Zilele acestea in toata nemasurata noastra tara se desfasoara "Zilele dreptului de a sti". Deoarece am avut ocazia sa particip la conferinta de totalizare a acesteia, o spun din postura de martor ocular al evenimentului. Incerc sa ma dau cu presupusul si sa afirm ca aceasta conferinta de la Chisinau ar fi trebuit sa adune tot ce-i mai bun din cadrul acestor zile. Adica, intr-un fel ar fi trebuit sa fie un fel de "ora de varf" a dreptului de a sti.
Nu am nimic impotriva dreptului de a sti, ba chiar in postura mea de jurnasit in devenire, cred ca acest drept este esential intr-o societate democratica. Orice institutie este obligata sa ofere orice informatie de interes public. Nu pot sa bag mana in foc pentru manifestarile din alte localitati, dar daca toate au fost simiare celei din Chisinau atunci "am dreptul sa stiu" doar un lucru: cand va inceta provincialismul si formalismul in Republica Moldova.
In primul rand, toate manifestarile cu prilejul acestei zile abunda de formalism ca sa nu zic formalina. In diverse localitati se organizeaza tot felul de intruniri ale reprezentantilor organizatiilor guvernamentale si ale celor neguvernamentale. Este un fel de "Caravela Culturii" doar ca fara prezenta fermecatoare a Lenutei Burghila.
In al doilea rand, opinia publica este indignata de lipsa Mitropolitului Chisinaului si a Intregii Moldove, care nu a binevoit sa sfinteasca aceasta actiune de PR. Nu mai putina nedumerire trezeste si absenta altor factori de decizie din Republica Moldova ca de exemplu: Tudor Tataru, care fiind ocupat de viitoarea sa vocatie de om de televiziune nu a onorat cu prezenta sa aceasta manifestare.
In fine dar nu in cele din urma, cea mai mare indignare o starneste absenata jurnalistilor de la aceste evenimente. In mod logic, acestia ar fi trebuit sa fie primii interesati de acest subiect. Aceasta daca vreti, este painea pe care o mananca in fiecare zi. In schimb cand e vorba de ciondanelile unor oameni politici, in sala de conferinte, nu sunt locuri nici de stat in picioare. Acestea fiind spuse ramanem in continuare in dimensiunea "casei de nebuni" in speranta ca vor veni si vremuri mai bune.
absolute final
13 years ago
2 comments:
Nu inteleg indignare ta? Imi este interesant la ce te asteptai de la evenimentul cela?? sa fi fost mitropolitul sau tataru, ap chiar ar fi fost conform scenariului. Si totusi, ce a mai lipsit??
Eu am impresia ca societatea civila e obosita la noi. cea care a crescut in experienta e obosita si nu mai face fata provocarilor, cea care apare nu are suficienta experienta de a se impune. Sintem in mare criza de idei inovative. Daca mai continua asa riscam sa intram in formalina.
Lenuţa Burghilă cu mîna întinsă
Ne-arată un drum luminos
Nepoata lui Lenin şi sora lui Stalin
Ne cheamă să-ntrăm în kolhoz
Cu părul în vînt şi ţîţe-nfoiate
Ca nişte bostani cu gurgui
Lenuţa pluteşte pe valuri nistrene
De parcă-i Matreoana Tugui
Răsună pădurea şi valea răsună
Aleargă copiii cu flori
Lenuţa Burghilă pe-o scenă de scînduri
Se-nchină la toţi de trei ori
Şi stă ţărănimea cu gura căscată
Sătulă de-atîta băut
Cu ochii la bucile ei trctoriştii
Pe-ascuns se gîndesc la...
Lenuţo, Lenuţo, ce-o dat peste tine?
Atîţia colaci ai mîncat..!
Şcolerii aleargă cu flori după tine
Să vad-un artist îngrăşat
Şi sar podgorenii din case afară
Crezînd că-i pojar undeva
Lenuţa Burghilă le face din mînă
De parc-ar fi gheroi soţtruda
Post a Comment