-i asa pe sleau, ca ai asemenea aventuri, minim de doua ori pe zi, iar daca ar fi dupa tine, ai fi adunat deja niste istorioare demne de aventurile lui gulliver, Winetoo sau mai stiu eu ce alta piele rosie, ca dupa o calatorie cu troleibuszul numarul 4 pielea ta capata diferite nuante, mai putin culoarea roz, specifica unui nou-nascut desi cand iesi din acest mijloc de transport, iti dai seama ca nu ai trait in zadar, iar viata nu a trecut pe alaturi: ti-ai facut noi "prieteni", care se dau la o parte cand vrei sa treci, ba mai mult ca atat isi cer scuze chiar inainte de a se fi gandit macar sa te calce peste picior, nemaivorbind de faptul ca ti-ai imbogatit vocabularul cu o gramada de termeni mai putin stiintifici]. Da, si cum mergeam eu in troleibusz, la un moment dat, urca supracontrolul sau un fel de constiinta superioara, un Super-Ego al tuturor taxatoarelor, reprezentat de o doamna intre doua varste dar care, in mod evident tindea spre a treia. Dupa ce a pus stapanire pe "spatiul vital", creatura, a anuntat toti pasagerii sa prezinte "tăti dacumentele" adaugand "shi parca sunteti debili tăţi azi ori nu v-o invatat nimeni sî prezentati dacumentele?" La care eu, desteptul de mine, am intrebat-o daca nu organizeaza cumva Parcul Urban de Troleibusze, cursuri de perfectionare a populatiei in ceea ce priveste tehnica de prezentare a actelor. Ce a fost mai tarziu? Pai, taxatoarea mi-a adresat o privire ce nu avea nevoie de traducere. Dar nu asta m-a mirat. De fapt, m-a socat lipsa totala de reactie din partea pasagerilor, care au fost totusi insultati...